ICCJ. Decizia nr. 5802/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5802/2010
Dosar nr. 3721/113/2007
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 noiembrie 2007 la Tribunalul Brăila, secţia civilă, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâtul să fie obligat să-i plătească suma de un milion de euro daune morale pentru privare de libertate în mod nelegal.
În motivare a susţinut că la data de 31 mai 2006 a fost reţinut de Serviciul Teritorial Galaţi al D.I.I.C.O.T şi a fost arestat preventiv de Curtea de Apel Galaţi conform Încheierii nr. 2869/44/2006 din 31 mai 2006 şi i s-a emis mandat de arestare preventivă timp de 29 zile pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 19 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 51/1991. Împotriva măsurii a declarat recurs, iar prin Hotărârea nr. 3717 din 1 iunie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că instanţa sesizată cu propunerea de arestare preventivă, respectiv Curtea de Apel Galaţi a încălcat normele procedurale privind competenţa materială pronunţând o hotărâre nelegală, s-a dispus casarea încheierii atacate şi punerea sa de îndată în libertate. Cu ocazia judecării propunerii la Tribunalul Brăila pe data de 24 octombrie 2006 cu adresa nr. 6/D/P2006 D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Galaţi a comunicat că cererea de arestare preventivă nu mai este oportună şi nu o mai susţine. Reclamantul a susţinut că prin dispoziţiile nelegale ale unor magistraţi a fost privat de libertate în mod nelegal timp de 10 zile în perioada 31 mai 2006 - 9 iunie 2006. Prin această acţiune de reţinere şi arestare abuzivă şi nelegală i s-a lezat grav sănătatea, personalitatea, demnitatea, onoarea, reputaţia sa şi a familiei sale. Pe data de 31 mai 2006 se afla în concediu medical după externarea din spital şi a fost reţinut abuziv în arestul IPJ, a fost aproape de un accident vascular, întrucât boala de care suferea s-a agravat. La aflarea ştirii că este arestat soţia sa a suferit un şoc puternic şi a fost internată în spital. Prin comunicatele apărute la televiziune şi în presă a fost discreditat în faţa opiniei publice din Brăila unde este foarte cunoscut. În urma arestării şi-a pierdut locul de muncă şi nu a mai reuşit să se angajeze într-o funcţie corespunzătoare pregătirii sale.
Prin Sentinţa civilă nr. 289 din 30 aprilie 2008 Tribunalul Brăila, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin Ordonanţa nr. 6/D/P din 31 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.GO.T. - Serviciul Teritorial Galaţi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 19 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 51/1991.
Prin Încheierea din data de 31 mai 2006 pronunţată în Dosarul nr. 2896/44/2006 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.GO.T. - Serviciul Teritorial Galaţi şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.A. în baza art. 143, 146 şi 148 lit. d) şi h) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 51/1991 pe durata de 29 zile, începând cu 31 mai 2006 ora 16,30.
Prin Încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza art. 1403 alin. (3) C. proc. pen. s-a admis recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Încheierii din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosar nr. 2896/44/2006, s-a casat încheierea, s-a trimis propunerea de luare a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul C.A. la Tribunalul Brăila spre competentă soluţionare şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C.A.. În considerentele încheierii s-a arătat că instanţa sesizată cu propunerea de arestate preventivă a încălcat normele procedurale privind competenţa materială, hotărârea pronunţată fiind lovită de nulitate absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. întrucât potrivit art. 1491 alin. (2) C. proc. pen. propunerea de arestare preventivă se adresează instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, iar în sarcina inculpatului C.A. s-a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, infracţiunile privind siguranţa naţională a României prevăzute în legi speciale fiind judecate în primă instanţă de tribunal conform art. 27 lit. c) C. proc. pen.
Conform încheierii din data de 24 octombrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 52/113/2006 a Tribunalului Brăila s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.GO.T. - Serviciul Teritorial Galaţi prin care se solicită arestarea preventivă a inculpatului C.A. ca fiind rămasă fără obiect, avându-se în vedere adresa prin care D.I.I.GO.T. - Serviciul Teritorial Galaţi a învederat instanţei că dat fiind intervalul mare de timp trecut de la data formulării propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.A., acesta nu mai este oportună motiv pentru care nu se mai susţine cererea, urmând a se continua cercetările în scopul definitivării urmăririi penale.
S-a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 504 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca reclamantul să fie îndreptăţit la repararea pagubei întrucât în cauză nu a existat o privare de libertate în mod nelegal, nu a existat o hotărâre de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus punerea în libertate a reclamantului având în vedere încălcarea normelor absolute de competenţă materială, fără a analiza legalitatea măsurii arestării preventive pe fond, Încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 neputând fi asimilată cu o hotărâre de revocare a măsurii privative de libertate. S-a mai reţinut că şi Tribunalul Brăila respingând propunerea de arestare preventivă ca fiind rămasă fără obiect, nu a avut în vedere fondul măsurii.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, arătând că prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 2896/44/2006 Curtea de Apel Galaţi a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, dispunând arestarea sa pe o perioadă de 29 de zile. Prin Încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul său şi a dispus punerea sa în libertate, împrejurare care dovedeşte caracterul nelegal al arestării sale preventive, nefiind necesar ca nelegalitatea măsurii să fie stabilită prin ordonanţa procurorului sau prin hotărârea instanţei de revocare sau achitare.
Prin încheierea din 6 ianuarie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a suspendat judecarea apelului în temeiul dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. constatând că niciuna din părţi nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei încheieri reclamantul a declarat recurs, susţinând că la termenul din data de 18 noiembrie 2008 a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. (3) C. proc. pen. solicitând suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională, iar instanţa trebuia în raport de această împrejurare să dispună suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 244 alin. (1) C. proc. civ. şi nu în temeiul dispoziţiilor art. art. 242 pct. 2 C. proc. civ., solicitând aplicarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 244 alin. (1) C. proc. civ. şi suspendarea judecării cauzei în acest temei legal.
Recursul este nul şi va fi respins ca atare.
Din analiza criticilor aduse încheierii atacate rezultă că ele nu se referă la măsura luată de instanţă la termenul din data de 6 ianuarie 2009, constând în suspendarea judecării pricinii în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a faptului că la strigarea pricinii nicio parte nu s-a înfăţişat şi nu s-a cerut în scris judecarea în lipsă.
Deşi recursul este declarat împotriva încheierii din data de 6 ianuarie 2009, criticile formulate poartă asupra faptului că printr-o încheiere anterioară, din data de 18 noiembrie 2008, nu s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 244 alin. (1) C. proc. civ. ca urmare a invocării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. (3) C. proc. pen.
Constatând că nu au fost aduse critici încheierii supuse recursului, Înalta Curte reţine că acestea nu sunt susceptibile a fi calificate juridic ca aparţinând vreunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi, cum nu există nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, operează sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă Înalta Curte va constata nul recursul, admiţând excepţia cu acest obiect invocată din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamatul C.A. împotriva încheierii din 6 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5804/2010. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5801/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
