ICCJ. Decizia nr. 5516/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5516/2010
Dosar nr. 2675/91/2008
Şedinţa publică din 25 octombrie 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 3675/91/2006 reclamanţii P.C.M. şi T.C.M. au solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Vîrteşcoiu jud. Vrancea, anularea Dispoziţiei nr. 212 din 23 noiembrie 2006 emisă de acesta şi restituirea în natură a imobilelor ce au aparţinut autoarei lor, de la care au fost preluate în mod abuziv.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii defunctei M.L., care a deţinut pe raza comunei Vîrteşcoiu o cramă cu terenul aferent, imobile preluate abuziv şi a căror restituire în natură au solicitat-o prin notificarea adresată pârâtei, notificare respinsă fără nici un fel de justificare. Au solicitat admiterea acţiunii, anularea Dispoziţiei nr. 212 din 23 noiembrie 2006 şi restituirea în natură a imobilelor ce au aparţinut autoarei lor.
Prin completarea acţiunii, reclamanţii au solicitat a se constata nulitatea absolută a oricărui act de înstrăinare efectuat după depunerea notificării.
Această completare a fost disjunsă.
Prin sentinţa civilă nr. 741 din 20 decembrie 2007 Tribunalul Vrancea a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 212/23 noiembrie 2006 emisă de Primăria com. Vîrteşcoiu jud. Vrancea, a dispus restituirea în natură către reclamanţi în calitate de moştenitori ai defunctei M.L., suprafeţa de 836 mp teren situat pe raza comunei Vîrteşcoiu.
S-a constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, pentru suprafaţa de 1400 mp şi o cramă în prezent demolată.
Instanţa a reţinut pe baza probelor administrate, că reclamanţii sunt moştenitorii defunctei M.L., că au formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 şi că din actele dosarului rezultă că defuncta a deţinut pe raza localităţii Vîrteşcoiu diferite suprafeţe cu vie şi suprafaţa de 2000 mp pe care se afla o casă şi o cramă.
S-a mai reţinut că, imobilele construcţii au fost demolate, iar terenul parţial este ocupat de o staţie de pompare a apei aparţinând comunei Vîrteşcoiu, o parte a fost înstrăinată de fostul IAS, care edificase construcţii cu destinaţii de dormitoare pe acel teren şi suprafaţa de 836 mp este liber şi poate fi restituită în natură.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, apel care prin Decizia civilă nr. 113/A din 30 mai 2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis, sentinţa fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probe concludente în vederea soluţionării acţiunii iniţiale şi completatoare, disjungerea dispusă de prima instanţă fiind dată cu aplicarea greşită a legii şi nefiind oportună.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr. 675/91/2008.
Au fost citaţi în calitate de pârâţi în acţiunea completatoare de anulare a procesului verbal de licitaţie Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, V.G., SC R. SA Odobeşti şi D.G.F.P. Vrancea.
Casa Judeţeană de Pensii Vrancea a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât conform dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din OG nr. 86/2003, activitatea de declarare, colectare şi soluţionarea contestaţiilor pentru contribuţiile de asigurări sociale urmează să fie realizată de Ministerul Finanţelor Publice şi unităţile subordonate acestuia. In temeiul art. 32 alin. (2), Ministerul Finanţelor Publice se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale prevăzute de art. 27 alin. (3).
Pe fondul cauzei, Casa Judeţeană de Pensii Vrancea a solicitat respingerea acţiunii în constatarea nulităţii absolute, ca nefondată, arătând că vânzarea imobilului a avut loc în decembrie 2001, iar notificarea adresată Primăriei Vîrteşcoiu şi înaintată Casei Judeţeane de Pensii Vrancea s-a făcut în anul 2002. A mai susţinut că notificare nu a fost depusă şi nici înregistrată la Casa de Pensii, ea fiind de bună credinţă la întocmirea formelor pentru licitaţie publică.
Primăria comunei Vîrteşcoiu a solicitat respingerea acţiunii, arătând că imobilul cu destinaţie de dormitor, aparţinând I.A.S Odobeşti care a fost vândut la licitaţie publică, rezervoarele de apă şi staţia de pompare Beciu nu au fost proprietatea reclamanţilor, ci au fost construite ulterior demolării cramei.
D.G.F.P. Vrancea a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât D.G.F.P.Vrancea nu a fost parte în vânzarea la licitaţie publică, iar preţul vânzării a fost încasat de către Casa Judeţeană de Pensii Vrancea.
