ICCJ. Decizia nr. 5416/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5416/2010
Dosar nr. 4095/109/2008
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Tribunalul Argeş prin Sentinţa civilă nr. 36 din 26 februarie 2009 a admis în parte acţiunea reclamantului B.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Piteşti - T.P. şi cu Prefectura Judeţului Argeş.
S-a dispus modificarea în parte a Dispoziţiei nr. 5639/2008 cu privire la art. 2 alin. (1) al cărui text a fost modificat după cum urmează:
„Se propune acordarea de despăgubiri în indiviziune, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, notificatorilor B.M. şi B.G. pentru terenul în suprafaţă de 228 m2.
Se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor imobilelor preluate în mod abuziv notificatorului B.M. pentru construcţiile în suprafaţă de 129,27 m2, potrivit fişei imobilului, fila nr. 32".
Au fost menţinute restul dispoziţiilor din dispoziţia atacată.
În motivarea acestei sentinţe instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Iniţial prin Dispoziţia nr. 524 din 9 februarie 2005 Primăria Piteşti a respins cererea notificatorilor B.M. şi B.G. de restituire în natură a imobilului teren de 300 m2 şi despăgubiri băneşti pentru construcţiile ce le-au deţinut în Piteşti, str. Viilor nr. 64 cu motivarea că terenul este afectat de investiţii legal aprobate şi nu există în Piteşti un alt teren disponibil care ar putea să fie atribuit petenţilor cărora pentru acest motiv li s-au acordat despăgubiri băneşti şi titluri de valoare.
Dispoziţia nr. 524/2005 a fost modificată pe cale judecătorească (Sentinţa civilă nr. 254 din 10 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeş, definitivă prin Decizia civilă nr. 66/a din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Piteşti şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5303/109/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), constatându-se că pentru construcţiile expropriate în baza Decretului nr. 58/1985 reclamantul B.M. este îndreptăţit la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 sub forma titlurilor de valoare reprezentând diferenţa dintre valoarea construcţiilor la data demolării şi valoarea acestora la data notificării din care se vor deduce despăgubirile primite la expropriere.
S-a constatat că propunerea de acordare de titluri de valoare nominală la nivelul sumei de 196.487.688 lei pentru terenul în suprafaţă de 300 m2 a intrat în puterea lucrului judecat, fiind menţinută ca atare de instanţele judecătoreşti prin hotărârile mai sus indicate.
Ca urmare, în baza acelor hotărâri judecătoreşti s-a emis Dispoziţia nr. 2266/2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune în condiţiile legii speciale pentru teren în suprafaţă de 228 m2 şi construcţii în suprafaţă de 129,29 m2.
B.M. a contestat şi aceste dispoziţii şi prin Sentinţa civilă nr. 176/2008 a Tribunalului Argeş s-a admis în parte contestaţia şi s-a modificat Dispoziţia nr. 2266/2008 în sensul că s-a constatat că petentul este îndreptăţit la despăgubiri în indiviziune în condiţiile legii speciale pentru 300 m2 teren fiind menţinute celelalte măsuri ale Dispoziţiei nr. 2266/2008.
S-a reţinut din considerarea sentinţei că în mod greşit s-a diminuat prin dispoziţia contestată suprafaţa de teren de la 300 m2 la 228 m2 cu atât mai mult cu cât prima dispoziţie (nr. 524/2005) a fost atacată în instanţă numai sub aspectul acordării despăgubirilor pentru construcţii, celălalt capăt de cerere prin acordarea despăgubirilor pentru suprafaţa de 300 m2 a rămas irevocabil.
După pronunţarea Sentinţei nr. 176 din 18 septembrie 2008 Primarul a emis o nouă dispoziţie, nr. 5639 din 5 noiembrie 2009, prin care, cu încălcarea dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti amintite, s-a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune notificatorilor pentru cota de 2/3 din terenul în suprafaţă de 228 m2 şi pentru cota de 2/3 din construcţie în suprafaţă de 129,27 m2.
Tribunalul a constatat astfel că deşi printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a statuat că cei doi notificatori au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii pentru 300 m2 teren, în mod greşit prin Dispoziţia nr. 5639/2005 a fost diminuată atât suprafaţa de teren cât şi cota ce li se cuvine acestora.
