ICCJ. Decizia nr. 5421/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5421/2010
Dosar nr. 2062/62/2008
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
La data de 14 martie 2008, reclamanţii B.M., D.E., R.A., B.V., N.V. şi M.T. au contestat în instanţă Dispoziţia nr. 50/2008, emisă de Primarul Comunei Poiana Mărului, solicitând Tribunalului Braşov, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Poiana Mărului, prin Primar, Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, M.I.V. şi M.V., anularea dispoziţiei contestate şi restituirea în natură a imobilului situat în Comuna Poiana Mărului, nr. 195, înscris în C.F. nr. 3175 Braşov, cu numerele topografice 267- 268. Au mai solicitat ca, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să li se acordate măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri băneşti, actualizate la valoarea actuală de piaţă a imobilului; să se constate că sunt persoane îndreptăţite la restituire, fiind moştenitorii lui M.T., fost proprietar al imobilului menţionat întrucât au formulat notificare, în baza Legii nr. 10/2001, prin mandatara lor, R.A.; să constate că pârâţii M.I.V. şi M.V. nu au dreptul la măsuri reparatorii pentru acest imobil, deoarece nu sunt succesorii în drepturi ai foştilor proprietari; să se constate că ei sunt singurii moştenitori care, potrivit Legii nr. 10/2001, au dreptul de a obţine restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului; obligarea Statului Român la plata despăgubirilor.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul sus-menţionat a fost deţinut în coproprietate de tatăl lor, M.T. cu M.A. şi M.Vi. şi că, în calitate de succesori în drepturi ai tatălui lor, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, au solicitat, prin mandatara lor, R.A., restituirea în natură a acestui imobil. Pentru acelaşi imobil, au formulat notificare M.I.V. şi M.V., însă aceştia nu au calitatea de persoane îndreptăţite, întrucât nu sunt succesorii în drepturi ai foştilor proprietari ai imobilului. Reclamanţii au susţinut că dispoziţia emisă de pârâtă prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului şi li s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor băneşti în cuantum de 58.050 Euro este nelegală întrucât imobilul nu se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de legea specială potrivit cărora restituirea în natură nu este posibilă.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 4, art. 16 alin. (1) şi art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Pârâţii M.I.V. şi M.V. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, motivată de faptul că de vreme ce aceştia nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, nu au legitimitate procesuală pentru atacarea dispoziţiei emisă în baza acestei legi.
Prin cererea reconvenţională, depusă la dosar la 14 octombrie 2008, aceiaşi pârâţi au solicitat instanţei să constate că au calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea în natură a imobilului în litigiu, susţinând că pretenţia reclamanţilor de unici moştenitori ai fostului proprietar al imobilului este neîntemeiată deoarece prin actele anexate notificării ei au făcut dovada că sunt moştenitorii lui M.I.V. fost coproprietar al imobilului. Totodată, au solicitat să constate că ei şi reclamanta R.A. sunt singurele persoane care au formulat notificare în baza Legii nr. 10/200, iar în cazul în care dispoziţia atacată va fi anulată, să se dispună restituirea în natură în favoarea lor şi a acestei reclamante.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Comuna Poiana Mărului, prin Primar a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, motivată de faptul că aceştia nu au urmat procedura obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001 şi excepţia tardivităţii contestării dispoziţiei de către reclamanta R.A.. Totodată, a solicitat respingerea contestaţiei în raport de faptul că la data preluării imobilului de către Stat, foştii proprietari au fost despăgubiţi, iar succesorii în drepturi ai acestora nu pot beneficia de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001.
Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin DGFP Braşov, prin întâmpinare a invocat excepţiile privind lipsa calităţii sale procesuale pasive şi a inadmisibilităţii acţiunii.
La 7 mai 2008, pe rolul instanţei a fost înregistrată, sub nr. 3124/62/2008, contestaţia formulată de reclamantul M.I.V., prin care a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 50 din 20 ianuarie 2008, emisă de pârâtul Primarul Comunei Poiana Mărului şi restituirea în natură a imobilului în litigiu.
La termenul din 13 iunie 2008, instanţa a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea Dosarului nr. 3124/62/2008 la Dosarul nr. 2062/62/2008.
În dosarul conexat, pârâta Comuna Poiana Mărului, prin primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, formulate de către M.I.V.
Prin Încheierea din 17 octombrie 2008, instanţa a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor şi lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Prin aceeaşi încheiere, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei formulată în dosarul conexat de M.I.V. şi a prorogat pronunţarea asupra contestaţiei formulată de R.A. până după parcurgerea procedurii de verificare de scripte.
