ICCJ. Decizia nr. 5796/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5796/2010
Dosar nr. 47691/3/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 201.
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2008, reclamanta P.A.A. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând anularea deciziei nr. 492 din 18 noiembrie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea sa la emiterea unei noi decizii în sensul acordării despăgubirilor astfel cum au fost solicitate prin notificarea adresată pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că în mod nelegal, prin Decizia emisă, pârâta i-a respins notificarea prin care solicita despăgubiri la valoarea de tranzacţionare actualizată pentru acţiunile la purtător pe care le deţinea la SC L. SA Bacău, fosta S.R.F.H.
Prin Decizia atacată, pârâta în mod greşit a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor după titularii acţiunilor depuse la dosar, sens în care a arătat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că pe titlurile menţionate apăreau înscrise alte persoane, dat fiind caracterul acţiunilor din care derivă dreptul pretins în prezenta procedură, acţiuni la purtător.
Or, acţiunile la purtător se transmit prin simpla tradiţiune, drepturile ce-şi au izvorul din această categorie de acţiuni revenind persoanelor în posesia cărora acestea se află.
Numele celor menţionaţi pe verso-ul acţiunilor pretinse, indică persoanele cărora le-au fost emise iniţial aceste titluri, transmiterea lor ulterioară, prin tradiţiune, nefiind condiţionată de efectuarea vreunei formalităţi de publicitate (consemnare titularului în cuprinsul acestora ori în registrul acţionarilor societăţii). Aceste cerinţe sunt necesare doar în cazul acţiunilor nominative şi nu, astfel cum e cazul în speţă, a acţiunilor la purtător.
Prin sentinţa nr. 1196 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia emisă de pârâtă care a fost obligată să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru cele 222 acţiuni la purtător emise de fosta S.R.F.H. Letea.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în raport de probaţiunea administrată în cauză şi de prevederile pct. 31.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care prevăd că pentru dovedirea calităţii de acţionar la societăţi comerciale care aveau emise acţiuni la purtător, cum este cazul în speţă, se vor depune acţiunile în original, în cazul acestui tip de acţiuni, transmiterea dreptului de proprietate operează prin simpla tradiţiune.
Cum reclamanta a făcut dovada că este succesoarea în drepturi a autorilor săi şi că se află în posesia acţiunilor ce fac obiectul litigiului de faţă, acţiuni la purtător, şi în privinţa cărora legea specială nu cere alte mijloace de dovadă pentru dovedirea calităţii de proprietar, tribunalul a reţinut temeinicia pretenţiilor solicitate prin cererea dedusă judecăţii.
Prin Decizia nr. 43 A din 11 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva susmenţionatei hotărâri.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta şi-a dovedit dreptul de proprietate pretins în conformitate cu exigenţele impuse de legea specială - pct. 31.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, acţiunile deţinute - ce poartă titulatura de „acţiuni la purtător" - fiind depuse în original la societatea pârâtă, în calitate de entitate notificată.
Este lipsită de relevanţă împrejurarea că pârâta ar fi acordat măsuri reparatorii moştenitorilor persoanelor ce erau nominalizate pe documentele ce reprezintă acţiuni la purtător, dreptul reclamantei impunându-se a fi evaluat prin prisma exigenţelor legale menţionate, care instituie o prezumţie legală absolută de acţionar titular în favoarea persoanelor care le deţin.
Nu au fost primite nici celelalte critici privind necesitatea suplimentării probaţiunii, în raport de dispoziţia legală evocată care pretinde o singură cerinţă, îndeplinită în cauză, şi nici pe cele privind imposibilitatea determinării cuantumului despăgubirii, chestiune ce excede obiectului litigiului ce a vizat exclusiv calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire în baza legii speciale.
Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susţinut că reclamanta nu a făcut dovada pretinsă de dispoziţiile art. 23 şi art. 31 din Legea nr. 10/2001 republicată.
S-a arătat că în mod eronat au reţinut cele două instanţe că acţiunile în baza cărora se pretind drepturi pe temeiul legii speciale sunt acţiuni nominative şi nu la purtător, numele deţinătorilor fiind menţionaţi pe verso-ul acţiunilor, faţă de care reclamanta nu face dovada calităţii de succesor.
Reclamanta nu a făcut nici dovada modului de dobândire a acestora, sens în care, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr. 10/2001, ar fi trebuit să depună înscrisuri suplimentare - borderou, adeverinţă sau orice alt act care să ateste modul lor de dobândire anterior naţionalizării, deşi îi revenea sarcina acestei probe.
S-a mai arătat că nu a fost depus nici registrul cu evidenţa persoanelor care erau acţionari la momentul naţionalizării - 11 iunie 1948, nici înscrisuri privind numărul de acţiuni corespunzătoare capitalului social la 31 decembrie 1947 şi ponderea numărului acţiunilor autorului său în totalul acţiunilor emise de societatea comercială, omisiune ce determină imposibilitatea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii cuvenite în cadrul acestei proceduri.
Au mai învederat că au fost înregistrate cereri şi acordate măsuri reparatorii pentru aceleaşi acţiuni în favoarea moştenitorilor foştilor acţionari menţionaţi pe verso-ul acestora şi că soluţia instanţei de fond menţinută de curtea de apel este greşită şi din perspectiva obligaţiei instituite în sarcina sa, deşi potrivit textului legii speciale, are doar obligaţia de a propune măsuri reparatorii şi nu de a le acorda, atribut ce aparţine exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care emite titlul de despăgubire.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei pronunţată în apel şi schimbarea sentinţei tribunalului în sensul respingerii contestaţiei formulată de reclamantă cu consecinţa menţinerii deciziei emisă în procedura administrativă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 „sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv".
Iar potrivit art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ „persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
În interpretarea normei evocate, legiuitorul, prin HG nr. 250/2007 de aprobare a normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 a defalcat prin dispoziţiunile pct. 31.2 şi, respectiv pct. 31.3, cerinţele probaţiunii pentru dovedirea calităţii de acţionar la societăţile comerciale preluate, pretinzând, în cazul societăţilor comerciale care aveau emise acţiuni la purtător cerinţa depunerii acţiunilor în exemplare originale. Aceasta justificat de faptul că în cazul acestui tip de acţiuni transferul dreptului de proprietate se făcea prin simpla tradiţiune.
În acest caz, elementele de identificare a titularului acţiunii nu se menţionează în titlu. Titular al acţiunii este posesorul ei iar drepturile aferente acţiunii aparţin şi pot fi exercitate de persoana care posedă titlul.
Or, în speţă, cum cu temei au reţinut instanţele, reclamanta şi-a justificat calitatea de persoană îndreptăţită în sensul legii speciale, prin depunerea acţiunilor emise de societatea comercială preluată, SC L. SA, acţiuni la purtător, după chiar titulatura dată acestora, caz în care corect s-a reţinut îndreptăţirea sa de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.
Prin urmare, sunt nefondate atât criticile privind caracterul acţiunilor menţionate, ca şi cele de suplimentare a probaţiunii, pretinsă de legea specială doar în cazul acţiunilor nominative (pct. 31. 2 din HG nr. 250/2007), dar şi cele privind limitele răspunderii sale, care a fost dispusă în conformitate cu cerinţele art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 43 A din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5797/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5794/2010. Civil → |
|---|
