ICCJ. Decizia nr. 5221/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 1357/COM/2005 pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială, reclamanta A.R.B. LTD Republica Federală Germania a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.C. S. SRL Galați și S.C A.S. SRL Galați anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 763 din 12 august 2004 de BNP "C.I. D." Galați prin care pârâta SC S. SRL Galați a vândut pârâtei S.C A.S. SRL Galați Hotelul "S." (fost C.C.R.), restabilirea situației anterioare în sensul readucerii bunului în patrimoniul pârâtei S.C S. SRL Galați, rectificarea corespunzătoare a Cărții Funciare a imobilului și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 27 octombrie 1997 a împrumutat pârâtei S.C S. SRL Galați (la acel moment S.C S. SA Galați) suma de 3.200.000 DM, pentru garantarea acestui împrumut instituindu-se o ipotecă asupra acestui hotel.
S-a mai arătat că împrumutul nu a fost restituit în condițiile stipulate contractual, motiv pentru care a debutat executarea silită a pârâtei S.C S. SRL Galați, pe parcursul executării silite reclamanta fiind informată de existența contractului de vânzare-cumpărare nr. 763 din 12 august 2004 și de faptul că ipoteca sa transcrisă sub nr. 15853/3 decembrie 1997 nu a fost menționată în cartea funciară, deși fusese menționată în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare.
Totodată, reclamanta a mai arătat că vânzarea imobilului în litigiu s-a făcut cu scopul de a frauda interesele sale având în vedere că vânzătoarea-pârâtă avea cunoștință de existența ipotecii și se obligase prin contractul de împrumut să nu transfere dreptul de proprietate până la achitarea integrală a debitului și având în vedere că pârâta-cumpărătoare nu a depus nici o diligentă în vederea aflării situației juridice a imobilului, iar prețul de aproximativ 150.000 EURO este total neserios și reprezintă în fapt o cauză ilicită la încheierea contractului, conducând la sancționarea contractului de vânzare-cumpărare.
în dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat administrarea probelor cu interogatoriu, acte și expertiză imobiliară.
în drept a invocat dispozițiile art. 948 C. proc. civ. pct; art. 4,art. 975 și art. 1.303 C. civ. Prin Sentința comercială nr. 908 din 8 septembrie 2005, Tribunalul Galați, secția comercială, și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Galați, apreciind că în conform dispozițiile art. 1,art. 3 pct. 1 și 2 C. com. în referire la art. 43-59 și 60-63 C. com. contractul de vânzare-cumpărare în discuție are natură civilă iar nu comercială, motiv pentru care competența în primă instanță aparține Judecătoriei conform dispozițiile art. 1 pct. 1 în referire la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, prin Decizia civilă nr. 237/R din 10 martie 2006 Curtea de Apel Galați admițând recursul, și modificând sentința recurată în sensul că a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați de soluționare în primă instanță a cauzei și a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției comerciale și înregistrarea pe rolul secției civile a acestei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că scopul declarat și urmărit de reclamantă este de readucere a bunului imobil în patrimoniul debitoarei sale, astfel că acțiunea este patrimonială și instanța competentă este cea prescrisă pe criteriile valorice prevăzute de art. 1-2 C. proc. civ. pentru acțiuni civile, astfel că în cauză sunt aplicabile disp. art. 2 alin (1) lit. b) C. proc. civ. Pe rolul secției civile cauza a fost înregistrată sub nr. 114/121/2006. Prin întâmpinare, pârâta SC A.S. SRL Galați a invocat excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului și excepția netimbrării la valoarea acțiunii, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a interesului legitim al acesteia în promovarea acțiunii. La momentul susținerii excepțiilor, pârâta S.C A.S. SRL Galați a renunțat la excepția lipsei calității procesuale active și a solicitat respingerea acțiunii pentru împlinirea termenului de prescripție extinctivă în ceea ce privește promovarea acțiunii, notării ipotecii și executării silite a creanței.