S-a mai observat că Dispoziţia iniţială nr. 524/2007 (prin care celor doi notificatori le-a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri) a fost contestată doar de B.M.
Ca urmare, s-a apreciat - în raport de contestaţia formulată numai de B.M. - că singurul îndreptăţit la despăgubiri este doar acesta.
S-a constatat că în mod greşit s-a reţinut prin dispoziţia contestată că notificatorilor li se cuvine doar cota de 2/3 din imobil: teren şi construcţii, pe motiv că 1/3 din aceste imobile se cuvine surorii petentului care nu a formulat notificarea, întrucât pe de o parte, cota parte corespunzătoare din moştenirea ce se cuvine unei persoane care are vocaţie succesorală concretă, dar nu poate sau nu vrea să vină la moştenire, va fi culeasă de ceilalţi moştenitori, ale căror cote succesorale vor creşte corespunzător, iar pe de altă parte, chestiunea a fost tranşată în mod irevocabil prin hotărârile judecătoreşti menţionate.
Ca urmare s-a apreciat întemeiată contestaţia şi s-a modificat dispoziţia.
Dispozitivul Sentinţei civile nr. 36 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Argeş a fost îndreptată prin Încheierea din 25 mai 2009 în sensul că în loc de suprafaţa de 228 m2 s-a trecut suprafaţa de 300 m2.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia nr. 180 A din 17 decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, T.P.
În motivarea deciziei s-a constatat, din analizarea evoluţiei soluţionărilor date notificării iniţiale, că instanţa de fond, la fel ca instanţa care a pronunţat soluţia în cauza de faţă, a statuat că prima dispoziţie a fost atacată numai sub aspectul acordării despăgubirilor pentru imobilele construcţii, capătul de cerere pentru suprafaţa de teren de 300 m2 rămânând irevocabil.
S-a constatat aşadar că prin Dispoziţia nr. 524/2005 s-au propus despăgubiri pentru 300 m2 teren şi nu pentru 228 m2 cum s-a invocat de apelantă.
Acordarea despăgubirilor în raport de suprafaţa de teren de 300 m2 a fost definitiv statuată pe cale judecătorească şi ca urmare, emiterea Dispoziţiei nr. 5639/2008 pentru o suprafaţă inferioară suprafeţei de 300 m2 şi cu modificarea şi a cotelor la care sunt îndreptăţiţi notificatorii, având în vedere că sora celor doi B.M. şi B.G. nu a formulat notificare, iar cota acesteia revine celor doi fraţi care au notificat, s-a făcut în mod nelegal, cele două probleme dezlegate irevocabil prin hotărâre judecătorească, fiind nesocotite de această dispoziţie.
Pârâtul Primarul Municipiului Piteşti a declarat în termen recurs împotriva deciziei Curţii de Apel.
În fapt s-a criticat soluţia celor două instanţe ca fiind dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor legale considerând că în mod nelegal petentul ar fi îndreptăţit la despăgubiri pentru 300 m2 teren - deşi a făcut contestaţie numai cu privire la despăgubirile fixate pentru construcţiile demolate - şi care nu au fost cuprinse în Dispoziţia nr. 524/2005.
S-a susţinut că în realitate din actul de vânzare-cumpărare din 9 ianuarie 1946 rezultă că autorii reclamantului, I. şi A.B., au cumpărat un teren de 228 m2 de la H.B. şi M.B.
Faptul că în Dispoziţia nr. 524/2005 apare cifra de 300 m2 este datorată menţionării în cuprinsul acesteia a cererii petenţilor care de altfel a şi fost respinsă, cât priveşte restituirea în natură fiind propuse despăgubiri pentru 228 mp teren conform actelor doveditoare.
Dispoziţia nr. 524/2005 nu a fost atacată în partea referitoare la teren de aceea s-a menţionat în mod expres suprafaţa de 228 m2 şi în Dispoziţia nr. 5639/2008.
S-a mai invocat împrejurarea că ANRP a returnat întreaga documentaţie cu menţiunea că petenţii nu fac dovada calităţii de persoane îndreptăţite la despăgubiri pentru întreg imobilul notificat deoarece cota de 1/3 din acesta revine coproprietarei şi nu moştenitoarei B.L., sora în viaţă a notificatorilor şi care nu a formulat notificarea în termenul prevăzut de lege.
