ICCJ. Decizia nr. 5248/2010. Civil
| Comentarii |
|
La 19 septembrie 2003, reclamanta M.B. a chemat în judecată pe pârâții B.N.R - Sucursala județului Timiș și Statul Român (prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Timiș), solicitând obligarea acestora la restituirea cantităților de 1.111,04 g. și 2.3033 g. bijuterii din metale prețioase ori, în ipoteza imposibilității restituirii în natură, la plata contravalorii lor.
în motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile referitoare la protecția dreptului de proprietate cuprinse în legislația internă, Convenția europeană a drepturilor omului și art. 1 din Primul Protocol Adițional al acestei convenții, reclamanta a susținut că:
- obiectele revendicate îi aparțin și au fost ridicate abuziv de organele de miliție la 25 mai 1987 (3.033 g) și 10 septembrie 1987 (1.111,04 g) din locuința sa;
- organele de miliție au predat aceste bijuterii pârâtei B.N.R - Sucursala jud. Timiș, iar în procesele verbale de ridicare au consemnat, nereal, că ar fi fost abandonate.
Pe parcursul procesului, reclamanta și-a completat succesiv acțiunea (revendicând și alte cantități de bijuterii din metale prețioase, ridicate tot abuziv de organele de miliție) și a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a B.N.R.
Tribunalul Timiș, secția civilă, prin încheierea din 24 mai 2004, a introdus în cauză pe pârâta B.N.R. (după ce în prealabil, la 5 decembrie 2003, îl scosese din cauză pe pârâtul Statul Român, pentru lipsa calității procesuale pasive), iar apoi, prin Sentința nr. 1434 din 22 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea, le-a obligat pe pârâte să restituie reclamantei, în natură sau echivalent bănesc, bunurile enumerate în inventarul nr. 7735000495/25 iulie 1977, în greutate de 100,35 g. și a respins celelalte pretenții.
S-a reținut că:
- potrivit Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 190/2000, Ministerul Finanțelor Publice nu are (în cauză) calitate procesuală pasivă;
- inventarele nr. 107/1988, nr. 100/1988, nr. 89/1988, nr. 61/1988, nr. 27/1988, nr. 15/1988, nr. 1378/1977, nr. 421/1972, nr. 1455/1978, nr. 765000656/1976, nr. 1120/1976, nr. 5/1990, nr. 2/1990 și nr. 390106/1987 nu conțin nicio referire la reclamantă, ci doar mențiunea că bijuteriile predate sunt abandonate sau fără stăpân, iar martorii audiați în cauză nu au fost în măsură să identifice aceste obiecte;
- în inventarele nr. 251090/1982, nr. 251088/1982, nr. 421/1972, nr. 1455/1978, nr. 27098/1976 și nr. 11207/1976 s-a consemnat că bijuteriile predate au fost ridicate de la alte persoane decât reclamanta, respectiv "M.F. (zisă L.) din Timișoara" (primele două inventare) și S.P. (celelalte 4 inventare);
- reclamanta nu a dovedit care dintre bijuteriile enumerate în inventarul nr. 7735000495/1977 ca fiind ridicate de la ea și numita C.M., îi aparțin;
- inventarul nr. 7735000495/1977 este singurul act în care s-a consemnat predarea cantității de 100,35 g. bijuterii din aur ridicate de la reclamantă contrar prevederilor art. 6 din Decretul nr. 210/1960.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 1564 din 29 iunie 2005, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat parțial sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea și le-a obligat pe pârâte să restituie apelantei, în natură sau echivalent bănesc, obiectele din aur menționate în inventarele nr. 1455/1978, nr. 7735000495/1977, nr. 390106/1987, nr. 5/1990, nr. 46272/1990, nr. 2/1977, nr. 27/1988, nr. 34558/1988, nr. 28/1988, nr. 3711/1988, nr. 100/1988 și nr. 37403/1988.
Totodată, Curtea de Apel a respins acțiunea în revendicarea obiectelor din aur enumerate în inventarele nr. 251090/1982 și nr. 251088/1982, a luat act de revocarea petitului referitor la bijuteriile evidențiate în inventarele nr. 421/1972 și nr. 1120/1976 (restituite printr-o altă hotărâre pronunțată de Tribunalul Timiș) și a menținut dispozițiile de respingere a pretențiilor de restituire a bijuteriilor consemnate în inventarul nr. 250754/1987.