Prin încheierea din data de 27 octombrie 2006 Tribunalul a respins excepția netimbrării acțiunii având în vedere că la dosarul Tribunalului Galați s-a depus taxa judiciară de timbru de 8.600 lei (fila 32 dosar) și a verificat și calitatea procesuală activă a reclamantului, constatând că acesta are calitate procesuală activă având în vedere certificatul nr. 488/2004 al Notarului B. M. - Raemisch (filele 50-54 și 59-60 dosar) din care rezultă că reclamanta este succesoarea în drepturile F.B. Bank AG, Germania.
Prin încheierea din data de 31 octombrie 2006 Tribunalul a respins de asemenea excepțiile lipsei interesului reclamantei în promovarea acțiunii și prescripției extinctive privind promovarea acțiunii, executării silite și notării ipotecii având în vedere că reclamanta a demonstrat că este titulara unei creanțe împotriva pârâtei S.C S. SRL Galați, această pârâtă a înstrăinat un drept din patrimoniul său care ar conduce la insolvabilitate și readucerea dreptului în patrimoniul pârâtei ar da posibilitatea reclamantei să se îndestuleze silit, având în vedere că titlurile reclamantei (cele două hotărâri ale instanțelor germane) sunt pronunțate în lunile iunie și noiembrie 2002, că aceste două hotărâri au fost recunoscute în România și s-a încuviințat executarea lor silită în luna noiembrie 2004, că s-au realizat acte de executare în termenul de prescripție defapt de lege și că ipoteca în discuție fusese evidențiată în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare conform legii aplicabile la momentul încheierii contractului de ipotecă, iar evidențierea, notarea ipotecii și în cartea funciară a imobilului nu este supusă termenului general de prescripție extinctivă de trei ani.
La solicitarea părților Tribunalul a administrat proba cu acte și la solicitarea reclamantei a administrat și proba cu expertiză tehnică imobiliară privind evaluarea hotelului în litigiu.
Tribunalul Galați, prin Sentința civilă nr. 1040 din 23 mai 2007 a admis acțiunea în parte, a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta S.C S. SRL Galați, în calitate de vânzătoare și pârâta S.C A.S. SRL Galați, în calitate de cumpărătoare, având ca obiect dreptul de proprietate privind Hotelul S. (fost C.C.R.) situat în Galați str. G. C. nr. 2, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 763 din 12 august 2004 de BNP "C.P.D." Galați, și a constatat inopozabilitatea contractului menționat față de A.R.B. LTD - Germania, până la concurența creanței sale recunoscută prin Sentința civilă nr. 996 din 18 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV - a civilă.
De asemenea, a respins ca nefondate capetele de cerere privind restabilirea situației anterioare în sensul readucerii bunului în patrimoniul pârâtei S.C S. SRL Galați și privind rectificarea cărții funciare a imobilului în acest sens.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut pe baza probelor administrate (acte și expertiză tehnică imobiliară, planșe fotografice) că reclamanta are un drept de creanță împotriva pârâtei-debitoare S.C S. SRL Galați în sumă de peste 1,85 milioane EURO, certă, lichidă și exigibilă, potrivit hotărârilor judecătorești, pronunțate de instanțele germane și a Sentinței civile nr. 996/2004 pronunțată de Tribunalul București, și este anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 763/2004.
Apreciază că frauda debitorului S.C S. SRL Galați, este demonstrată de faptul că prin contractul de împrumut încheiat cu antecesoarea reclamantei, s-a obligat să nu înstrăineze imobilul ipotecat până la rambursarea integrală a creditului și că a vândut unicul bun din fondul de comerț pe care îl avea la un preț derizoriu.
De asemenea prima instanță, reține că, complicitatea la fraudă a pârâtei S.C A.S. SRL Galați, este dovedită pe de o parte de dimensiunea prețului, iar pe de altă parte de relațiile strânse a celor două părți contractante, demonstrate prin faptul că derulau și alte afaceri, având sediul în același imobil, precum și faptul că aceasta a solicitat dizolvarea judiciară, respinsă irevocabil de către Curtea de Apel Galați, și s-a încercat în anul 2004 executarea silită a creanței prin valorificarea hotelului.
