ICCJ. Decizia nr. 5301/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 19 martie 2009, reclamantul V.N. a solicitat, formulând și precizări ulterioare, anularea parțială a Dispoziției nr. 404 din 13 februarie 2009 a Primarului municipiului Fălticeni și restituirea în natură a diferenței de 7144 m.p. teren, împreună cu un imobil construcție compus din 4 camere, dependințe și beci, situat în municipiul Fălticeni, str. Ș.M. nr. 41.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia civilă 461/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, i-a fost admisă o altă contestație, anulându-se Dispoziția nr. 1146/2006 emisă de pârâtă și dispunându-se restituirea, în favoarea sa, în natură a imobilului din Fălticeni str. Ș.M. nr. 41 compus din casă și teren.
Instanța supremă a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, imobilele fiind preluate abuziv, dând eficiență actului de veșnică vânzare autentificat sub nr. 1466/1945 de fostul Tribunal Baia, procesului verbal din 9 februarie 1960, din care rezultă că imobilul a fost proprietatea autorului său, V.G.
Prin Dispoziția nr. 404/2009 pârâtul i-a restituit în natură numai 58,5 m.p. suprafață construită compusă din cameră, bucătărie, hol, vestibul și beci în suprafață de 6,57 m.p., împreună cu terenul aferent de 250 m.p.
în acest fel a fost prejudiciat prin nerestituirea în natură a restului de imobil, pârâtul nepunând pune în executare decât parțial o hotărâre judecătorească.
Imobilul există și în prezent, fiind cumpărat de la SC G. SA Fălticeni (fostul IGO) de o terță persoană prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 65 din 5 noiembrie 1999, contract care nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 care se referă la locuințele trecute în proprietatea statului după 6 martie 1945, dar cu titlu.
Prin Sentința civilă nr. 1371 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Suceava a fost admisă acțiunea reclamantului, a fost anulată în parte dispoziția atacată și s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil în litigiu.
S-a reținut în motivare că, prin dispoziția emisă, nu a fost respectată decizia irevocabilă a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a hotărât restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a imobilului în litigiu.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
Prin Decizia civilă nr. 120 din 14 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Fălticeni, prin Primar, și a obligat apelantul Municipiul Fălticeni să plătească intimatului V.N. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată din apel.
în motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că prin Decizia nr. 461 din 29 ianuarie 2008 a înaltei Curți de Casa Justiție s-a dispus restituirea către reclamant, în natură, a imobilului situat în municipiul Fălticeni, str. Ș.M. nr. 41, jud. Suceava, compus din casă și teren, avându-se în vedere împrejurarea nerespectării dispozițiilor legale în vigoare la data preluării. Din considerentele acestei hotărâri nu rezultă faptul că instanța supremă, verificând situația imobilului, ar fi avut în vedere doar partea rămasă la dispoziția primăriei.
Dimpotrivă, imobilul cu privire la care s-a dispus restituirea, analizat ca reprezentând întreaga unitate locativă, împreună cu terenul aferent, așa cum a făcut obiectul preluării de către stat, astfel că nu se poate interpreta decizia instanței supreme ca făcând referire doar la o parte din imobilul în litigiu.
în consecință, autoritatea administrativ-jurisdicțională nu putea refuza restituirea în natură a întregului imobil, așa cum a fost obligat prin decizia amintită și cum corect a reținut prima instanță, urmând ca partea care invocă un drept de proprietate cu privire la imobil să-și lămurească ulterior situația în baza titlurilor ce le dețin.
împotriva menționatei decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelantul-pârât municipiul Fălticeni pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
în dezvoltarea acestora s-a arătat că Decizia civilă nr. 461/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție prevede în dispozitiv că anulează Dispoziția nr. 1146/2006 emisă de pârât și dispune restituirea în natură a imobilului din Fălticeni, str. Ș.M., nr. 41, jud. Suceava, compus din teren și casă, trecând cu ușurință peste apărările din care rezultă că, la data emiterii dispoziției, se mai afla în administrarea municipalității numai o parte din casa și terenul avute în posesie de P.T.T.R. Fălticeni și preluate în anul 1960 de I.G.O. Fălticeni, cealaltă parte din teren și casă intrând în circuitul civil, fiind bunuri asupra cărora nu se poate dispune.
Pe de altă parte, atât timp cât decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nu prevede întinderea terenului și a casei ce urmează a fi restituite, s-a procedat la restituirea a ceea ce se mai află în administrarea municipalității.
