ICCJ. Decizia nr. 5243/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 3 mai 2007, contestatoarea L.N. a solicitat desființarea Dispoziției nr. 2584 din 30 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Pitești.
Prin Sentința civilă nr. 107 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis în parte contestația; s-a constatat dreptul contestatoarei L.N. la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 2182 m.p. teren și construcțiile demolate în suprafață de 330,7 m.p., imobil situat în mun. Pitești, str. C. nr. 168 (actual nr. 154), jud. Argeș.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești.
Curtea de apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 7A din 14 ianuarie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat. Totodată, a obligat apelantul să plătească intimatei L.N. cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele argumente:
Pentru a justifica dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, contestatoarea a invocat calitatea de moștenitoare a autorilor M.M. și M.F., care au dobândit prin actul de vânzare-cumpărare transcris la nr. 3240/1936, de către Tribunalul Județean Argeș, suprafața de 4500 mp teren aflat pe raza mun. Pitești, str. C. nr. 168, jud. Argeș.
Apelanții au contestat întinderea suprafeței de teren dobândită de către autori, în sensul că din evidențele cadastrale reiese că aceasta era de numai 2365 m.p.
Susținerea apelanților în acest sens este infirmată de constatările expertului din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, în raport de actul de vânzare-cumpărare mai sus-menționat, potrivit cărora, întreaga suprafață era de 4500 mp teren, așa cum a fost identificată în schița de plan a acestei lucrări (fila 131).
Apelanții au arătat că la data exproprierii, autorii contestatoarei nu mai aveau în patrimoniul lor întreaga suprafață cumpărată, întrucât alte persoane figurau ca titulare ale dreptului expropriat, ceea ce presupunea existența unor acte de înstrăinare.
în cauză, nu s-a dovedit însă, existența vreunui act translativ de proprietate încheiat de către autorii contestatoarei, astfel încât, exproprierea terenului de la alte persoane decât aceștia, nu poate avea nicio semnificație juridică cu privire la dreptul de proprietate, motiv pentru care s-a reținut că la data exproprierii M.M. și F. aveau în patrimoniul lor întreaga suprafață de 4500 mp teren.
La data exproprierii, Statul a preluat prin Decretul nr. 843/1966 suprafața de 1340 mp, iar diferența de până la 4500 mp a fost preluată fără titlu, astfel că aceasta se înscrie în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, tribunalul a făcut o apreciere corectă asupra întinderii dreptului de proprietate asupra terenului solicitat de intimata contestatoare și a regimului său juridic, motiv pentru care s-a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 296 C. proc. civ.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești, criticând-o sub următoarele aspecte:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au pronunțat soluții pe baza unei interpretări greșite a probelor din dosar, ceea ce a condus la concluzia că s-ar fi făcut dovada, de la autorii M., și a suprafeței de 2182 m.p., parte integrantă din fosta proprietate.
Urmează să se constate că la aplicarea Decretului nr. 843/1966, în zona C., s-a expropriat de la M. F., autorul reclamantei, numai suprafața de 1340 m.p., teren situat în Pitești, str. C. nr. 154.
Motivarea instanței, în sensul că s-a făcut dovada preluării în proprietatea statului și a suprafeței de 2182 m.p. nu este susținută de probe, cu atât mai mult cu cât, în actul de vânzare-cumpărare este înscris un teren în suprafață de circa 4500 m.p.
Așa cum s-a arătat și în fața instanței de apel, acest lucru rezultă și din constatările expertului cu ocazia completării raportului de expertiză în apel. Astfel, expertul a identificat terenul în litigiu pe baza actului de vânzare-cumpărare, putându-se observa că vecinătățile acestuia corespund întocmai cu cele menționate în planul cadastral din 1930-1932. Acest aspect duce la concluzia că suprafața reală deținută de autorii contestatoarei la data constituirii cadastrului (anii 1930-1932) era de 2365 m.p. și nu de 4500 m.p., suprafață care figurează în actul de vânzare-cumpărare.
Mai mult, din inventarul imobilelor pentru aceeași perioadă suprafața înscrisă pentru str. C. nr. 150 este tot de 2365 m.p.
în consecință, este evident că dovada dreptului de proprietate s-a făcut numai pentru 2365 m.p., precizarea suprafeței în contractul de vânzare-cumpărare fiind făcută cu aproximare, dar vecinătățile fiind corecte și definitorii.
în altă ordine de idei, terenul pretins de contestatoare a fost preluat în proprietatea statului conform Decretului nr. 843/1966 de la alte persoane, decât autorul reclamantei, astfel:
- 350 m.p. teren din Pitești, str. P.B. nr. 14, din proprietatea C.F.;
- 310 m.p. teren din Pitești, str. P.B. nr. 18, din proprietatea P.I.;
- 390 m.p. teren din Pitești, str. P.B. nr. 22, din proprietatea Ș.I.
Acest lucru conduce din nou la susținerea că la momentul exproprierii, autorul reclamantei nu mai deținea terenul menționat în actul de vânzare-cumpărare și certificatul de rol fiscal, întrucât în planul de situație, al decretului, la pozițiile 20, 22, 24 apar și alte persoane.