Pe parcursul desfăşurării judecăţii, la data de 7 ianuarie 2009, Comuna Poiana Mărului, prin Primar a emis dispoziţia nr. 11, care a anulat Dispoziţia nr. 50 din 20 ianuarie 2008 pe motiv că titularii notificării M.I.V., M.V. şi R.A. nu au calitate de persoane îndreptăţite în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Urmare emiterii acestei dispoziţii, reclamanţii B.M., D.E., B.V., N.V. M.T., M.I.V. şi M.V. şi-au completat contestaţiile în sensul că au solicitat şi anularea Dispoziţiei nr. 11 din 7 ianuarie 2009.
Prin Încheierea din 17 aprilie 2009, instanţa a respins excepţia tardivităţii contestaţiei formulată de R.A..
Prin Sentinţa nr. 139 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a admis în parte acţiunea completată a reclamanţilor, a admis în parte, astfel cum a fost ulterior completată, cererea reconvenţională a celor doi pârâţi şi a constatat că atât reclamanţii cât şi pârâţii M.I.V. şi M.V. au calitatea de persoane îndreptăţite în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul a anulat Dispoziţiile nr. 50 din 20 ianuarie 2008 şi nr. l11 din 7 ianuarie 2009, emise de Comuna Poiana Mărului prin Primar, pe care a obligat-o să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură reclamanţilor B.M., D.E., R.A., B.V., N.V., M.T. şi pârâţilor M.I.V. şi M.V. imobilul situat în Comuna Poiana Mărului, nr. 195, înscris în C.F. nr. 3175, sub numerele topografice 267 şi 268.
Totodată,Tribunalul a respins restul pretenţiilor formulate prin acţiunea introductivă şi prin cererea reconvenţională, a respins, ca fiind tardivă, contestaţia formulată în Dosarul conexat nr. 3124/62/2008 al Tribunalului Braşov de către M.I.V. şi a obligat pe pârâta Comuna Poiana Mărului, prin Primar să plătească pârâţilor M.I.V. şi M.V. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea sentinţei, Tribunalul, pe baza probelor administrate (decretul de expropriere, certificat de moştenitor, acte de stare civilă, expertiză topo), a reţinut cele ce urmează:
Prin actul sub semnătură privată intitulat „ împuternicire" la data de 10 august 2001, reclamanţii B.M., D.E., B.V., N.V. şi M.T., au mandatat pe sora lor, R.A. să formuleze, în numele lor şi pentru ei, notificare pentru restituirea imobilului situat în comuna Poiana Mărului, înscris în C.F. nr. 3175, ce a aparţinut tatălui lor, M.T.
Tribunalul a constatat că îndreptăţirea reclamanţilor B.M., D.E., B.V., N.V. şi M.T. de a beneficia de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul din litigiu este dată de prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind alături de reclamanta R.A., moştenitorii numitului M.T., care a avut calitatea de coproprietar al imobilului din litigiu, la data la care acesta a fost preluat de Stat.
În ceea ce priveşte pretenţia reclamanţilor de a se constata că ei sunt singurii succesori în drepturi ai foştilor proprietari ai imobilului, Tribunalul a constatat că la data trecerii în proprietatea Statului, prin expropriere, imobilul era deţinut în coproprietate de numiţii M.T. şi M.I.V.
Din certificatul de moştenitor, emis la 9 octombrie 1974, de fostul notariat de Stat al Judeţului Braşov, rezultă că reclamanţii sunt moştenitorii numitului M.T., unul dintre coproprietarii iniţiai ai imobilului, în calitate de fii ai acestuia.
Succesorii în drepturi ai celuilalt coproprietar iniţial al imobilului, M.I.V., sunt intimaţii M.I.V. şi M.V., primul în calitate de fiu şi secunda în calitate de soţiei supravieţuitoare, ceea ce înseamnă că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi aceştia sunt îndreptăţi să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001.
În faza procedurii prealabile obligatorii instituite de Legea nr. 10/2001, a fost efectuat un raport de expertiză, care a avut ca obiectiv identificarea imobilului din litigiu şi evaluarea acestuia. Conform concluziilor acestui raport, imobilul este folosit, în prezent, ca dispensar şi farmacie, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Acelaşi raport de expertiză atestă că imobilul se află într-o stare avansată de degradare, nesuferind lucrări importante de reparaţie la care face referire art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10 /2001, care fac imposibilă restituirea în natură.