S-a reținut că:
- în mai multe procese verbale și inventare nu apare numele reclamantei, ci mențiunea că bijuteriile ar fi fost găsite în locuri publice pentru că în acest mod obiectele de aur predate băncii erau considerate bunuri fără stăpân, care, potrivit Decretului nr. 111/1950, deveneau proprietatea Statului;
- de câteva ori reclamanta a predat miliției diverse cantități de aur pentru a obține punerea în libertate a lui S.P., concubinul său, al cărui nume figura în actele de confiscare;
- reclamanta nu a făcut însă dovada că este aceeași persoană cu M.F. (zisă L.) din Timișoara și, ca urmare a restituirii, într-o altă cauză, a bijuteriilor enumerate în două inventare, și-a revocat petitul referitor la acest aspect.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 7875 din 5 octombrie 2006, a admis recursul declarat de pârâta B.N.R. - Sucursala Timiș (în nume propriu și ca reprezentantă a pârâtei B.N.R.) și a casat precedenta hotărâre, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că instanța de apel și-a bazat soluția pe alt temei de drept decât cel invocat de reclamantă, iar acest viciu le prejudiciază pe pârâte.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 129 din 21 mai 2008, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentința (în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtelor la restituirea, către apelantă, în natură sau echivalent bănesc, a obiectelor de aur consemnate în inventarele nr. 1455/1978, nr. 390106/1987, nr. 5/1990, nr. 46272/1990, nr. 2/112098/1977, nr. 27/1988, nr. 34558/1988, nr. 28/1988, nr. 37404/1988, nr. 77111/1988, nr. 100/1988 și nr. 37401/1988), a luat act de renunțarea la judecată pentru bunurile cuprinse în 3 inventare (nr. 7735000495/1977, nr. 251088/1982 și nr. 25090/1982) și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
S-a reținut că:
- reclamanta a precizat că își întemeiază pretențiile pe dispozițiile O.U.G. nr. 190/2000 și a făcut dovada calității sale procesuale;
- organele de miliție au ridicat de la reclamantă cantitatea totală de 9 kg. aur dar în actele de preluare au consemnat, nereal, că este vorba despre bunuri abandonate, iar apoi nu au respectat procedura stabilită prin Decretul nr. 111/1950;
- preluarea în aceste condiții a bijuteriilor aflate în posesia reclamantei și concubinului său, (persoane care, potrivit art. 1.909 C. civ., sunt prezumate a fi proprietari) are caracter abuziv;
- pârâtele nu au făcut dovada că preluarea bijuteriilor ar fi fost legitimă și nici a respectării dispozițiilor procedurale referitoare la bunurile abandonate;
- procesele verbale de confiscare și ridicare a bijuteriilor revendicate au fost distruse după expirarea termenului de păstrare, astfel că reclamantei nu i se poate imputa imposibilitatea producerii unor probe cu înscrisuri;
- împrejurarea că bijuteriile revendicate în cauză au fost solicitate și de alte persoane este irelevantă de vreme ce acele persoane nu au formulat cereri de intervenție.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 7961 din 11 decembrie 2008, a admis recursul declarat de pârâta B.N.R - Sucursala Timiș, a casat hotărârea Curții de Apel și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că pentru stabilirea modului de preluare a bunurilor revendicate, bijuteriilor confiscate și dreptului de proprietate al reclamantei, instanța de apel trebuia să dispună, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., administrarea probei cu înscrisuri.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 254 din 9 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat parțial sentința (în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtelor la restituirea, către apelantă, în natură sau prin echivalent bănesc, a obiectelor din aur prevăzute în inventarele nr. 1455/1978, nr. 390106/1987, nr. 5/1990, nr. 46272/1990, nr. 2/119098/1977, nr. 27/1988, nr. 37404/1988, nr. 77111/1988, nr. 100/1988 și nr. 27401/1988), a luat act de renunțarea la judecată cu privire la bunurile consemnate în trei inventare ( nr. 7735000495/1977, nr. 251088/1982 și nr. 251090/1982) și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut că:
- probatoriul testimonial administrat în cauză, completat cu înscrisuri, dovedește atât calitatea procesuală activă a reclamantei, cât și caracterul abuziv al preluării bunurilor revendicate, prin inserarea în acte a unor împrejurări nereale referitoare la pretinsa incidență a prevederilor Decretului nr. 111/1950, care, oricum, nu au fost respectate;
- pârâții nu au administrat nicio probă în sensul dovedirii legitimității preluării bunurilor în discuție.
Pârâții B.N.R. - Sucursala Timiș (în calitate de reprezentantă a B.N.R) și Ministerul Finanțelor Publice (prin A.N.A.F.-D.G.F.P. Timiș) au declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii excepțiilor privitoare la lipsa calității procesuale active (invocată doar de prima recurentă) și lipsa calității procesuale pasive (invocată de ambii recurenți).
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta B.N.R - Sucursala Timiș a susținut că:
- este doar reprezentant al Statului Român, entitate care, potrivit art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003, are calitate procesuală pasivă în litigiile de genul celui dedus judecății;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei excepții (consemnată în partea introductivă a hotărârii atacate) și nici nu a administrat proba cu înscrisuri pentru stabilirea situației de fapt.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice și-a întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C proc. civ., susținând că, deși instanța de fond l-a scos din cauză, iar în apel reclamanta a precizat că renunță la judecată împotriva sa, instanța de apel l-a menționat în dispozitivul hotărârii atacate.
Critica pârâtei B.N.R. - Sucursala Timiș, referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive este nefondată deoarece, în raport de obiectul litigiului (restituirea unor bijuterii de aur confiscate abuziv de organele de miliție) și prevederile art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003, omisiunea mențiunii exprese că recurenta nu ar fi pârâtă, ci reprezentant al Statului Român, este irelevantă.
Celelalte critici formulate de aceeași recurentă presupun reanalizarea materialului probator și, ca atare, nu se încadrează în niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C proc. civ.
Criticile Ministerului Finanțelor Publice sunt fondate deoarece recurentul (care, potrivit art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003, nici nu are calitate procesuală pasivă în asemenea litigii) era scos din cauză de la 5 decembrie 2003, iar cu ocazia dezbaterii apelului reclamanta a precizat că în privința acestei entități renunță la judecată.
Drept consecință, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.N.R. - Sucursala Timiș, și a admis recursul Ministerului Finanțelor Publice, modificând parțial hotărârea atacată, în sensul că ia act de renunțarea la judecată față de acest pârât, admite acțiunea numai în contradictoriu cu pârâta B.N.R. și obligă doar pe această pârâtă la restituirea bunurilor, cu menținerea celorlalte dispoziții.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5249/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5247/2010. Civil → |
|---|