Față de admiterea acțiunii revocatorii, prima instanță a constatat că acest contract de vânzare cumpărare nu este opozabil reclamantei-creditoare A.R.B. LTD Germania, și că față de efectele acestei acțiuni capetele de cerere privind restabilirea situației anterioare și rectificarea cărții funciare în sensul că în litigiu ar fi reintrat în patrimoniul S.C S. SRL Galați, nu pot fi primite.
împotriva Sentinței civile nr. 1040/2007 a Tribunalului Galați, în termen legal a declarat apel pârâta S.C A.S. SRL Galați, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în sensul că instanța de fond a interpretat greșit obiectul acțiunii cu care a fost investită schimbând natura acesteia, pronunțându-se în limitele unei alte cereri și unui temei de drept diferit.
în ceea ce privește prețul considerat de instanța de fond, derizoriu, apreciază că nu poate fi primit în condițiile în care este rezultatul unui consimțământ liber exprimat de părți și că suma de 5.600.000 lei este cea reală convenită de acestea, putând fi apreciată un preț inferior valorii bunului dar nicidecum derizoriu, caz în actul este valabil.
De asemenea, susține că în privința complicității terțului beneficiar la fraudă, pentru a fi admisibilă acțiunea pauliană, trebuie făcută distincție între actele cu titlu gratuit și cele cu titlu oneros.
Dacă pentru primele este de ajuns să se dovedească existența unei intenții frauduloase din partea debitorului, în ceea ce privește actele cu titlu oneros este obligatoriu să se dovedească că terțul beneficiar al actului a fost complice la fraudă, în speță, din certificatul de sarcini, a rezultat că imobilul ce urma a fi înstrăinat ura cu mențiunea unui contract de închiriere în favoarea S.C S.S. SRL, și împrejurarea că la acel moment ipoteca reclamantei nu figura înscrisă în cartea funciară nu îi poate fi imputabilă.
Și ultimul aspect invocat este acela că prima instanță nu a acordat importanța cuvenită susținerilor sale referitoare la faptul că în speță nu s-a probat insolvabilitatea debitorului, pe de o parte, iar pe de altă parte nu s-a avut în vedere că acțiunea pauliană având caracter subsidiar, în sensul că numai în situația demonstrării imposibilității de a recupera alte bunuri care să acopere creanța debitorului și nici nu reține alte modalități de îndestulare, creditorul poate cere anularea actelor cu titlu oneros încheiat de acesta.
Curtea a reținut că din petitul acțiunii și temeiul invocat de reclamantă, art. 975 C. civ., rezultă fără putință de tăgadă că instanța de fond a fost investită cu o acțiune pauliană sau revocatorie, care a avut ca scop invalidarea actului juridic încheiat, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 763 din 12 august 2004 de BNP C.P.D. Galați, în frauda drepturilor sale și în beneficiul terțului.
Se constată că părțile au avut reprezentarea clară a obiectului cererii, cu atât mai mult cu cât a fost formulată în nume propriu, în virtutea unui beneficiu acordat în mod expres de către lege în vreme ce o acțiune subrogatorie la care face referire apelanta-pârâtă, reclamantul nu poate acționa decât în numele debitorului nediligent, ceea ce în speță nu este cazul. Din probe rezultă că S.C S. SRL Galați, nu a neglijat să-și valorifice anumite drepturi de la S.C. A.S. SRL Galați, ci împreună au acționat fraudulos, în dauna băncii creditoare.
în ceea ce privește prețul din actele dosarului, rezultă că S.C S. SRL Galați (imobil cu 10 etaje aflat în centrul civic al municipiului Galați) a fost înstrăinat la o sumă care nu reflectă valoarea reală a bunului, respectiv 150.000 EURO, în condițiile în care același bun a fost adjudecat în procedura de executare silită la 4.028.153 EURO, ceea ce vădește intenția de fraudare a creditorilor.
Susținerea apelantei că atât timp cât părțile au convenit la acest preț actul este valabil, a fost acceptată deoarece bunul în anul 1998 a fost evaluat la aproximativ 3.152.109 DOLARI S.U.A. pentru garantarea unui credit acordat de bancă în sumă de 2.000.000 EURO, iar raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit la data vânzării avea aproximativ o valoare de 894.157 EURO.