Prin sentinţa civilă nr. 157 din 26 februarie 2009 Tribunalul Vrancea a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi anulând dispoziţia emisă de Primarul comunei Vîrteşcoiu, jud. Vrancea a dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de 836 mp teren şi a constatat că aceştia sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1400 mp teren şi o cramă, demolată în prezent.
A fost respinsă cererea privind constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de vânzare din data de 28 decembrie 2001 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Vrancea.
A fost constatată lipsa calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii Vrancea în soluţionarea capătului de cerere privind nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la data de 28 decembrie 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut faptul că din concluziile raportului de expertiză a rezultat că numai suprafaţa de 836 mp teren poate fi restituită în natură, care este liberă, restul terenului fiind ocupat de gospodăria de apă a comunei.
Referitor la anularea procesului verbal de vânzare la licitaţie publică, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada relei credinţe a cumpărătorului.
S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (3) din OG nr. 86/2003, Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală, fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii Vrancea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii care consideră că se pot restitui în natură şi celelalte două loturi considerate a fi proprietatea Primăriei comunei Vîrteşcoiu, iar procesul verbal de vânzare la licitaţie publică este nul absolut pentru că buna credinţă a cumpărătorului nu a fost dovedită, acesta fiind obligat să depună minime diligente pentru a cunoaşte situaţia juridică a imobilului achiziţionat.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 280A din 13 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii P.C.M. şi T.C.M. împotriva sentinţei civile nr. 157 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Vrancea.
Instanţa de apel a reţinut că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală, având în vedere că autoarea reclamanţilor a deţinut pe raza comunei Vârteşcoiu diferite suprafeţe de teren cultivate cu viţă de vie, şi suprafaţa de 2000 mp teren pe care se afla o cramă şi o casă, în prezent demolate.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de instanţa de fond s-a reţinut că, pe suprafaţa de 675 mp teren, proprietatea primăriei află un bazin cu apă potabilă şi staţia de pompare a comunei, iar pe suprafaţa de 736 mp teren se află dormitoare şi anexe construite de fostul IAS Odobeşti, în prezent proprietatea numitului V.G. dobândite prin vânzare la licitaţie publică.
Terenul în suprafaţă de 836 mp, este liber, în posesia Primăriei Comunei Vîrteşcoiu, folosit ca grădină.
În acest context, s-a reţinut că în mod legal instanţa de fond a dispus restituirea în natură numai a suprafeţei de teren liberă, restul terenului fiind ocupat de construcţii.
De asemenea, corect s-a stabilit că nulitatea absolută a procesului verbal de vânzare-cumpărare la licitaţie publică nu a putut fi invocată întrucât pârâtul V.G. a încheiat contractele de arendă ulterior încheierii procesului verbal de vânzare la licitaţie.
Nici reaua credinţă a Casei Judeţene de Pensii Vrancea nu a putut fi reţinută atât timp cât notificarea trimisă de Primăria comunei Vîrteşcoiu s-a făcut după 4 luni de la efectuarea vânzării, deci când nu mai deţinea terenul.
Împotriva deciziei civile nr. 280A din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, au declarat recurs reclamanţii P.C.M. şi T.C.M., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Într-o primă critică, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susţine că instanţa de apel nu a analizat motivele invocate, împrejurare pentru care susţine că hotărârea este nemotivată.
A învederat că, instanţa de fond a dispus decăderea lor din proba cu un martor nejustificat, fără a se dispune citarea acestuia, în condiţiile în care P.C.M. locuieşte în Germania, iar P.C.P. în Bucureşti, fiind în imposibilitatea de a prezenta respectivul martor.
Critica se referă şi la încălcarea dispoziţiilor art. 186 şi art. 188 C. proc. civ., în sensul că nu a fost citat martorul a cărui audiere au solicitat-o şi pentru neprezentare nu a fost amendat.
Susţin recurenţii insuficienta motivare în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care vizează acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în cazul în care terenul nu poate fi restituit în natură.
Astfel, se învederează că greşit s-a reţinut că suprafaţa de 675 mp este proprietatea primăriei, încălcandu-se dreptul de proprietate al reclamanţilor, în condiţiile în care primăria deţine terenul prin deposedarea autoarei lor. Prin acest argument se confirmă, din punct de vedere al reclamanţilor, încă o dată deposedarea abuzivă.
Se mai arată că au fost încălcate prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că imobilele preluate abuziv se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire, libere de orice sarcini.
