ICCJ. Decizia nr. 5430/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5430/2010
Dosar nr. 834/103/2007
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus admiterea cererii de suspendare a executării formulată de recurenta-reclamantă A.C.M.E. şi suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 239/AC/2007 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 834/103/2007 până la soluţionarea recursului promovat de recurentă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că hotărârea supusă recursului este susceptibilă de executare, situaţie în care conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ. s-a dispus suspendarea executării silite a hotărârii până la soluţionarea recursului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs SC M.C. SRL criticând-o pentru următoarele motive:
Recurenta are calitatea de creditoare în dosarul de executare silită nr. 477/2007 a Biroului Executorului judecătoresc I.M., executarea silită a fost începută prin încheierea de investire cu formulă executorie din dosarul nr. 426/2006, a sentinţei civile nr. 90 din 10 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, împotriva debitorului A.C.G.
Ulterior prin sentinţa penală nr. 84 din 10 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Neamţ, definitivă şi irevocabilă prin Decizia penală nr. 4391 din 10 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie A.G. ş.a. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi trafic de persoane, iar în urma acestei decizii penale, Administraţia Finanţelor Publice s-a înscris în tabloul creditorilor având calitatea de creditoare asupra imobilelor care au fost cumpărate de infractor cu banii proveniţi din săvârşirea de infracţiuni.
Recurenta în calitate de lichidator judiciar a solicitat Biroului executorului judecătoresc I.M., efectuarea executării silite prin scoaterea la licitaţie a imobilului, imobil care a fost supus partajului de bunuri comune în dosarul nr. 834/2007 şi atribuit lui A.C.G. prin sentinţa civilă nr. 2148/2006, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 239/2007 a Tribunalului Neamţ.
Prin urmare instanţa prin încheierea recurată de suspendare a executării silite din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău a avut în vedere suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 239/2007 pronunţată de Tribunalul Neamţ până la soluţionarea recursului, cu toate că nu s-a început executarea silită în baza deciziei civile nr. 239/2007 a Tribunalului Neamţ.
Or Biroul executorului judecătoresc I.M. a început executarea împotriva debitorului A.C.G. în baza sentinţei civile nr. 90/2006 a Tribunalului Neamţ şi a sentinţei penale nr. 84 din 10 mai 2005 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin Decizia penală nr. 4391 din 10 iulie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Tot astfel, nu poate fi suspendată executarea silită în cadrul unui proces de partaj bunuri comune cu atât mai mult cu cât pe rolul Judecătoriei Roman se află spre soluţionare dosarul nr. 663/291/2001 având ca obiect contestaţia la executare.
In cadrul procesului de partaj bunuri comune, calitate procesuală au doar foştii soţi situaţie în care cererea de suspendare a suspendării executării silite a încălcat principiul contradictorialităţii cu prejudicierea creditorilor.
Executarea silită cu privire la imobil a fost începută după a deciziei civile nr. 239/2007 a Tribunalului Neamţ rămasă irevocabilă prin nerecurare iar creditorii nu au avut cunoştinţă de recursul formulat de A.C.M.
Invocă tardivitatea recursului formulat de A.C.M. şi faptul că recursul nu este susceptibil de executare, C.M.A. fiind de rea credinţă.
Examinând cererea de recurs instanţa reţine următoarele:
Recurenta nu şi-a clarificat calitatea procesuală de intervenientă în interes propriu, cerere formulată în recurs, datorită împrejurării că nu şi-a executat obligaţia de a timbra cererea aşa cum a dispus instanţa la termenul din 11 iunie 2008.
In această situaţie cererea sa de participare procesuală în litigiu nu a fost pusă în discuţia părţilor iar instanţa nu s-a pronunţat asupra încuviinţării sau nu a cererii în principiu, ea nedobândind astfel calitatea de parte în proces.
Dincolo de acest aspect însă, recursul acesteia este inadmisibil, deoarece cererea de intervenţie în interes propriu a fost formulată ulterior pronunţării încheierii din 14 mai 2008 prin care s-a dispus suspendarea executării silite a hotărârii recurate până la soluţionarea recursului.
Or, chiar dacă s-ar fi dispus încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie în nume propriu, în recurs, fără a se da semnificaţia juridică corespunzătoare art. 50 C. proc. civ., recurenta din prezenta cauză tot nu ar fi avut deschisă posibilitatea juridică de a recura încheierea de suspendare a executării hotărârii până la soluţionarea recursului, deoarece încheierea recurată este anterioară solicitării sale de a interveni în proces.
Această împrejurare face ca procedura deja epuizată şi efectele ei să-i fie opozabilă, intervenientului, exerciţiul căii de atac cu privire la actele procesuale anterioare intervenţiei sale, nefiind util şi eficace şi împotriva art. 53 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât cererea sa de intervenţie nefiind încuviinţată în principiu, nici nu dobândise procesual calitatea de parte.
Faţă de cele reţinute instanţa urmează a respinge ca inadmisibil recursul, în sensul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta S.C M.C.S.RL., prin lichidator T.C. împotriva încheierii din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5431/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5429/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