În ce priveşte solicitarea reclamanţilor de anulare a Dispoziţiei nr. 11 din 7 ianuarie 2009 emisă de Primarul Comunei Poiana Mărului, Tribunalul a reţinut că, Dispoziţia nr. 50 din 20 ianuarie 2008 nu putea fi revocată întrucât dispoziţiile emise în baza Legii nr. 10/2001 au natura unor acte juridice civile, făcute în executarea unei obligaţii civile preexistente, născute direct din lege prin care notificatorilor le-a fost recunoscut un drept patrimonial, respectiv acela de a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent, pentru parte din imobilul în litigiu.
Constatând că atât reclamanţii cât şi pârâţii din cererea reconvenţională au făcut dovada că sunt persoane îndreptăţite şi că în cauză nu operează niciunul dintre cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, în care restituirea în natură nu este posibilă, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a admis în parte atât acţiunea reclamanţilor cât şi cererea reconvenţională.
Apelurile declarate de pârâţii M.I.V., M.V., Comuna Poiana Mărului, prin Primar şi Ministerul Finanţelor Publice au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 116/AP din 21 octombrie 2009.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut următoarele:
În ce priveşte apelul pârâţilor M.I.V. şi M.V., apel care a vizat, în esenţă, lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, instanţa a reţinut că actul numit împuternicire îndeplineşte condiţiile instituite de art. 1533 C. civ. în sensul că face dovada faptului că reclamanta R.A. a avut calitatea de mandatar a celorlalţi reclamaţi.
Excepţia tardivităţii contestaţiei, formulată de către reclamanta R.A., care a constituit motivul de apel invocat de pârâta Comuna Poiana Mărului, a fost respinsă cu motivarea că în raport de probele de la dosar (expertiza grafologică efectuată în cauză) referitoare la data la care reclamanta R.A. a luat cunoştinţă de dispoziţia contestată, contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. 50 din 20 ianuarie 2008 a fost formulată cu respectarea termenului imperativ instituit de art. 26 alin. (3) din. Legea nr. 10/2001.
În ce priveşte apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, instanţa a constatat că invocarea de către acesta a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al Statului este nefondată întrucât, potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în litigiile care privesc bunuri ce au intrat în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Instanţa a reţinut că în cauză legitimarea procesuală a Ministerului Finanţelor Publice este justificată numai cu privire la petitul doi al acţiunii prin care contestatorii au solicitat plata unor despăgubiri băneşti pentru imobilul în litigiu.
Această decizie a fost recurată de pârâţii Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov de M.I.V. şi M.V., precum şi de Comuna Poiana Mărului, prin Primar.
Recursul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov vizează nelegalitatea deciziei instanţei de apel prin prisma excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Recurentul reproşează instanţei de apel că a făcut o greşită aplicare şi interpretare a legii faţă de faptul că imobilul în litigiu, aflându-se în intravilanul Comunei Poiana Mărului, Statul Român este reprezentat de Comuna Poiana Mărului, prin Primar şi nu de Ministerul Finanţelor Publice. Susţine că, în raporturile juridice din speţă, Ministerul Finanţelor Publice nu participă în nume propriu ca subiect de drepturi şi obligaţii, legea stabilind, în acest scop, că reprezentarea Statului se face prin alte organe, respectiv unitatea administrativ-teritorială - Comuna Poiana Mărului. Concluzionând, recurentul pârât susţine că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă. Mai arată că, că prin hotărârea instanţei de fond, s-a admis doar în parte acţiunea în sensul obligării Primarului Comunei Poiana Mărului să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură imobilul din litigiu, fiind respinse celelalte pretenţii şi petitul doi al acţiunii.
Prin recursul formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâţii M.I.V. şi M.V. susţin că atât instanţa de apel cât şi cea de fond au făcut o greşită interpretare a actului sub semnătură privată din 10 august 2001, privind împuternicirea dată numitei R.A. pentru depunerea notificării la Primăria Comunei Poiana Mărului. Recurenţii susţin că ei sunt singurele persoane care au făcut contestaţii valabile şi care au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât din dosarul Primăriei Comunei Poiana Mărului rezultă că există numai trei notificări dintre care cea a numitei R.A. este făcută în nume propriu şi nu ca mandatar a celorlalţi reclamanţi. Recurenţii mai susţin că la notificarea în discuţie nu a fost anexată împuternicirea şi nici în cuprinsul notificării nu s-a făcut precizarea că aceasta este făcută atât în nume propriu cât şi în calitate de mandatară a celorlalţi fraţi şi mai mult aceasta are o dată anterioară notificării din 22 noiembrie 2001. În aceeaşi idee, recurenţii pârâţi mai arată că mandatul sub semnătură privată din 10 august 2001 a fost prezentat Tribunalului Braşov numai după ce s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Printr-un alt motiv de recurs, recurenţii pârâţi susţin că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care doar ei au făcut notificare pentru restituirea imobilului nu şi reclamanţii, care nu au calitate procesuală activă în cauză. Solicită, în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinţei tribunalului în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor cu excepţia reclamantei R.A. şi obligarea pârâtei Primăria Comunei Poiana Mărului, prin Primar să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură a imobilului în litigiu în favoarea lor şi a reclamantei R.A.
