ICCJ. Decizia nr. 5522/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5522/2010
Dosar nr. 130/110/2008
Şedinţa publică din 25 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 885 din 20 mai 2009 a Tribunalului Bacău s-a respins contestaţia înaintată de reclamanţii R.E., D.A., P.P. şi P.A. împotriva Dispoziţiei nr. 381/2007 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Prin Decretul de expropriere nr. 15/1959 a fost preluată abuziv de către Statul Român, suprafaţa de 4,25 ha de la T.S., antecesorul contestatorilor.
Din această suprafaţă le-a fost restituită suprafaţa de 1,71 ha în baza Legii nr. 18/1991 eliberându-li-se contestatorilor Titlul de proprietate nr. 2218 din 28 mai 2001.
Cu privire la diferenţa de teren solicitată s-a reţinut că la data preluării abuzive acesta se situa în extravilanul municipiului Bacău, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv imobilul nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 regimul juridic al acestuia fiind reglementat de prevederile Legilor fondului funciar.
Această situaţie rezultă şi din concluziile raportului de expertiză, făcându-se menţiune despre planul parcelar al terenurilor propuse pentru exproprierea comunei Vasile Roaită, judeţul Bacău, reieşind că terenul amplasat în parcela 644 din care face parte şi terenul solicitat, era amplasat în extravilan.
În consecinţă pârâta a procedat corect atunci când a respins notificarea pe motiv că acesta nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, pârâta trebuie să aplice prevederile pct. 8.1 din HG nr. 250/2007, respectiv în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele care intră sub incidenţa legilor fondului funciar acestea urmează a fi înaintate în vederea soluţionării comisiilor locale constituite potrivit Legii nr. 18/1991.
Aşadar, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe se impune trimiterea notificării către Comisia Locală Bacău în vederea analizării pe fond a notificării pe baza legilor fondului funciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii R.E., D.A., P.P., P.A., iar prin Decizia civilă nr. 4 din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău s-a admis apelul reclamanţilor, s-a schimbat în tot hotărârea instanţei de fond în sensul admiterii contestaţiei, s-a desfiinţat Dispoziţia nr. 381/2007 şi s-a dispus restituirea notificării la Consiliul Judeţean Bacău pentru soluţionare pe fond pentru suprafaţa de 19.862,90 mp (marcată cu roşu în expertiza T.).
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
În cauză, litigiul se poartă asupra aplicabilităţii sau nu a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 terenului (în suprafaţă de 2,6 ha - conform investirii) preluat prin expropriere conform Decretului nr. 115/1959 (fila 97-102 d. fond) de la autorul apelanţilor reclamanţi, defunctul T.S., prin prisma dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 în forma de la data soluţionării notificării nr. 327 din 12 noiembrie 2001 ( fila 56 ) prin Dispoziţia 381 din 6 decembrie 2007 (fila 4).
Intimatul a susţinut că nu li se aplică dispoziţiile reparatorii apelanţilor reclamanţi întrucât, la data exproprierii, imobilul era situat în extravilan, situaţie exclusă de art. 8 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificări, în forma de la data soluţionării notificării (6 decembrie 2007), de la incidenţa respectivei legi speciale de reparaţie.
Apelanţii reclamanţi au adoptat opinia contrară apreciind că nu le este opozabilă modificarea defavorabilă a legii din moment ce nu au nici o culpă în nesoluţionarea în termen a notificării lor, respectiv că interpretarea textului noii forme a art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu trebuie făcută în sensul unor condiţii cumulative, ci distincte.
Ori, pornindu-se de la principiul de drept tempus regit actum şi de la dispoziţiile constituţionale prevăzute în art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind neretroactivitatea legii civile, apreciem că singura interpretare adecvată voinţei legiuitorului este că în cazul apelanţilor reclamanţi nu se aplicau dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. în forma modificată la data emiterii dispoziţiei contestate, ci cele de la momentul la care a expirat termenul legal de soluţionare a notificării după investirea dispusă prin sentinţa civilă nr. 305/2002 a Tribunalului Bacău (fila 52-53) - 21 aprilie 2003 (primind actele de la Primăria Bacău la 17 februarie 2003 - fila 51), dispoziţii care nu făceau nici o referire la situarea în extravilan la data preluării abuzive ori a notificării, ci doar la terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 republicată şi prin Legea nr. 1/2000; în spiritul aceleiaşi interpretări stă şi faptul că legea nouă nu poate modifica starea legală anterioară, cu privire la anumite raporturi reglementate exclusiv în favoarea celor cărora li se adresează, fără a afecta un drept câştigat şi o speranţă legitimă de a beneficia de dispoziţiile legii mai favorabile.