Pretind recurenţii încălcarea art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece nu s-a analizat buna credinţă a pârâtului V.G., acesta fiind cumpărător de rea credinţă, având în vedere că a fost arendaşul reclamanţilor care avea cunoştinţă despre calitatea acestora de proprietari ai imobilului.
Se susţine că, în cauză se dovedise anterior vânzării că reclamanţii au formulat notificare pentru restituirea imobilelor.
Recursul reclamanţilor este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Prin hotărârea instanţei de apel s-au respectat dispoziţiile legale avute în vedere, reţinându-se că autoarea reclamanţilor a deţinut pe raza comunei Vîrteşcoiu, judeţul Vrancea mai multe suprafeţe de teren cultivate cu viţă de vie şi un tren pe care era edificată o casă şi o cramă, care la data notificării erau demolate.
În faţa instanţei de fond s-a efectuat expertiză tehnică de către expertul G.D., prin concluziile căreia s-a constatat că după anul preluării imobilelor în litigiu, clădirile aparţinând autoarei reclamanţilor au fost demolate. Referitor la teren, s-a evidenţiat că suprafaţa de 675 mp este proprietatea Primăriei Vîrteşcoiu, având ca destinaţie gospodărie de apă, unde se află bazinul cu apă potabilă şi staţia de pompe aferentă. Pe suprafaţa de 676 mp teren sunt edificate dormitoare pentru muncitori şi anexe, clădiri construite de fostul IAS Odobeşti şi vândute la licitaţie publică pârâtului V.G.
S-a făcut dovada că vânzarea la licitaţie publică a bunurilor imobile, dormitoare pentru muncitori şi anexe a avut loc la 28 decembrie 2001 pentru datoriile avute de SC R. SA Odobeşti către Casa Judeţeană de Pensii, dată la care notificările nu erau formulate şi nu se formulase nicio altă acţiune cu privire la aceste imobile.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 836 mp, s-a statuat că este folosită de Primăria comunei Vîrteşcoiu ca şi grădină, cu toate că s-a susţinut că terenul se află în zona de protecţie sanitară pentru sistemul de alimentare cu apă, împrejurare nedovedită, aceasta fiind singura suprafaţă de teren liberă, motiv pentru care s-a dispus restituirea în natură.
Motivele invocate de reclamanţi sunt nefondate, în condiţiile în care criticile formulate nu sunt susţinute în raport cu actele existente la dosarul cauzei, aşa cum s-a arătat mai sus.
S-a făcut dovada că, restituirea în natură a întregului teren nu poate fi realizată, fiind liberă numai suprafaţa de 675 mp, situaţie în care nu s-au încălcat dispoziţiile art. 1 din Lege nr. 10/2001.
Hotărârea recurată nu este insuficient motivată, aşa cum susţin recurenţii.
Criticile invocate de aceştia au fost avute în vedere, fără însă a se răspunde separat fiecărui capăt de cerere sau argumentelor aduse de părţi, instanţa răspunzând în ansamblu cu privire la toate aspectele învederate.
Nefondată este susţinerea reclamanţilor cu privire la vânzarea imobilului ce a avut loc la 28 decembrie 2001. De fapt, aceştia nu au adresat nicio notificare Casei Judeţene de Pensii Vrancea, notificarea nr. 657 a fost formulată de către reclamanţi la 26 martie 2002, adresată Primăriei Vîrteşcoiu, cu patru luni mai târziu faţă de data vânzării.
În perioada vânzării la licitaţie publică nu s-au formulat opoziţii de către persoane interesate, notificări sau revendicări în baza Legii nr. 10/2001.
Nu s-a dovedit nici susţinerea recurenţilor referitoare la reaua credinţă a cumpărătorului V.G.
Deşi s-a susţinut că prin contractele de arendă încheiate cu foştii proprietari, a avut cunoştinţă de intenţia de revendicare a imobilelor, în cauză s-a dovedit că aceste contracte s-au încheiat ulterior vânzării la licitaţie publică (anii 2002 şi 2005), iar contractele vizau alte terenuri din vecinătatea celui cumpărat la licitaţie.
În aceste condiţii, nu a fost răsturnată prezumţia bunei credinţe, cauza fiind corect soluţionată şi sub acest aspect.
Pentru consideratele expuse şi analizate mai sus, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanţii P.C.M. şi T.C.M. să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.C.M. şi T.C.M. împotriva deciziei civile nr. 280/A din 13 octombrie a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5518/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5493/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