în consecință, față de aceste valori stabilite, suma de 150.000 EURO la care a fost înstrăinat imobilul a fost considerată "derizorie" așa cum, în mod justificat a concluzionat și instanța de fond, scopul fiind fraudarea intereselor creditoarei-reclamante.
în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei astfel de acțiuni s-a reținut că în speță în mod corect prima instanță a constatat că prin actul atacat s-a pricinuit un prejudiciu creditoarei - reclamante care are o creanță certă, lichidă și exigibilă, a fost încheiat fraudulos de către debitor, iar terțul dobânditor a fost complice la fraudă. Astfel, inițial S.C S. SRL Galați a încheiat cu reclamanta un contract de credit și un contract de ipotecă ce a fost făcută publică prin înscrierea acesteia în Registrul de transcripțiuni și înscripțiuni sub nr. 1583 din 3 decembrie 1997, credit care însă nu a fost rambursat, motiv pentru care banca a început procedura în fața instanțelor germane.
După pronunțarea celor două hotărâri judecătorești de către instanțele germane, S.C S. SRL Galați a procedat la înstrăinarea unicului bun din patrimoniul acesteia (așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc) cu toate că prin contractul de ipotecă art. 4.4, s-a obligat să nu-l vândă sau transfera total sau parțial până la achitarea integrală a creditului.
Mai mult decât atât, frauda și complicitatea la fraudă constau în faptul că în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, când s-a deschis cartea funciară, nu s-a solicitat și menționarea ipotecii, așa cum corect a reținut și prima instanță.
în consecință, toate aceste elemente dovedesc atât intenția debitorului-vânzător de a-și crea o stare de insolvabilitate cât și complicitatea dobânditorului.
De asemenea, complicitatea terțului dobânditor este evidentă și rezultă din actele depuse la dosar, certificat emis de ORC, conținutul contractului de vânzare cumpărare, hotărârea Tribunalului Galați de dizolvare a S.C S. SRL Galați) în sensul că ambele societăți comerciale au același sediu și același asociat.
Mai mult decât atât, terțul dobânditor a încercat să împiedice soluționarea cauzei prin formularea unei cereri de dizolvare a S.C S. SRL Galați, care însă a fost respinsă. în aceste condiții convenția frauduloasă între părțile contractante este evidentă.
Referitor la ultimul motiv invocat, nu s-a putut reține că acțiunea rămâne lipsită de interes în condițiile în care creditorul și-a valorificat creanța, deoarece interesul acestuia subzistă până la finalizarea procedurii de executare și îndestulare totală sau parțială a băncii.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Galați în baza art. 296 C. proc. civ. a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C A.S. SRL Galați împotriva Sentinței civile nr. 1040 din 23 mai 2007.
împotriva Deciziei civile nr. 459/A din 6 decembrie 2007 a declarat recurs prin care a susținut următoarele critici de nelegalitate.
în susținerea primului motiv de recurs, se susține că, analizând considerentele hotărârii recurate, soluția de respingere a apelului declarat de pârâta SC A.S. SRL apare justificată de multitudinea motivelor contradictorii sau străine pricinii cu care a operat instanța de apel.
Se susține că, pornind de la cele două diferențe care țin de natura juridică și efectele dintre cele două acțiuni date, care totuși a făcut necesară tratarea lor în două texte distincte de lege se solicită a se constata că în speță, reclamanta a învestit tribunalul cu acțiune pauliană care avea ca unică solicitare anularea actului fraudulos întocmit de debitorul sau în timp ce instanța de fond, cu încălcarea principiului disponibilității, s-a pronunțat pe temeiul și în condițiile unei acțiuni subrogatorii dispunând revocarea contractului de vânzare cumpărare și constatând totodată și inopozabilitatea acestuia față de creditoarea reclamantă, soluție și termeni proprii acțiunii subrogatorii.
Acest considerent ar fi vădit străin atât raporturilor juridice dintre părți, susținerilor făcute de apelanta pârâtă, cât și rezolvării corecte a pricinii.
