ICCJ. Decizia nr. 5824/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5824/2010
Dosar nr. 16095/3/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2010
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 695 din 10 februarie 2005, reclamanţii F.R.S. şi M.L.C. au chemat în judecată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanţei obligarea pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru bunurile imobile aduse ca aport în natură la constituirea societăţii în numele colectiv „Fabrica de Bere T.” de către autorul lor, F.I.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt fiii autorului F.I. - decedat la 10 mai 1944 - care la data de 18 august 1943 s-a asociat cu numitul V.O., prin contractul de societate în nume colectiv nr. 2381, pentru înfiinţarea „Fabricii de Bere T.”, ulterior naţionalizată.
Reclamanţii au formulat notificare în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, transmisă către pârâtă prin executor judecătoresc la data de 11 iulie 2001, însă, până la data formulării cererii de chemare în judecată, nu s-a emis decizia de soluţionare a notificării. Au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele şi bunurile mobile aduse ca aport în natură de către autorul lor la constituirea societăţii în nume colectiv „Fabrica de Bere T.”, respectiv imobilul - teren şi construcţie - situat în Drobeta Turnu Severin, str. A. nr. 11, colţ cu str. G., construcţii, dependinţe şi instalaţii devenite imobile prin destinaţie, conform contractului de societate şi cota de 1/2 din terenurile şi construcţiile, situate în Drobeta Turnu Severin, B-dul P.F. nr. 7-14.
În susţinerea acţiunii, au anexat, în copie, notificarea, contractul de societate în nume colectiv şi schiţa anexă, proces-verbal încheiat sub nr. 22701 din 29 august 1943 şi proces-verbal încheiat la 30 decembrie 1947.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Mehedinţi iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de moştenitori, prin depunerea unui certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor, nu au făcut dovada proprietăţii asupra imobilelor aduse ca aport social la constituirea societăţii şi nu au făcut dovada că societatea mai era în fiinţă la data notificării.
Faţă de împrejurarea că, după introducerea acţiunii, a fost emisă de către pârâtă, Decizia nr. 66 din 4 februarie 2005, de respingere a notificării reclamanţilor, decizie ce le-a fost comunicată acestora la 7 februarie 2005, reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că înţeleg să formuleze contestaţie împotriva acestei decizii. Au anexat la precizarea de acţiune, în copie, Decizia nr. 66 din 4 februarie 2005.
Faţă de excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Mehedinţi, reclamanţii au precizat că măsurile reparatorii solicitate prin cererea introductivă şi prin notificarea din 11 iulie 2001 în baza Legii nr. 10/2001 vizează fosta Fabrică de Bere T., actuala S.C. B.E. S.A. Drobeta Turnu Severin, iar construcţiile, dependinţele şi instalaţiile de care fac vorbire există în natură în patrimoniul acestei din urmă societăţi, care a fost integral privatizată, motiv pentru care au înţeles să cheme în judecată numai Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Prin Sentinţa civilă nr. 458 din 3 mai 2005, Tribunalul Mehedinţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
La data de 18 august 2005, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 16095/3/2005 (în format vechi nr. 2424/2005).
Prin Sentinţa civilă nr. 43 F din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis acţiunea, a dispus anularea Deciziei nr. 66 din 4 februarie 2005, a obligat pârâta să emită dispoziţie de acordare de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în favoarea reclamanţilor, pentru bunurile aduse de autorul acestora ca aport în natură pentru constituirea „Fabricii de Bere T.”, respectiv imobilele situate în Drobeta Turnu Severin, str. P.F. nr. 7-14 şi str. A. nr. 11, colţ cu str. G.
S-a reţinut că, prin Decizia nr. 66 din 4 februarie 2005, notificarea a fost respinsă, cu motivarea că petenţii nu au făcut dovada că bunurile la care au făcut referire mai există fizic, în acord cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv că nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte calitatea de asociat a autorului comun. Prin contractul de societate în nume colectiv, transcris sub nr. 2381 la Grefa Tribunalului Mehedinţi, V.O. şi F.I. s-au asociat în scopul punerii în funcţiune a „Fabricii de bere T.”, F.I. aportând cu imobilele teren şi construcţii proprietatea sa, situate în Turnu Severin, str. A. nr. 11, colţ cu str. G., str. P.F. nr. 7 - 14, cu construcţiunile şi instalaţiunile devenite imobile prin destinaţie, aşa cum au fost identificate prin Ordonanţa de adjudecare a Tribunalul Ilfov sub nr. 19083/1930.