Recurenta pârâtă Comuna Poiana Mărului, prin Primar reproşează instanţei de apel că în mod greşit nu a reţinut în cauză excepţia tardivităţii acţiunii reclamanţilor, susţinând că, faţă de data comunicării Dispoziţiei nr. 50/2001, acţiunea reclamanţilor este tardivă.
Analizând criticile formulate din perspectiva aspectelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondate, recursurile pârâţilor M.I.V. şi M.V. şi cel al Comunei Poiana Mărului şi să admită recursul declarat de Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, pentru următoarele considerente.
În ce priveşte recursul pârâţilor M.I.V. şi M.V.
Din actul de la fila 108 din dosarul instanţei de fond, rezultă că reclamanţii B.M., D.E., R.A., B.V., N.V. şi M.T. au împuternicit-o pe sora lor, R.A. să facă demersurile necesare, prevăzute de Legea nr. 10/2001, la Comuna Poiana Mărului pentru restituirea în natură a imobilului ce a aparţinut autorului lor M.T., înscris în C.F. 3175 Poiana Mărului nr. top 267,268.
Din actul intitulat „împuternicire" rezultă fără posibilitate de tăgadă, manifestarea de voinţă a reclamanţilor în sensul mandatarii surorii lor, R.A. de a face, în numele lor şi pentru ei, demersurile necesare pentru restituirea imobilului în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Ca atare, această manifestare de voinţă trebuie interpretată în sensul că produce efecte juridice. De altfel, finalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001 presupune interpretarea acesteia în favoarea celor îndreptăţiţi şi potrivit principiului protejării şi garantării dreptului de proprietate.
Astfel, împuternicirea dată de reclamanţi surorii lor, R.A. în sensul efectuării şi pentru ei şi în numele lor a demersurilor necesare pentru acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul ce a aparţinut antecesorului lor reprezintă un act de conservare şi nu de dispoziţie şi, ca urmare, nu implică cerinţa formei autentice a împuternicitului, fapt ce se justifică prin principiul coindivizării în sensul că aceştia se reprezintă unii pe ceilalţi în privinţa acestor acte de conservare.
Prin urmare, în mod corect, atât tribunalul cât şi instanţa de apel au reţinut că împuternicirea din 10 august 2001, ca negotium, este un act juridic unilateral, exprimând manifestarea de voinţă a mandatarilor, iar ca instrumentum, această manifestare de voinţă s-a materializat în redactarea acelui înscris pentru ca terţii să fie în măsură să verifice atribuţiile conferite mandatarului şi actele pe care acesta le poate îndeplini în virtutea şi limitele împuternicirii conferite.
Faţă de cele reţinute susţinerile recurenţilor sunt nefondate, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nefondat este şi recursul declarat de pârâta Comuna Poiana Mărului, prin Primar, în condiţiile în care expertiza grafologică efectuată în cauză (filele 221-227 dos. tribunal) a clarificat aspectul legat de data comunicării Dispoziţiei nr. 50/2001, prin prisma împuternicirii date de reclamanţi surorii lor, R.A.
În ceea ce priveşte recursul pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Este real că prin hotărârea instanţei de fond s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor, doar în ce priveşte anularea Dispoziţiilor nr. 50 din 20 ianuarie 2008 şi nr. 11 din 7 ianuarie 2009, emise de primarul Comunei Poiana Mărului şi că au fost respinse celelalte petite ale acţiunii, inclusiv petitul doi ce viza obligarea la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent prin despăgubiri.
Aşadar, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov justifică calitatea procesuală pasivă pentru petitul doi al acţiunii în condiţiile în care acest petit a fost respins.
Or, în condiţiile în care obligaţia de a emite o nouă dispoziţie pentru restituirea în natură a imobilului din litigiu revine, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, în exclusivitate Comunei Poiana Mărului, prin Primar, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov este incidenţă în speţă.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va admite recursul declarat Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov împotriva Deciziei nr. 116/ Ap din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul declarat de acest pârât împotriva Sentinţei civile nr. 139 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Braşov pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acţiunea împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov împotriva Deciziei nr. 116/ Ap din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că admite apelul formulat de Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov împotriva Sentinţei civile nr. 139 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Braşov pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acţiunea împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei şi menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii M.I.V. şi M.V., precum şi de Comuna Poiana Mărului, prin Primar împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5420/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5416/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