în temeiul Legii nr. 18/1991, notificatoarea a fost pusă în posesie cu suprafața de 1220 m.p. teren pe un alt amplasament (varianta Gheorghe Doja, fiind emis un titlu de proprietate cu nr. 3564/1993).
în concluzie, suprafața pentru care notificatoarea este îndreptățită să primească măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001, este de 120 m.p. (1340 m.p. teren expropriat - 1220 m.p. teren pus în posesie).
întrucât, se consideră că notificarea formulată a fost soluționată în mod corect de Primarul municipiului Pitești, se solicită înlăturarea obligației la plată a cheltuielilor de judecată, pârâții nefiind în culpă, în cauză.
în recurs, intimata reclamantă L.N. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 306 C. proc. civ., față de faptul că cererea de recurs nu este întemeiată în drept, iar criticile cuprinse în aceasta nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. Pe fond, solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în apărare, în cuprinsul acestei cereri.
Referitor la excepția nulității recursului, invocată de intimata reclamantă în temeiul art. 306 C. proc. civ., înalta Curte constată că nu este întemeiată, urmând să o respingă, motivat de următoarele argumente:
Din dezvoltarea și precizarea criticilor formulate de recurenții-pârâți, se constată că acestea se află în strânsă legătură cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică totală a acesteia și tinzând la a afirma nelegalitatea ei, de unde rezultă că recursul nu poate fi socotit nemotivat în sensul art. 306 raportat la art. 304 C. proc. civ.
Precizând temeiul juridic pentru motivele de recurs formulate, recurenții-pârâți au indicat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. înalta Curte apreciază că s-au formulat critici care se circumscriu acestui caz de nelegalitate, relativ la aplicarea greșită a legii, în cauză.
Examinând recursul, din această perspectivă, înalta Curte constată că nu este fondat, sens în care reține următoarele:
Pornind de la situația de fapt stabilită de instanțele anterioare cu privire la întinderea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat de intimata-reclamantă și a regimului său juridic, se constată că este aplicabilă raportului juridic dedus judecății Legea nr. 10/2001, care prin dispozițiile art. 11 și următoarele, asigură realizarea în practică a întregii proceduri de restituire, constituind cadrul juridic, cu caracter special, pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate în perioada de referință a legii, singurul ce poate fi cunoscut după intrarea în vigoare a dispozițiilor acestei legi speciale.
în speță, s-a dovedit că autorii intimatei-reclamante, M.M. și M.F., au dobândit în proprietate imobilul compus din teren în suprafață de "circa" 4500 m.p. și construcții în suprafață de 330,7 m.p., situat în Pitești, str. C. nr. 168 (în prezent nr. 154), conform actului de vânzare-cumpărare transcris la nr. 3240/1936, în registrul de transcripțiuni nr. 35/1936 al Tribunalului județean Argeș.
Prin Decretul nr. 843 din 25 octombrie 1996, autoarea intimatei-reclamante M.F., a fost expropriată cu suprafață de 1340 m.p. teren și construcții în suprafață de 330,7 m.p., aflate pe acest teren, situație ce rezultă din adresa nr. 5999 din 23 iulie 1992 emisă de Prefectura Județului Argeș.
Conform expertizelor tehnice de specialitate dispuse și efectuate în cauză, a fost identificat în întregime imobilul solicitat - fosta proprietate M. - din care intimatei-reclamante i-a fost retrocedată pe un alt amplasament, în baza Legii nr. 18/1991, suprafața de 1220 m.p. teren.
întregul teren identificat este afectat de construcții și detalii de sistematizare aprobate, respectiv, blocul nr. 39, blocul nr. 40 și blocul nr. 40 bis, strada și aleile dintre blocuri, zona de siguranță a acestora, neexistând niciun amplasament liber ce ar putea fi restituit în natură, în procedura Legii nr. 10/2001.
Instanțele anterioare au statuat în mod clar, că la data exproprierii, Statul a preluat prin Decretul nr. 843/1996, suprafața de 1340 m.p. teren, iar diferența până la 4500 m.p. a fost preluată de Stat în fapt, fără titlu, astfel că, imobilul solicitat a fi restituit cade sub incidența Legii nr. 10/2001 (art. 2 și 11).
Având în vedere că intimata-reclamantă a primit suprafața de 1220 m.p. teren, în procedura Legii nr. 18/1991, iar suprafețele de 358 m.p., 390 m.p. și 350 m.p. au fost expropriate de la alte persoane decât autorii contestatoarei, în mod corect s-a statuat că pentru diferența de 2182 m.p. teren și construcții demolate în suprafață de 330,7 m.p., intimata-reclamantă este îndreptățită să primească măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale.
în consecință, apreciind că s-a făcut o corectă aplicare a legii speciale și anume, Legea nr. 10/2001, reparatorie în cazul imobilului în litigiu, preluat în întregime, în mod abuziv de către stat, înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a opera modificarea hotărârii atacate în cauză.
Instanța de apel, respingând apelul ca nefondat, în mod corect, având în vedere culpa procesuală a apelanților pârâți, i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de această etapă procesuală.
Având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat și, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurenților-pârâți, care au căzut în pretenții, i-a obligat la plata sumei de 1.860 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu de avocat achitat conform chitanței atașate la fila 22 dosar.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5288/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3869/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