Simpla împrejurare de fapt constând în soluţionarea cu întârziere a notificării de către intimat nu poate să creeze situaţii dezavantajoase reclamanţilor care au fost diligenţi şi de bună-credinţă în parcurgerea procedurii speciale a Legii 10/2001, aceştia trebuind să beneficieze de o soluţionare a notificării conform art. 1 din Legea nr. 10/2001 prin restituire în natură sau echivalent în condiţiile legii.
Prin urmare, nu mai prezintă relevanţă dacă s-a dovedit sau nu că la data preluării terenul era amplasat în extravilan şi nici că nu s-a contestat de către reclamanţi concluzia expertului T. privind această amplasare.
Însă, sub aspectul întinderii dreptului apelanţilor reclamanţi se reţine că nu se justifica solicitarea pentru suprafaţa de 2,6 ha - aşa cum s-a solicitat în notificare şi acţiune, ci doar pentru suprafaţa de 19.862,90 mp ( identificaţi cu roşu în expertiza T. - fila 118-119) întrucât:
- în fosta comună Vasile Roaită, jud. Bacău autorul reclamanţilor deţinea conform rolului (fila 64-65 ) 4,25 ha teren din care s-a preluat abuziv 3 ha ( fila 98);
- din cele 3 ha li s-a restituitla Legea nr. 18/1991 suprafaţa de 5.470 mp conform T.P. 221828/2001 (fila 44), concluziilor expertului T. şi recunoaşterii reclamanţilor, rămânând suprafaţa de 24.530 m.
- însă din suprafaţa de 24.530 mp pentru suprafaţa de 4.667,10 mp ( albastru expertiză T.) - cerută şi la Legea nr. 18/1991 (conform susţinerii apelanţilor în cererea de apel şi precizărilor de la termenul din 28 octombrie 2009) - li s-a dat soluţie de respingere de către Comisia locală Bacău de aplicare a legii 18 - necontestată de către apelanţi ( vezi precizările de la 9 decembrie 2009) - şi, respectiv s-au eliberat titluri la Legea nr. 18/1991 unor terţe persoane, titluri valabile şi în prezent - prin nefinalizarea demersurilor judiciare ale reclamanţilor (fila 133- 134); ori pentru a se aplica regula prevăzută de art. 8.1 din HG nr. 498/2003, regăsită şi îi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Dec. 5776/2007 - fi.127-129) depusă de apelanţi, trebuia nu numai să nu se 1 soluţionat solicitarea la Legea nr. 18/1991, ci şi să fie disponibile, ceea ce nu este cazul în speţă.
- numai pentru diferenţa de 19.862,90 mp intimatul are calitatea de unitate deţinătoare în accepţiunea Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Bacău solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Se susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii prin prisma dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul din litigiu nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, ţinând seama şi de faptul că reclamanţii au avut posibilitatea contestării în instanţă a Hotărârii Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin care li s-a respins contestaţia ca neîntemeiată.
O altă critică vizează faptul că instanţa de apel nu a luat în considerare nici raportul de expertiză efectuat la solicitarea reclamanţilor.
Recurentul susţine că sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 4).
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Instanţa de apel, faţă de obiectul dedus judecăţii, de dispoziţiile sentinţei civile nr. 305/2002 a Tribunalului Bacău, a analizat raporturile juridice dintre părţi prin prisma principiului tempus regit actum şi a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României privind neretroactivitatea legii civile.
Or, nesolutionarea în termenul legal, a notificării, generează imposibilitatea persoanelor îndreptăţite de a se bucura de bunul imobil ce le aparţinea şi de care au fost lipsite o perioadă mai mare de timp.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi de cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar, Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Ipoteza textului art. 8 din Legea nr. 10/2001 (care vine să definească obiectul de reglementare a acestui act normativ, în corelaţie cu art. 1 şi art. 6 din Legea nr. 10/2001), este aceea în care imobilele prin regimul lor juridic făceau posibilă reparaţia în baza legilor fondului funciar şi nu a ceea în care s-ar fi formulat o simplă solicitare în temeiul acelei legi.
În acest sens, sintagma „imobile solicitate" din textul art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu pune condiţia ca imobilele să nu fi fost cerute spre reconstituire în temeiul legilor fondului funciar (această sintagmă fiind parte componentă din denumirea integrală a Legii nr. 10/2001 preluată ca atare în conţinutul art. 8 din Legea nr. 10/2001).
Or, din perspectiva celor expuse, recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a fi obligat recurentul să plătească intimaţilor 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Bacău împotriva deciziei civile nr. 4 din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamanţii R.E., D.A., P.P. şi P.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5522/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5520/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