Această fabrică a făcut obiectul naţionalizării, aşa cum rezultă din procesul - verbal de preluare nr. 1 - anexele 2-22 din data de 11 iunie 1948 (fila 16-80, dosar fond, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă).
Urmare decesului lui F.I. - la data din 6 mai 1944 - au rămas ca moştenitori, reclamanţii, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 10 din 18 ianuarie 2006, iar prin certificatul de moştenitor nr. 1 din 4 ianuarie 2006, F.R.S. a fost moştenit de către F.V., astfel că aceştia fac dovada calităţii de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii, astfel cum stabilesc dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul că de prevederile acestei legi beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.
Din adresa emisă de pârâtă sub nr. 28276 din 15 octombrie 2008, rezultă că imobilul ce a făcut obiectul naţionalizării a fost privatizat prin intermediul său, astfel că s-a făcut dovada calităţii procesuale pasive în cauză, a incidenţei dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care pentru imobilele preluate în evidenţele unei societăţi comerciale şi privatizate în baza unor dispoziţii legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
În ceea ce priveşte utilajele aduse ca aport social de către autorul reclamanţilor la constituirea fabricii de bere, s-a reţinut că, din concluziile raportului de expertiză, a rezultat că aceste utilaje nu se mai regăsesc fizic la momentul întocmirii raportului, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Prin Decizia civilă nr. 684 A din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că, a admis în parte acţiunea modificată, a anulat în parte Decizia nr. 66 din 4 februarie 2005, a obligat pârâtă să emită dispoziţie cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul legii speciale, pentru imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. A. nr. 11, colţ cu str. G., judeţul Mehedinţi, compus din teren şi construcţii, identificat conform raportului de expertiză întocmit de expertul I.C., şi pentru cota de 1/2 din imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, B-dul P.F. nr. 7-14, judeţul Mehedinţi, compus din 22.058 m.p. teren, conform raportului de expertiză întocmit de expert V.M.C., a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcţiile indicate de contestatori ca fiind edificate pe terenul situat în B-dul P.F. nr. 7-14, ca neîntemeiată, a menţinut celelalte dispoziţii ale Deciziei nr. 66/2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost avute în vedere, în esenţă, aceleaşi considerente de fapt şi de drept, cu următoarele precizări suplimentare:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată şi modificată, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituţia publică care a efectuat privatizarea.
Potrivit Adresei nr. 28276 din 15 octombrie 2008, emisă de pârâtă, S.C. B.S. S.A. Drobeta Turnu Severin, în patrimoniul căruia se regăseşte imobilul situat în str. A. nr. 11, a fost privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, la data de 31 mai 1996.
S.C. L. S.A., în patrimoniul căreia se regăseşte imobilul situat în str. P.F. nr. 7 - 14, a fost privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la data de 13 februarie 2000, conform adresei nr. 34541 din 11 decembrie 2008, emisă de pârâtă.
Prin urmare, s-a reţinut că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are calitate procesuală pasivă în cauză, independent de distincţiile pe care aceasta încearcă să le facă în raport de noţiunile de acţiuni şi active.
Sub aspectul obligaţiilor care îi incumbă pârâtei, Curtea a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, republicată şi modificată, reclamanţii au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată al acestora şi că pârâtă este abilitată să propună, iar nu să acorde, măsurile reparatorii în echivalent.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului disponibilităţii şi a dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., precum şi la lipsa de claritate a sentinţei sub aspectul compunerii imobilelor pentru care urmează a fi propuse măsuri reparatorii prin echivalent, Curtea a reţinut că aceasta este întemeiată, întrucât dispozitivul hotărârii trebuie să fie explicit şi să nu dea naştere la interpretări cu prilejul executării acestuia.
S-a reţinut astfel că, potrivit menţiunilor cuprinse în contractul de societate în nume colectiv încheiat între V.O. şi F.I., acesta din urmă a adus ca aport în natură la constituirea „Fabricii de Bere T.”, imobilul situat în oraşul Turnu Severin, str. A. nr. 11, colţ cu str. G. şi „jumătatea sa indiviză din imobilul situat în oraşul Turnu Severin, B-dul P.F. nr. 7 - 14”.