S-a apreciat că organul administrativ îşi poate revoca actele emise pe care le consideră ilegale - în speţă prin emitere unei noi dispoziţii - câtă vreme nu a intervenit o hotărâre judecătorească de confirmare a dispoziţiilor respective (nr. 2266/2008 şi nr. 5639/2008 cum este în cazul de faţă).
Recursul nu a fost motivat în drept dar criticile formulate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor dosarului, se constată că aceasta este legală şi temeinică.
Ca urmare recursul s-a respins pentru considerentele ce urmează.
În mod corect s-a reţinut de instanţa de fond şi cea de apel diferitele etape ale soluţionării notificării formulate de B.M. şi B.G. pentru imobilul teren 300 m2 şi construcţii demolate în suprafaţă de 129,27 m2, potrivit diferitelor dispoziţii emise succesiv în soluţionarea notificării (Dispoziţia nr. 524 din 9 februarie 2005) şi ulterior ca urmare a intervenţiei unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (Dispoziţia nr. 2266 din 16 aprilie 2008).
În cuprinsul Dispoziţiei nr. 2266/2008 sunt menţionate Sentinţa civilă nr. 254 din 10 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeş definitivă prin Decizia nr. 66 A din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Piteşti şi irevocabilă - prin Decizia nr. 7668 din 13 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
O primă constatare este aceea că prin hotărârile judecătoreşti date în examinarea Dispoziţiei nr. 524/2005 s-a stabilit obiectul revendicării teren de 300 m2 şi construcţii de 129,27 m2 precum şi calitatea notificatorilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Orice modificare făcută ulterior de unitatea sesizată cu notificările, la emiterea unei dispoziţii conform celor decise prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în alţi termeni decât cei dispuşi de instanţa de judecată este nelegală.
În mod egal se apreciază ca nelegale şi modificările aduse de entitatea sesizată cu notificare şi învestită de instanţa de judecată să emită o nouă dispoziţie peste sau în contradicţie cu limitele dispuse prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Ca urmare, nu se poate primi apărarea pârâtului în sensul că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a restituit la 3 octombrie 2008 Dispoziţia nr. 2266 din 16 aprilie 2008 împreună cu documentaţia aferentă cu motivarea că notificatorii nu fac dovada calităţii de persoane îndreptăţite deoarece cota de 1/3 din imobil revine unui alt moştenitor - B.L. - care nu a depus notificare.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale creat prin H.G. nr. 361/2009 şi îşi desfăşoară activitatea potrivit atribuţiilor specifice - prevăzute în mod expres la art. 2 al actului de înfiinţare menţionat - şi care sunt de sprijin, îndrumare, monitorizare, întocmire de situaţii statistice privind modul de rezolvare a cererilor de revendicare formulate în această materie.
Printre atribuţiile acestui organ administrativ intră şi aceea de control care însă se referă, potrivit art. 2 lit. f) din H.G. amintită, la faza administrativă de aplicare a Legii nr. 10/2011.
În cazul dedus judecăţii, faza administrativă se încheiase prin emiterea Dispoziţiei nr. 524/2006.
Celelalte dispoziţii emise - evident tot de organul administrativ public - Primăria prin primar - au avut la origine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă astfel că asupra acestuia nu se mai poate exercita decât un control judiciar, în limitele prevăzute de lege şi nu administrativ în sensul art. 2 lit. f) mai sus evocat.
Ca urmare, se constată că emiterea dispoziţiei nr. 5639 din 5 noiembrie 2008 (urmare restituirii Deciziei nr. 2266/2008 de către ANRP, cu respectarea îndrumărilor acestui organ administrativ) s-a produs cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Orice comentarii asupra modului în care s-au administrat probele şi s-au interpretat acestea nu pot fi primite drept motiv de recurs după abrogarea pct. 11 al art. 304 în prezenta cauză şi cu atât mai mult, modul în care s-au interpretat probele într-o altă cauză soluţionată definitiv şi irevocabil nu mai poate face obiect de examinare în prezenta cauză.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu s-au dovedit motive de modificare a deciziei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti împotriva Deciziei civile nr. 180/A din 17 decembrie 2009 Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5421/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5407/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
