ICCJ. Decizia nr. 5487/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5487/2010
Dosar nr. 452/91/2009
Şedinţa publică din 22 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă, constată:
Judecata în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată la 20 februarie 2009, reclamanţii C.S., C.M., G.B. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Focşani, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă să emită dispoziţia prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul casă din , Focşani, judeţul Vrancea pentru care au formulat notificarea nr. 2219 din 24 aprilie 2001.
Prin sentinţa civilă nr. 224 din 24 martie 2009, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanţii au înregistrat la data de 24 aprilie 2001 notificarea nr. 2219, atât pentru suprafaţa de 358 mp teren intravilan expropriat prin Decretul nr. 106/1983, cât şi pentru imobilul - casă de locuit, care a fost demolat.
Entitatea învestită a răspuns reclamanţilor cu adresa nr. 69106 din 5 decembrie 2006 că va proceda la emiterea dispoziţiei motivate în cel mai scurt timp posibil pentru imobilul casă şi teren expropriate.
Într-o corespondenţă purtată cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pârâta a arătat că pentru imobilul notificat de reclamanţi dosarul a fost soluţionat şi transmis instituţiei ierarhic superioare, conform procesului-verbal de predare-primire nr. 08480 din 10 iulie 2008.
Prin dispoziţia nr. 10756 din 8 februarie 2008 pârâta a propus motivat acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanţilor pentru imobilul-teren în suprafaţă de 107 mp, care nu poate fi restituit în natură.
Prin urmare, pentru imobilul-casă de locuit demolat, care a făcut obiect al notificării, pârâta, în calitate de entitate învestită cu soluţionarea, acesteia nu a emis nici până la această dată dispoziţia motivată de acordare de despăgubiri.
În drept, tribunalul a reţinut aplicabilitatea art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Judecata în apel
Prin Decizia civilă nr. 268 din 7 octombrie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pâârtă împotriva sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie curtea de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept ca şi prima instanţă în sensul că, deşi printr-o corespondenţă din 5 decembrie 2007 şi 20 iunie 2008 pârâta a arătat că va emite o dispoziţie pentru soluţionarea notificării având ca obiect imobilul casă şi diferenţa de teren, prin dispoziţia nr.10756 emisă la 8 februarie 2008 a propus acordarea de despăgubiri doar pentru imobilul teren în suprafaţă de 107 mp.
Întrucât a omis să se pronunţe şi cu privire la imobilul casă de locuit, în mod egal prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor.
Judecata în recurs
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii pârâta susţine următoarele:
Prin notificarea nr. 2219 din 24 aprilie 2001, reclamanţii au solicitat „restituirea în natură a suprafeţei de 358 mp sau despăgubiri la valoarea de circulaţie aşa cum prevede legea".
În soluţionarea acestei notificări Primarul municipiului Focşani a emis dispoziţia nr. 230/2002, prin care a restituit în natură imobilul teren în suprafaţă de 251 mp şi ulterior dispoziţia nr. 10756 din 8 februarie 2008, prin care a propus acordarea de despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 107 mp, din totalul de 358 mp, care nu a putut fi restituit în natură.
Prin urmare, notificarea a fost soluţionată în întregime, motiv pentru care dosarul cuprinzând documentaţia aferentă a fost înaintat către A.N.R.P. prin procesul verbal de predare-primire nr. 08480 din 10 iulie 2008.
Mai mult, dacă notificarea a fost soluţionată parţial, reclamanţii aveau la dispoziţie termenul prevăzut de legea specială pentru a contesta actul emis şi sub aspectul solicitărilor ce fac obiectul acţiunii de faţă.
Întrucât reclamanţii nu au contestat dispoziţia emisă, pentru a evita excepţia de tardivitate a contestaţiei ce s-ar fi putut invoca, au apelat la formularea unei acţiuni în obligaţie de a face, soluţie care este inadmisibilă.
Recurenta solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea acţiunii ca nefondată.
Intimaţii au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi arătând că:
Chiar dacă formularea finală a notificării făcea trimitere doar la suprafaţa de teren, în cuprinsul acesteia s-a făcut vorbire şi de casa demolată, astfel încât clauza privind solicitarea de despăgubiri trebuie interpretată conform art. 978 C. civ. în sensul în care poate avea un efect.
Mai mult, chiar pârâta a menţionat în adresa nr. 69106/2006 că va emite dispoziţie pentru casă şi teren.
Recursul este fondat în limitele şi pentru motivele ce se vor arăta:
Deşi a invocat atât dispoziţiile art. 304 pct. 8, cât şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta nu a dezvoltat separat cele două motive, iar criticile formulate nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., referitoare la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii prin schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În realitate, recurenta este nemulţumită de ceea ce au reţinut instanţele anterioare ca fiind obiectul notificării reclamanţilor.
În notificare reclamanţii arată că au fost proprietarii imobilului situat în Focşani, care în baza Decretului de expropriere nr. 106/1983 a fost demolat şi pentru care la data respectivă au primit despăgubiri o sumă derizorie atât pentru imobil, cât şi pentru suprafaţa de 358 mp În continuare, solicită ca în conformitate cu Legea nr. 10/2001 Primăria municipiului Focşani să dispună restituirea în natură a suprafeţei de 385 mp sau despăgubirea la valoarea de circulaţie.
Coroborând notificarea cu corespondenţa purtată de pârâtă cu reclamanţii şi cu A.N.R.P., instanţele anterioare au reţinut că pârâta s-a considerat sesizată cu notificare şi pentru construcţia demolată.
Acest aspect al situaţiei de fapt nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs, printr-o reapreciere a probelor, în condiţiile în care dispoziţiile art. 304 pct. 11 nu mai sunt în vigoare.
În schimb, critica de nelegalitate formulată în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privitoare la omisiunea reclamanţilor de a contesta în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 dispoziţia emisă ca urmare a notificării, este fondată.
Astfel, prin dispoziţia nr. 10756 din 8 februarie 2008, Primăria municipiului Focşani a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 107 mp situat în Focşani, judeţul Vrancea, şi a propus acordarea de despăgubiri reclamanţilor pentru terenul imposibil de restituit în natură, în condiţiile Legii nr. 247/2005.
În situaţia în care reclamanţii ar fi considerat că dispoziţia emisă este nelegală sub aspectul refuzului sau omisiunii de a se propune măsuri reparatorii şi pentru construcţia demolată, aveau la dispoziţie calea contestaţiei în termen de 30 de zile de la comunicare prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Fără a face vorbire despre emiterea acestei dispoziţii, reclamanţii au introdus o acţiune având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii cu privire la casa de locuit expropriată şi demolată.
Or, o atare acţiune ar fi fost la îndemâna reclamanţilor - astfel cum s-a statuat şi prin Decizia dată în interesul legii nr. XX/2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în ipoteza în care entitatea sesizată cu soluţionarea notificării nu ar fi emis nicio dispoziţie sau decizie motivată.
Cum însă pârâta nu s-a aflat într-o astfel de situaţie, ci a emis dispoziţie în soluţionarea notificării, orice nemulţumire a reclamanţilor legată de natura sau întinderea măsurilor reparatorii, trebuia valorificată în procedura contestaţiei reglementată de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele reţinute, în baza art. 312 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica Decizia.
În baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de pârâtă, va schimba sentinţa tribunalului şi va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Focşani împotriva deciziei nr. 268/A din 07 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică Decizia în sensul că:
Admite apelul declarat de aceeaşi pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 224 din 24 martie 2009 a Tribunalului Vrancea.
Schimbă sentinţa în sensul că:
Respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ooctombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5493/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5459/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