Prin notificare, intimaţii - reclamanţi au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul din str. A. nr. 11 şi pentru cota de1/2 din imobilul din B-dul P.F.
Prin urmare, sentinţa primei instanţe, care în dispozitiv a făcut referire la întregul imobil din str. P.F., a fost schimbată în parte.
Sub aspectul compunerii acestor imobile, Curtea a reţinut că imobilul situat str. A. nr. 11 se află în patrimoniul S.C B.S. Turnu Severin şi are compunerea menţionată în raportul de expertiză întocmit de expertul I.C., respectiv 3.231,82 m.p, din care 2.060,65 m.p. sunt acoperite de construcţii (fabrica de bere, depozit macerare, laborator şi birouri, depozit semipreparate şi birouri) iar 1.171,17 mp. sunt liberi, cu precizarea că măsurile reparatorii vor viza atât terenul cât şi construcţiile sus-menţionate, identificate prin expertiza judiciară efectuată la judecata în primă instanţă.
În ceea ce priveşte imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, B-dul P.F. nr. 7 - 14, Curtea a reţinut că acest imobil se compune din 22 058 mp. iar intimaţii - reclamanţi sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru cota indiviză de 50% din acest teren.
Deşi în actul de societate în nume colectiv se menţionează că şi pe terenul din B-dul P.F. nr. 7 - 14 se găseau edificate construcţii, la data întocmirii raportului de expertiză judiciară acesta era liber de construcţii, iar intimaţii - reclamanţi nu au administrat dovezi privitoare la existenţa şi compunerea construcţiilor edificate pe acest teren la date preluării de către stat.
În ceea ce priveşte cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru utilaje, Curtea a reţinut că sentinţa apelată este contradictorie sub acest aspect, întrucât, deşi admite în totalitate contestaţia reclamanţilor şi anulează în tot Decizia nr. 66 din 4 februarie 2005 emisă de pârâtă, reţine în considerente că sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că utilaje solicitate prin notificare nu mai există fizic.
Curtea a reţinut, pe baza probatoriului administrat la prima instanţă, că utilajele nu mai există, astfel că, într-adevăr, sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu consecinţa că Decizia nr. 66/2005 emisă de pârâtă, sunt aspectul măsurilor reparatorii solicitate pentru instalaţiile menţionate în notificare, este legală, astfel că se impunea a fi anulată doar în parte, iar cererea de chemare în judecată trebuia admisă, de asemenea, în parte.
Cu referire la motivul de apel prin care pârâtă a susţinut că reclamanţii nu au depus acte doveditoare ale calităţii de asociat la persoana juridică naţionalizată, ultimul bilanţ contabil al societăţii sau copie de pe registrul acţionarilor, Curtea a reţinut că acesta este nefondat, întrucât la data de 11 iunie 1948 a fost naţionalizată „Fabrica de Bere T.” din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, societate în nume colectiv constituită din V.O. şi F.I., iar în patrimoniul acestei societăţi se regăseau imobilele specificate în notificare, conform contractului de societate în nume colectiv depus la dosar.
Susţinerea apelantei - pârâte în sensul că intimaţii - reclamanţi nu au făcut dovada calităţii autorului lor de asociat acţionar, la data naţionalizării, este contrazisă de certificatul emis de Camera de Comerţ şi Industrie Turnu Severin la 22 aprilie 1948 din care rezultă că la poziţia nr. 4/1943 se găseşte înregistrată Societatea în nume colectiv F.I. Succesori & V.O., cu emblema „T.” fabrica de Bere, cu un capital social de 60.000.000 lei. Acest înscris se coroborează cu menţiunile din anexele procesului-verbal de predare, unde la rubrica „proprietari” sunt menţionaţi V.O. şi F.I.
Intimaţii - reclamanţi au făcut dovada demersurilor efectuate la Arhivele Naţionale, la Oficiul Registrului Comerţului, la Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mehedinţi în vederea obţinerii ultimului bilanţ ori a unei copii de pe registrul acţionarilor.