O altă critică vizează aprecierea elementelor care demonstrau complicitatea la fraudă a dobânditorului, susținându-se că trebuia să apară mai mult decât evident faptul că la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare a hotelului, respectiv 12 august 2004, din conținutul certificatului de sarcini prevăzute în extrasul de carte funciară nr. 4752/2004 eliberat de Judecătoria Galați cu privire la sarcinile înscrise la dreptul de proprietate, lipsea orice mențiune privitoare la existența ipotecii reclamantei intimate A.R. B. LTD, această mențiune apărând înscrisă doar ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. 5466 din 4 noiembrie 2005 a Judecătoriei Galați.
Cu privire la înlăturarea criticii privind subsidiaritatea promovării acțiunii revocatorii și a lipsei de interes a cauzei pentru reclamantă se consideră că instanța de apel a înlăturat aceste critici cu motivarea că nu se poate reține că acțiunea rămâne lipsită de interes în condițiile în care creditorul și-a valorificat creanța deoarece interesul acestuia subzistă până la finalizarea procedurii de executare și îndestulare totală sau parțială a băncii.
Al doilea motiv de recurs vizează incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Acestui motiv de recurs se circumscrie deplin critica eronat înlăturată de instanța de apel, ca instanță de fond, interpretând greșit obiectul acțiunii cu care fusese investită, a schimbat natura acesteia, pronunțându-se în limitele unei alte cereri și unui temei de drept diferit.
Pornind de la petitul acțiunii și întemeierea în drept pe dispozițiile art. 975 C. civ. era evident că reclamanta în calitate de creditoare și invocând existența garanției de gaj general pe care o reprezenta patrimoniul debitorului său, formulase o acțiune revocatorie sau pauliană a actului juridic de vânzare cumpărare a Hotelului S. denunțat ca prejudiciabil, iar instanța a dispus revocarea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâta SC S. SRL în calitate de vânzătoare și pârâta SC A.S. SRL în calitate de cumpărătoare având ca obiect dreptul de proprietate privind Hotelul S., contract autentificat sub nr. 763/2004 la BNP C.D. și constată inopozabilitatea acestui contract față de creditoare A.R.B. LTD până la concurența creanței sale recunoscută prin Sentința civila nr. 996/2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, mențiuni dispozitive proprii acțiunii subrogatorii întemeiată pe dispozițiile art. 974 C. civ.
Al treilea motiv de recurs vizează incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce ar consta în greșita identificare și reținere de către instanțe a elementelor necesare admiterii acțiunii pauliene, respectiv încălcarea prevederilor art. 975 C. civ.
în ceea ce privește prețul, acesta a fost considerat "derizoriu" de către instanțe, fără a raporta această apreciere la elementele care determinau formarea lui la momentul vara anului 2004.
Cu privire la acest aspect, se solicită a se constata că prețul de 5.600.000.000 lei a fost stabilit pe baza unei expertize de specialitate (lucrarea ing. E.C.) și că vânzarea negociată a hotelului venea după o încercare de vânzare silită a acestuia în anul 2003, când executorul judecătoresc pentru un preț inițial de 32.000.000.000 lei a fost obligat să-l reducă cu 25% și apoi 10% pentru ca mai apoi să închidă licitația din lipsă de participanți.
în privința creditorului ipotecar, până la momentul întabularii dreptului de ipotecă, la fel ca și noul proprietar al imobilului care nu și-a intabulat dreptul, creditorul ipotecar nu este decât titularul unui drept de creanță opozabil inter partes precum și dobânditorilor de rea-credință și celor cu titlu gratuit al aceluiași bun sau drept. Pentru admisibilitatea acțiunii pauliene în privința complicității terțului beneficiar la frauda trebuia făcută distincția între actele cu titlu gratuit și cele cu titlu oneros.
Este evident în aceste condiții că apelanta a realizat toate demersurile pe care le impunea încheierea unui asemenea act juridic, legea specială privind cadastrul și publicitatea imobiliară, iar împrejurarea că la acel moment ipoteca reclamantei intimate nu figura înscrisă, nu îi poate fi nicicum imputabila.
