ICCJ. Decizia nr. 5454/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5454/2010
Dosar nr. 959/102/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea precizată ce formează obiectul prezentei cauze, disjunsă din dosarul nr. 379/43/2007 (nr. vechi 6041/2008), reclamanţii G.Z.F., F.J.M. şi G.G.K.J. au chemat în judecată în calitate de pârât pe Municipiul Târgu Mureş, prin primar, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 5.621 lei /lunar pentru folosinţa terenului situat în Tg. Mureş, în suprafaţă de 2.621 mp, înscris în C.F. 90417/N/VI nr. top 69/1/2, 68/2/1/1, 69/1/2, transcris din C.F. 800/11 Tg. Mureş proprietatea reclamanţilor; obligarea pârâtului la plata sumei de 5.621 lei/ lunar pentru lipsa de folosinţă a terenului către reclamanţii proprietari, începând cu data de 29 septembrie 2005, până la pronunţarea hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 791 din 4 iunie 2009, Tribunalul Mureş a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanţii G.Z.F., F.J.M. şi G.G.K.J., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureş, prin primar şi, în consecinţă, a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 242.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului aferent G. nr. 6, situat în Tg. Mureş, în suprafaţă de 2.621 mp. Au fost respinse celelalte pretenţii formulate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în procedura Legii nr. 10/2001, reclamanţii au depus o notificare pentru restituirea în natură a imobilului în litigiu situat în Tg. Mureş, înscris în C.F. 800/11 nr.top.68/2, 69 şi 70, preluat de la antecesoarea reclamanţilor, G.A.M., soluţionată în faza administrativă prin dispoziţia nr. 23 din 29 ianuarie 2003 a Consiliului Judeţean Mureş.
In cadrul contestaţiei formulată de reclamanţi împotriva acestei dispoziţii, în etapa judecătorească, printr-o hotărâre irevocabilă, intrată în puterea de lucru judecat, s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a întregului imobil amintit.
A mai reţinut tribunalul că terenul în litigiu, în suprafaţă de 2621 mp aferent G. nr. 6 Tg. Mureş, situat în Tg. Mureş, este deţinut în prezent de pârât şi că obligaţia de plată a pretenţiilor invocate revine pârâtului Municipiul Târgu Mureş, care a fost parte şi în litigiul soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 7370/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece ne aflăm în prezenţa unui fapt juridic ilicit, care a generat o îmbogăţire fără just temei a deţinătorului actual al terenului în detrimentul reclamanţilor, al căror drept la restituirea în natură a acestui imobil a fost stabilit irevocabil pe cale judecătorească, încă din 29 septembrie 2005.
Tribunalul a constatat că mărirea patrimoniului pârâtului rezultă din folosirea unui imobil care aparţine altuia iar, corelativ, lipsa de folosinţă a imobilului conduce la o micşorare a patrimoniului reclamanţilor.
Astfel, pentru cuantificarea pretenţiilor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 499 C. civ., HG nr. 434/2007 de modificare a HG nr. 1886/2006, care stabilesc modul de calcul al chiriilor pentru suprafeţele de teren aferente imobilelor necesare pentru desfăşurarea activităţilor de interes public, în speţă, grădiniţă.
Prin Decizia civilă nr. 114/A din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca nefondate apelurile declarate atât de reclamanţi, cât şi de pârât, împotriva sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 7370 din 29 septembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de reclamanţii G.Z.F., F.J.M. şi G.G.K.J., s-au casat Decizia civilă nr. 19/A din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Tg-Mureş şi sentinţa civilă nr. 486 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Mureş, s-au admis cererile formulate de reclamanţi şi s-a anulat dispoziţia nr. 23 din 29 ianuarie 2003 emisă de Consiliul Judeţean Mureş, dispunându-se restituirea în natură, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 a imobilului situat în Tg. Mureş, cu obligarea reclamanţilor la rambursarea despăgubirilor încasate, în condiţiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 2597 din 16 aprilie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de aceiaşi reclamanţi, s-a casat Decizia civilă nr. 68/A din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Tg-Mureş, precum şi sentinţa civilă nr. 2903 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Mureş şi s-a trimis cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe, reţinându-se în considerentele hotărârii că s-a consfinţit în mod irevocabil dreptul reclamanţilor la restituirea bunului solicitat în întregime.
Aceeaşi stare de fapt şi de drept a fost reţinută prin sentinţa civilă nr. 679 din 7 mai 2009 a Tribunalului Mureş şi Decizia civilă nr. 108/A din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Tg-Mureş.
Faţă de aceste hotărâri judecătoreşti, instanţa de apel a reţinut că, într-un litigiu anterior s-a tranşat irevocabil chestiunea îndreptăţirii reclamanţilor la restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren de 5073 mp, înscris în C.F. nr. 800/II nr.top.68/2, 69 şi 70, suprafaţă de teren care a fost dezmembrată prin formarea unei cărţi funciare noi - C.F. 90417/N/IV, care include terenul în litigiu, în suprafaţă de 2621 mp aferent G. nr. 6 Tg-Mureş, situat în Tg-Mureş, deţinut în prezent de pârât.