Împrejurarea că niciuna din instituţiile sus-menţionate nu au furnizate relaţiile solicitate nu conduce la concluzia că intimaţii - reclamanţi nu au dreptul la măsuri reparatorii pentru bunurile sus-menţionate, întrucât nu se poate reţine o culpă a acestora în nedepunerea înscrisurilor aflate în păstrarea instituţiilor publice, în condiţiile în care din probatoriul administrat rezultă că autorul acestora a avut calitatea de asociat al „Fabricii de bere T.”, bunurile imobile fiind identificate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului iar statul nu a opus un titlu valabil pentru aceste imobile.
Curtea a apreciat că o soluţie contrară ar fi de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil al reclamanţilor prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, întrucât li s-ar cere acestora să suporte o sarcină disproporţionată, prin raportare la situaţia de fapt reţinută ca efect al imposibilităţii depunerii înscrisurilor sus-menţionate, independent de orice culpă a acestora şi în contextul probării calităţii de asociat a autorului lor la „Fabrica de Bere T.”.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 1 martie 2010, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că intimaţii-reclamanţi se află în situaţia specială în care au solicitat măsuri reparatorii pentru imobile care au aparţinut unei întreprinderi naţionalizate şi apoi privatizate, situaţie în care Legea nr. 10/2001 stabileşte condiţii speciale de admisibilitate pentru o astfel de cerere.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii, persoanele fizice, asociaţi ai persoanelor juridice care deţineau imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Intimaţii-reclamanţi au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele şi mobilele aduse ca aport de autorul lor la constituirea societăţii în nume colectiv naţionalizată. Conform contractului de societate cei doi asociaţi aveau număr egal de acţiuni. Imobilele care au aparţinut acestei societăţi şi care se regăsesc în patrimoniul S.C B.S. S.A Drobeta Turnu Severin, privatizată la data de 31 mai 1996, sunt identificate în raportul de expertiză tehnică depus la dosarul cauzei. Concluziile răspunsului la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, sunt în sensul că imobilul din str. A. nr. 11, colţ cu strada G., se compune din teren în suprafaţă de 3231,82 mp şi patru construcţii.
În ceea priveşte acordarea despăgubirilor legale, s-a susţinut că pentru imobilele aparţinând societăţilor comerciale privatizate integral înainte de data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, această lege specială stabileşte că unica modalitate de reparaţie este acordarea de despăgubiri în condiţiile legii privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În acest sens, în executarea obligaţiilor legale, pârâta, în cadrul procedurii administrative, a soluţionat notificarea reclamanţilor, prin emiterea Deciziei motivate nr. 66 din 4 februarie 2005, prin care a fost respinsă notificarea, întrucât nu au fost depuse acte pentru dovedirea condiţiilor prevăzute de art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată. Reclamanţii aveau obligaţia să dovedească, prin probe, calitatea de persoane îndreptăţite, în condiţiile din Legea nr. 10/2001, republicată.
În raport de considerentele expuse şi prevederile ce reglementează şi instituie procedura administrativă obligatorie, în procesul de soluţionare a notificării depuse de petenţi, recurenta în mod legal a respins notificarea, conform art. 22, art. 32 din Legea nr. 10/2001 (forma în vigoare la data soluţionării notificării), deoarece nu au fost depuse actele doveditoare ale calităţii de asociat la persoana juridică naţionalizată, ultimul bilanţ contabil al societăţii sau copie de pe registrul acţionarilor.
În cauză, sunt incidente şi dispoziţiile art. 20 din O.U.G nr. 81/2007, act normativ care a modificat şi completat Titlul VII din Legea nr. 247 din 22 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Aşadar, din analiza acestor texte legale, rezultă în mod evident ca recurenta-pârâtă nu mai are competenţa legală de a stabili valoarea şi de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci numai de a propune acordarea despăgubirilor, instituţiei competente în condiţiile legii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Cu prioritate, faţă de conţinutul explicit al expunerii de motive a cererii de recurs, redat anterior, se impune ca analiza criticilor de nelegalitate în calea extraordinară de atac a recursului să fie precedată de consideraţii preliminare privind cauza recursului, după cum urmează:
În calea extraordinară de atac a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte de ordin procedural şi/sau substanţial).