în fine, se susține că instanța nu a acordat relevanță susținerilor referitoare la împrejurarea că pe de o parte, reclamanta intimata a promovat acțiunea de față fără a face nici o dovadă cu privire la patrimoniul pe care îl putea deținea la momentul respectiv debitoarea sa SC S. SRL, caz în care lipsește condiția probării insolvabilității debitorului iar, pe de altă parte, nu a observat că acțiunea pauliană are întotdeauna caracter subsidiar, în sensul că numai în situația demonstrării imposibilității de a recupera alte bunuri care să acopere creanța debitorului și nici nu deține alte modalități de îndestulare, creditorul poate cere anularea actelor cu titlu oneros încheiate de acesta.
Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.
Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prevăd că poate fi cerută modificarea unei hotărâri, când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Susținerile recurentei pârâte privind incidența acestui motiv de nelegalitate nu se justifică. Pentru a fi aplicabil art. 304 pct. 7 C. proc. civ. motivarea hotărârii ar trebui să fie sumară sau confuză sau să cuprindă motive contradictorii, ori în speță, decizia Curții de Apel cuprinde atât considerentele de fapt, cât și cele de drept în temeiul cărora instanța și-a format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.
Astfel, atât în privința celor două diferențe dintre acțiunile pauliană și subrogatorie - invocate de recurentul-pârât, cât și a aprecierii elementelor care demonstrau complicitatea la fraudă a dobânditorului, precum și a criticii privind subsidiaritatea promovării acțiunii revocatorii și a lipsei de interes a cauzei pentru reclamantă, instanța de apel a procedat la o motivare corespunzătoare, conform dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
în considerentele deciziei se menționează în mod neechivoc că instanța de fond a fost învestită cu o acțiune pauliană sau revocatorie, ce a avut drept scop invalidarea actului juridic încheiat în frauda drepturilor sale și în beneficiul terțului (contract de vânzare-cumpărare nr. 763 din 12 august 2004 încheiat de BNP C.D.). S-a mai reținut că frauda debitorului SC S. SRL Galați a fost demonstrată prin faptul că prin contractul de împrumut încheiat cu antecesoarea reclamantei s-a obligat să nu înstrăineze imobilul ipotecat până la rambursarea integrală a creditorului contractat.
Ulterior, SC S. SRL a solicitat deschiderea de carte funciară asupra imobilului în vederea vânzării fără să verifice sau să solicite preluarea sarcinilor cuprinse în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, pentru ca mai târziu să procedeze la înstrăinarea bunului imobil după pronunțare, de către instanța germană a celor două hotărâri judecătorești ce urmau să constituie titlu executoriu împotriva sa.
Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei și existența complicității la fraudă a SC A.S. SRL care a cunoscut situația juridică a bunului și a acționat în consecință cu vânzătorul pentru fraudarea drepturilor numitei A.R.B. LTD București.
Al doilea motiv de recurs ce vizează aplicabilitatea art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în privința înlăturării criticii privind interpretarea obiectului acțiunii nu poate fi primit. Instanța de apel a interpretat în mod just actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Curtea de apel a interpretat în mod corect natura juridică a actului juridic dedus judecății, reținând că acțiunea cu care s-a învestit instanța este cea întemeiată pe dispozițiile art. 975 C. proc. civ. (acțiunea pauliană sau revocatorie) și nu pe dispozițiile art. 974 C. proc. civ., așa cum susține recurenta.
Acțiunea pauliană care reprezintă o acțiune în anulare sau revocare are drept scop invalidarea (lipsirea de efecte juridice) a actului juridic încheiat în frauda drepturilor creditorului. Acțiunea are drept efect anularea sau resciziunea actului fraudulos încheiat între debitor sau cel de-al treilea detentor, și aceasta rezultă chiar din natura acțiunii intentate.
Sub acest aspect, susținerea recurentei în sensul că instanța nu putea dispune revocarea contractului, câtă vreme a fost învestită cu o cerere în anulare nu se circumscrie motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nefiind vorba aici de o schimbare a naturii actului juridic dedus judecății.
Revocarea în materia acțiunii pauliene vizează inopozabilitatea actului fraudulos față de creditorul titular al cererii. în speță acțiunea a fost promovată în nume propriu de reclamantă, în scopul sancționării actului considerat fraudulos de aceasta și prin care debitoarea și-a creat o stare de insolvabilitate, și nu de reclamantă, în numele debitorului său nediligent pentru a ne afla în prezența unei acțiunii subrogatorii, așa cum consideră recurenta.
