ICCJ. Decizia nr. 5393/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5393/2010
Dosar nr. 7115/2/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Prin Decizia nr. 3503/R din 19 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul D.M.C. împotriva sentinţei nr. 869 din 4 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat contestaţie în anulare recurentul-pârât, susţinând că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de recurs au soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi fără a aplica legislaţia incidenţă cu privire la condiţiile de muncă, ori prevederile art. 1 din Protocolul 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cu privire la interzicerea generală a discriminării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 7105/R din 3 decembrie, a respins ca nefondată contestaţia în anulare.
Analizând contestaţia, ce nu a fost întemeiată în drept, Curtea a reţinut că în cauză nu sunt incidente motivele expres prevăzute de lege prin art. 317 C. proc. civ. şi, având în vedere că s-au adus critici de fond hotărârii atacate, a analizat contestaţia din perspectiva dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
A constatat că în cauză nu se poate reţine existenţa vreunei greşeli materiale, în sensul prevăzut de lege, textul nevizând stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor. Aceasta este o critică privind netemeinicia hotărârii, iar nu o greşeală materială de natură să justifice admiterea contestaţiei în anulare. Legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, sub motivul că s-a stabilit eronat situaţia de fapt. împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul.
In motivarea recursului a reluat prezentarea cererii de chemare în judecată, precum şi criticile aduse sentinţei instanţei de fond. A arătat că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze faptul că sentinţa recurată este lipsită de temei legal, situaţie ce intră sub incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De asemenea, a invocat prevederile art. 320 C. proc. civ., susţinând că acesta nu prevederespingerea unei contestaţii în anulare ca nefondată, motiv pentru care Decizia atacată este lipsită de temei legal.
Analizând recursul declarat de contestatorul D.N.C., în raport de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor invocate, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Decizia atacată cu recurs a fost pronunţată în condiţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. Or, prin contestaţia în anulare a fost atacată o hotărâre pronunţată în recurs, aşadar o hotărâre irevocabilă. Pe cale de consecinţă, Decizia 7105/R din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti este, la rândul său, irevocabilă.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul D.N.C. împotriva deciziei civile nr. 7105/R din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5589/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5397/2010. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