Scopul acestei căi de atac este, esenţialmente, de control al legalităţii hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susţinere care relevă pretinse erori ale instanţei de apel în aprecierea probelor administrate în cauză - sub toate aspectele susţinute cu privire la valorizarea în probaţiune a înscrisurilor administrate de părţi, inclusiv pe aspectele referitoare la dovedirea calităţii de asociat la persoana juridică naţionalizată, la lipsa unor dovezi considerate esenţiale pentru cauză (ultimul bilanţ contabil al societăţii sau copie de pe registrul acţionarilor) - evaluarea probatoriului din perspectiva propriului interes patrimonial ocrotit, toate cu consecinţe directe în planul configurării/reconfigurării situaţiei de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanţei de recurs.
Instanţele anterioare au prezentat în mod corect întreaga situaţie de fapt a dosarului pendinte, expunând în mod concret şi considerentele legale pentru care au ajuns la soluţia pronunţată în primă instanţă, respectiv, în apel, pe fondul raportului juridic litigios.
Noua formulare a textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părţile au beneficiat de o judecată în primă instanţă şi una în apel (ambele judecăţi de fond), finalizată prin configurarea situaţiei de fapt a dosarului pendinte şi cu o rezolvare judiciară definitivă a conflictului existent între părţile cu interese contrare.
O situaţie de nelegalitate, în esenţă, pentru a fi analizată în recurs trebuie susţinută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greşit la situaţia de fapt pe deplin stabilită în faţa instanţelor anterioare.
Cu aceste precizări, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate susţinute prin cererea de recurs, şi care se referă la modalitatea de aplicare în cauză a art. 3 alin. (1) lit. b), coroborat cu art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, cu referire punctuală la modalitatea de probaţiune a calităţii de asociat la persoana juridică naţionalizată.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii - după dispoziţia expresă a art. 31 alin. (1), dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - persoanele fizice, asociaţi ai persoanelor juridice care deţineau imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Aşadar, reclamanţii aveau obligaţia să dovedească, prin probe, calitatea de persoane îndreptăţite, în condiţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, respectiv calitatea de asociat la persoana juridică naţionalizată.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că reclamanţii şi-au îndeplinit această obligaţie, probele administrate atestând, pe de o parte că, la data de 11 iunie 1948, a fost naţionalizată „Fabrica de Bere T.”, societate în nume colectiv constituită din V.O. şi F.I., în patrimoniul căreia se regăseau imobilele specificate în notificare (conform contractului de societate în nume colectiv depus la dosar) iar, pe de altă parte, că la poziţia nr. 4/1943 se găseşte înregistrată Societatea în nume colectiv F.I. Succesori & V.O., cu emblema „T.” Fabrica de Bere, cu un capital social de 60.000.000 lei (certificatul emis de Camera de Comerţ şi Industrie Drobeta Turnu Severin la 22 aprilie 1948, care se coroborează cu menţiunile din anexele procesului-verbal de predare, unde la rubrica „proprietari” sunt menţionaţi V.O. şi F.I.).
Este important de menţionat şi faptul că, reclamanţi au făcut inclusiv dovada demersurilor efectuate la Arhivele Naţionale, la Oficiul Registrului Comerţului, la Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mehedinţi în vederea obţinerii ultimului bilanţ ori a unei copii de pe registrul acţionarilor.
Instanţa de apel a răspuns criticii formulate, cu argumente judicioase, după cum urmează; faptul că niciuna din instituţiile sus-menţionate nu au furnizate relaţiile solicitate nu conduce la concluzia că intimaţii - reclamanţi nu au dreptul la măsuri reparatorii pentru bunurile reclamate, întrucât nu se poate reţine o culpă a acestora în nedepunerea înscrisurilor aflate în păstrarea instituţiilor publice, în condiţiile în care din probatoriul administrat a rezultat că autorul acestora a avut calitatea de asociat al „Fabricii de bere T.”, bunurile imobile fiind identificate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Curtea a apreciat cu deplină îndreptăţire că o soluţie contrară ar fi fost de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil al reclamanţilor prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, întrucât li s-ar fi cerut acestora să suporte o sarcină disproporţionată, prin raportare la situaţia de fapt reţinută ca efect al imposibilităţii depunerii înscrisurilor sus-menţionate, independent de orice culpă a acestora şi în contextul probării calităţii de asociat a autorului lor la „Fabrica de Bere T.”.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, redate în paragrafele anterioare, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei nr. 684A din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5819/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5825/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