Sub aspectul efectelor sale, acțiunea revocatorie duce la desființarea actelor, întocmai ca și acțiunea în anularea unui act juridic. Totuși, ea se deosebește de aceasta din urmă, deoarece acțiunea în anulare produce efecte față de orice persoană, pe când acțiunea revocatorie produce efecte doar între creditor și terțul dobânditor.
Nici susținerile recurentei-pârâte privind motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se justifică, instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 975 C. proc. civ. în privința constatării ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii pauliene.
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 975 C. proc. civ. actul a cărui inopozabilitate se solicită prin acțiunea pauliană trebuie să conțină, în rezultatul pe care-l urmărește un prejudiciu final în frauda creditorului, care să-l facă pe debitor insolvabil sau să-i sporească insolvabilitatea. în cauză, reclamanta a produs dovada că la data promovării acțiunii, era titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 3.000.000 EURO împotriva SC S. SRL, și încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect hotelul S. a pus debitoarea în imposibilitatea îndeplinirii obligației asumate față de bancă.
De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în frauda drepturilor reclamantei, fiind dovedită și complicitatea la fraudă a SC A.S. SRL.
Astfel, în mod corect s-a reținut de instanța de apel că S.C S. SRL și-a încălcat obligația asumată prin contractul de ipotecă de a nu înstrăina imobilul ipotecat până la rambursarea integrală a creditului contractat; aceeași societate a solicitat deschiderea de Carte Funciară asupra imobilului, în vederea vânzării, fără a solicita preluarea sarcinilor cuprinse în Registrul de transcripțiuni și inscripții, ulterior a înstrăinat bunul imobil după pronunțarea de către instanțele germane a celor două hotărâri judecătorești ce urmau să constituie titlul executoriu împotriva sa.
în privința criticii privind prețul obținut în urma vânzării, acesta a fost obținut printr-o procedură de executare silită, în care orice potențial cumpărător cunoștea caracterul litigios al bunului; prețul a fost corect apreciat drept derizoriu (5.600.000.000) față de prețul de adjudecare al aceluiași imobil în procedura de executare silită cu 28.000.000.000 ROL de instanța de judecată.
Nici criticile recurentei pârâte privind distincția dintre caracterul oneros sau gratuit al actului într-o acțiune pauliană, ca de altfel nici cel privind caracterul subsidiar al acțiunii pauliene nu pot atrage nelegalitatea deciziei recurate.
în ceea ce privește frauda debitorului, care constă în aceea că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor, nu prezintă nicio relevanță faptul că actul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. în privința complicității la fraudă a terțului, aceasta trebuie îndeplinită numai atunci când se atacă un act cu titlu oneros. Or, în speță, s-a dovedit atât frauda debitorului, cât și complicitatea la fraudă a terțului, acesta cunoscând că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil. De asemenea, nu se poate reține caracterul subsidiar al acțiunii pauliene, câtă vreme prejudicierea creditorului s-a concretizat în faptul că prin încheierea actelor atacate debitorul și-a creat acea stare de insolvabilitate; micșorându-se activul patrimonial al debitorului, a fost prejudiciat creditorul.
Această acțiune este reglementată în scopul desființării actului respectiv, acțiunea întemeiată pe art. 975 C. proc. civ. având o configurație autonomă, ea fiind o acțiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda drepturilor creditorului său.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ. urmând a se menține decizia civilă ca legală.
Cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de SC S.I. SRL și A.M. în interesul reclamantei, în baza art. 51-55 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție o va admite, dat fiind faptul că aceasta a fost formulată de intervenienți pentru apărarea drepturilor reclamantei a cărei acțiune a fost admisă, soluția fiind menținută în căile de atac promovate.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., fiind dovedită culpa procesuală a recurentei - pârâte, înalta Curte de Casație și Justiție a obligat pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător, către intimata reclamantă și către intervenienți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4898/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5229/2010. Civil → |
|---|