In atare situaţie, curtea de apel a arătat că îmbogăţirea fără justă cauză se datorează relei credinţe a îmbogăţitului, astfel încât se angajează răspunderea civilă delictuală a celui care a obţinut cu rea credinţă foloasele, prejudiciul fiind cauzat prin încălcarea dreptului de proprietate, prin lipsirea proprietarilor de folosinţa bunului lor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Târgu Mureş, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs, după o prezentare a demersurilor judiciare anterioare, recurentul a criticat hotărârea instanţei de apel susţinând că Decizia nr. 7370/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă doar la imobilul cu privire la care a fost emisă dispoziţia nr. 23 din 29 ianuarie 2003 a Consiliului Judeţean Mureş, iar în urma anulării acestei dispoziţii a fost încheiat protocolul de predare-primire între Consiliului Judeţean Mureş şi reclamanţi cu privire la construcţie şi suprafaţa de teren de 2455 mp.
Recurentul a arătat că suprafaţa de teren solicitată prin notificare este de 3073 mp, şi nu de 5073, iar diferenţa de teren de la 2455 mp, la 5073 mp a fost solicitată în anul 2006, iar în acest context a fost emisă dispoziţia Primarului municipiului Tg.-Mureş nr. 1830 din 07 iunie 2006 prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren de 2621 mp.
A mai arătat recurentul că restituirea în natură a acestei suprafeţe de teren nu este posibilă, întrucât în prezent acesta figurează la nr. 1 din strada M., fiind edificată o construcţie nouă - Grădiniţa cu program prelungit nr. 6, care nu a existat la momentul preluării, devenind aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, recurentul a învederat că, în rejudecare, în considerentele deciziei nr. 68/A din 1 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Tg. - Mureş, s-a arătat că reclamanţii au solicitat expres suprafaţa de 3073 mp şi că obiectul dosarului îl constituie această suprafaţă şi, prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dispus decât asupra acestui teren, fiind de remarcat şi opinia separată din Decizia nr. 2597 din 16 aprilie 2008 a instanţei supreme.
Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 7370 pronunţată la data de 29 septembrie 2005, a admis recursul declarat de reclamanţii G.Z.F., F.J.M. şi G.G.K.J., a casat Decizia civilă nr. 19 din A din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Tg-Mureş şi sentinţa civilă nr. 486 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Mureş, a admis cererile formulate de reclamanţi şi a anulat dispoziţia nr. 23 din 29 ianuarie 2003 emisă de Consiliul Judeţean Mureş, dispunând restituirea în natură, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, a imobilului situat în Tg. Mureş, identificat în C.F. nr. 800/11 Târgu Mureş nr. top. 68/2, 69, 70, cu obligarea reclamanţilor la rambursarea despăgubirii încasate, în condiţiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 2597 din 16 aprilie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanţii G.Z.F., F.J.M. şi G.G.K.J., a casat Decizia nr. 68 A din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Tg-Mureş şi sentinţa civilă nr. 2903 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Mureş şi a trimis cauza spre rejudecare, acestei din urmă instanţe.
În considerentele hotărârii, instanţa supremă a arătat că obiectul sesizării instanţelor judecătoreşti 1-a constituit desfiinţarea actului administrativ emis în procedura Legii nr. 10/2001, după parcurgerea unui ciclu procesual anterior desfăşurat în aceeaşi procedură şi finalizat irevocabil prin Decizia nr. 7370 din 29 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului situat în Tg. Mureş, înscris în C.F. al acestei localităţi nr. 800/11, cu nr. top 68/2,69,70.
De asemenea, s-a constatat că din extrasul cărţii funciare menţionate rezultă că imobilul cu nr. topografice arătate se compune din casă de cărămidă şi suprafaţa de 5073 mp de teren.
Prin urmare, instanţa supremă a statuat că reanalizarea cererii reclamanţilor adresate pârâtei după epuizarea procedurii reglementate de legea specială şi emiterea unei noi dispoziţii în temeiul aceleiaşi legi este nelegală, deoarece nu mai poate fi repus în discuţie obiectul sau limitele obiectului restituirii în natură, atâta timp cât anterior s-a consfinţit în mod irevocabil dreptul reclamanţilor la restituirea bunului solicitat, în întregime.
In rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 679 din 7 mai 2009 a Tribunalului Mureş, rămasă definitivă şi irevocabilă, Tribunalul Mureş a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţi şi a anulat dispoziţia nr. 1830 din 7 iunie 2006 emisă de Primarul municipiului Tg.-Mureş, respingând celelalte petite, reţinând că dispoziţia atacată este nelegală, întrucât s-a emis după finalizarea procedurii jurisdicţionale reglementată de Legea nr. 10/2001 şi cu nesocotirea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, respectiv a deciziei nr. 7370/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, s-a constatat că petitul privind obligarea pârâtului la încheierea unui protocol de predare-primire a suprafeţei de 2621 mp din imobilul în litigiu este inadmisibil, întrucât vizează faza executării unei hotărâri judecătoreşti pronunţată în litigiul anterior.
In acest context, chestiunile tranşate anterior cu titlu irevocabil asupra îndreptăţirii reclamanţilor la restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren de 5073 mp au putere de lucru judecat şi nu mai pot fi repuse în discuţie în prezentul litigiu.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a menţinut soluţia pronunţată de prima instanţă, constatând că reclamanţii au fost lipsiţi de folosinţa bunului lor, care le-a fost restituit în natură prin Decizia nr. 7370 din 29 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, începând cu această dată, au dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 2.621 mp aferent Grădiniţei nr. 6, potrivit prevederilor HG nr. 1886/2006 modificată prin HG nr. 343/2007.
Pentru aceste considerente, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere că recurentul a căzut în pretenţii, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de intimaţii G.Z.F., F.J.M. şi G.G.K.J., în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 114/A din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă recurentul Municipiul Târgu Mureş la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii G.Z.F., F.J.M. şi G.G.K.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5474/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5435/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