Cu privire la întinderea suprafeței de teren solicitată de reclamant (aprox.1 ha teren), Notificarea nr. 398/2001 a fost soluționată prin Dispoziția nr. 3 din 8 ianuarie 2002, comunicată reclamantului la data de 16 ianuarie 2002 și necontestată în termen legal, aspect asupra căruia atât instanța de fond, cât și cea de control nu s-au pronunțat, limitându-se a lua în considerare numai Decizia nr. 461/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție. A fost depus un raport de expertiză extrajudiciară (existent la dosar) din care rezultă care sunt deținătorii actuali ai terenului solicitat, teren asupra căruia nu se mai poate dispune prin acte administrative.
Deosebit de cele arătate, învederăm instanței faptul că reclamantul a solicitat în cererea de anulare a dispoziției nr. 404/2009, în subsidiar, "în ultimă instanță despăgubiri", aspect de care instanța de fond și de control nu au ținut cont și nu au exprimat un punct de vedere. Partea din casă care a fost vândută de I.G.O. Fălticeni în anul 1999 este modernizată în totalitate de către proprietar, fiind astăzi o clădire nouă în raport de cea din anul 1960.
Analizând recursul formulat, în raport de calificarea prezentei acțiuni introductive de instanță, iar nu de criticile menționate, înalta Curte constată următoarele:
Motivarea acțiunii introductive de instanță reprezintă critici la adresa modului de punere în executare a Deciziei civile nr. 461 din 29 ianuarie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie prin care a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului V.N. asupra imobilului, construcție și teren, situat în municipiul Fălticeni, str. Ș.M. nr. 41.
Prin dispoziția contestată, nr. 404 din 13 februarie 2009, nu a fost soluționată o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, ci s-a pus în executare Decizia civilă nr. 461 din 29 ianuarie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, această dispoziție fiind, prin urmare, un act de executare și nicidecum o decizie emisă în temeiul art. 25 al Legii nr. 10/2001, pentru stabilirea dreptului de proprietate, care să poată fi atacată cu contestație în termen de 30 de zile, potrivit art. 26 alin. (3) al Legii nr. 10/2001, astfel cum greșit s-a menționat în cuprinsul său.
Decizia civilă nr. 461 din 29 ianuarie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată în soluționarea contestației împotriva Dispoziției nr. 1146/2006 emisă de Primarul municipiului Fălticeni, astfel încât aceasta constituie ultima hotărâre pronunțată în scopul finalizării procedurii administrative inițiate în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru retrocedarea imobilului situat în municipiul Fălticeni, str. Ș.M. nr. 41.
Conform art. 25 alin. (4) și (6) al Legii nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Decizia sau, după caz, dispoziția prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de către persoana îndreptățită.
Prin urmare, Dispoziția nr. 1146/2006 emisă de Primarul municipiului Fălticeni, de aprobare a restituirii în natură a imobilului, astfel cum a fost modificată în căile de atac, prin Decizia civilă nr. 461 din 29 ianuarie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie.
Cu ocazia punerii în posesie, prin Dispoziția nr. 404/2009, care reprezintă un act benevol de executare, s-a constatat că numai o parte din imobil se află în posesia municipalității, aspecte care constituie impedimente la executare și pe care reclamantul le invocă în acțiunea de față, motiv pentru care înalta Curte apreciază că obiectul prezentei cauze îl constituie o contestație la executare.
Potrivit art. 399 C. proc. civ., se poate face contestație la executare și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, iar art. 373 alin. (2) și art. 400 C. proc. civ. menționează că instanța de executare, competentă să soluționeze contestația la executare, este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Pentru acest motiv, înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale de soluționare a contestație la executare în primă instanță de către tribunal, urmând ca judecătoria de la locul situării imobilului să fie învestită în mod legal, conform art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
Constatând că ne aflăm în prezența unei contestații la executare, de competența în primă instanță a judecătoriei, neexistând dispoziții derogatorii în această materie sub aspectul competenței, devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel încât, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va fi admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava în soluționarea contestației la executare în primă instanță, recursul urmează a fi admis, va fi modificată decizia în sensul că va fi admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Fălticeni, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 1371 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Suceava, secția civilă, va fi anulată sentința primei instanțe și trimisă cauza pentru judecare în primă instanță la Judecătoria Fălticeni, pe a cărei rază teritorială se află imobilul.
Deși intimatul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată și prezentul recurs a fost admis, asupra acestei cereri instanța nu s-a putut pronunța, deoarece cheltuielile de judecată se acordă numai după judecata pe fond a cauzei, căci atunci s-a stabilit cu certitudine care a fost partea căzută în pretenții.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5302/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5303/2010. Civil → |
|---|
