ICCJ. Decizia nr. 5519/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5519/2010
Dosar nr. 8219/111/2006
Şedinţa publică din 25 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 253 din 26 iunie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P.I.; a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii P.V. şi P.I., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Oradea şi Comisia Locală Oradea de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi pe cale de consecinţă: a anulat Dispoziţia nr. 4074 din 7 noiembrie 2006 emisă de către Primarul Municipiului Oradea; pârâţii au fost obligaţi la emiterea unei dispoziţii prin care să se dispună acordarea măsurilor reparatorii, prin atribuire în natură a unei suprafeţe de teren, având echivalenţă valorică a terenului situat în Oradea, înscris în C.F. 571 Seleuş, nr. top 629/47 prin atribuirea prin compensare a terenului liber de 226 mp din imobilul top 629/178 înscris în C.F. 789 Seleuş şi a terenului de 210 mp din top 629/1979 înscris în C.F. 789 Seleuş, terenuri libere, neafectate de utilităţi; a respins acţiunea formulată de reclamantul P.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de a fond a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 4974 din 7 noiembrie 2006 emisă de către Primarul Municipiului Oradea, s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită, propunându-se acordarea de despăgubiri d-lui P.V. pentru imobilul-teren situat în Oradea, înscris în C.F. 571 Seleuş, deoarece terenul nu este liber, în sensul Legii nr. 10/2001, fiind ocupat de spaţiile libere dintre blocuri şi alei pietonale.
S-a mai reţinut că, întrucât notificarea la Legea nr. 10/2001 s-a depus doar de către reclamantul P.V., s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P.I., excepţie invocată din oficiu.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 6 din 21 ianuarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Primarul Municipiului Oradea, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi P.V. şi P.I., împotriva sentinţei civile nr. 253 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Bihor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 4074 din 7 noiembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Oradea în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită în favoarea lui P.V. şi s-a propus acordarea de despăgubiri, pentru terenul situat în localitatea Oradea, înscris în C.F. nr. 571 Seleuş. Că acest teren nu este liber, fiind ocupat de spaţiile libere dintre blocuri şi alei pietonale.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Primarul Municipiului Oradea, criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Terenul în litigiu este situat între blocurile de locuinţe de pe str. L., teren ce reprezintă spaţii verzi, alei pietonale şi căi de acces.
- Măsura compensării stabilită de instanţe nu poate fi acceptată, deoarece trebuie îndeplinite două condiţii: oferirea unor bunuri de către unitatea învestită cu soluţionarea notificării şi acordul persoanei îndreptăţite care să accepte aceste bunuri.
Recursul nu este fondat.
Prin Dispoziţia nr. 4074 din 7 noiembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Oradea, s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii a reclamantului P.V. şi s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul (teren ) situat în Oradea, înscris în C.F. 571 Seleuş, întrucât terenul în litigiu nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001, fiind ocupat de spaţiile libere dintre blocuri şi alei pietonale.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, se reţine că, în situaţia imobilelor ce fac obiectul notificărilor, foştilor proprietari li se acordă sau propun măsuri reparatorii prin echivalent, ce vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate conform legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Cum în cauză entitatea învestită cu soluţionarea notificării, respectiv Primăria Municipiului Oradea, fila 21 doar fond, a făcut cunoscut că nu deţine imobile, clădiri disponibile care să facă obiectul compensării în condiţiile textului de lege mai sus enunţat, în mod judicios s-a dispus în speţă, de către instanţă, efectuarea unei expertize topografice pentru a clarifica situaţia juridică a terenului în litigiu.
Din cuprinsul raportului de expertiză, fila 102-108 dosar fond, rezultă că s-au identificat imobilele cu nr. topo 629/178 şi 629/179, care se solicită a fi acordate în compensare cu imobilul ce a aparţinut antecesorilor reclamanţilor. Că, din suprafaţa de 436 mp a celor două numere topografice, reprezintă teren liber neafectat de utilităţi suprafaţa de 226 mp ce poate fi restituită în natură reclamanţilor.
Prin urmare, faţă de cele reţinute se constată că, instanţa de apel a pronunţat o decizie temeinică şi dată cu aplicarea corectă a legii.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi în consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva deciziei civile nr. 6/A din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5520/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5518/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
