ICCJ. Decizia nr. 5877/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5877/2010
Dosar nr. 65/109/2009
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 7 ianuarie 2009, reclamanţii V.S.M. şi I.O.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Piteşti anularea dispoziţiei nr. 5861 din 27 noiembrie 2008, emisă de Primarul Municipiului Piteşti.
In motivarea cererii reclamanţii au arătat că, în calitate de persoane îndreptăţite, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 250 mp teren şi o construcţie în suprafaţă de 65,44 mp, iar prin dispoziţia nr. 3058 din 25 septembrie 2006 li s-au acordat despăgubiri pentru aceste imobile.
Întrucât organul emitent nu-şi poate revoca propriul act, petenţii au formulat prezenta acţiune.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 54 din 18 martie 2009, a admis contestaţia formulată de reclamanţi, a anulat dispoziţia nr. 5851 din 27 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi a menţinut ca temeinică şi legală dispoziţia nr. 3058 din 25 septembrie 2006 emisă de acelaşi intimat.
Totodată, pârâtul a fost obligat la 350 lei cheltuieli de judecată.
In adoptarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată, petenţii V.S.M. şi I.O.M. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 5851/2008 şi menţinerea dispoziţiei nr. 3058 din 25 septembrie 2006.
Din referatul întocmit de Primăria Municipiului Piteşti nr. 42621 din 19 septembrie 2006 a rezultat că la data de 31 august 2006 s-au formulat de către petenţi notificările nr. 797 din 3 septembrie 2008 şi 1513 din 13 mai 2007, în calitate de moştenitori ai defuncţilor I.M.F. şi I.V., pentru imobilele situate în str. P. nr. 23 B şi în str. L., imobile ce au fost preluate prin decret de expropriere.
Ca urmare a celor de mai sus a fost emisă dispoziţia nr. 3058 din 25 septembrie 2006, prin care au fost acordare petenţilor despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 250 mp şi 65,54 mp construcţii.
Prin referatul nr. 73368 întocmit la data de 19 noiembrie 2008 de către Primăria Municipiului Piteşti - Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 s-a reanalizat notificarea nr. 3085 din 25 septembrie 2006 şi s-a constatat că cei doi petenţi au dreptul la despăgubiri în cuantum de ½ din terenul de 250 mp şi din construcţiile de 65,54 mp, sens în care s-a emis dispoziţia nr. 5851/2008 şi s-a menţionat că îşi încetează valabilitatea dispoziţia nr. 3058 din 25 septembrie 2006.
Întrucât în cauză nu este vorba despre o eroare materială şi potrivit principiului irevocabilităţii actelor administrative ce au fost puse în executare producând efecte juridice organul emitent nu le mai poate revoca, iar în cazul în care se constată încălcarea unei norme juridice, calea de desfiinţare a actului este constatarea nulităţii lui sau anularea acestuia de către instanţa judecătorească la cererea organului administrativ, s-a reţinut că este inadmisibilă o astfel de procedură.
Pentru toate aceste considerente tribunalul a admis contestaţia, iar în temeiul art. 25 din Legea nr. 10/2001 a anulat dispoziţia nr. 5951/2008 emisă de către Primarul Municipiului Piteşti şi a menţinut ca temeinică şi legală dispoziţia nr. 3058 din 25 septembrie 2006, emisă de acelaşi intimat.
Împotriva sentinţei civile nr. 54 din 18 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, a formulat în termen apel pârâta Primăria Piteşti - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând apelul, pârâta susţine că prin Dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti nr. 3085/2006 au fost acordate reclamanţilor V.S.M. şi I.O.M., despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru o suprafaţă de 250 mp şi 65,54 mp construcţii, dosarul fiind înaintat A.N.R.P. Ulterior, această instituţie a restituit dosarul ce-i privea pe reclamanţi întrucât, în opinia acesteia, notificatorii fac dovada calităţii de moştenitori doar pentru cota ce revenea coproprietarului I.M.F., în raport de certificatul de moştenitor. Apreciază pârâta că soluţia instanţei de fond este greşită, doar în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
De aceea, pârâta solicită admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei în sensul înlăturării obligaţiei stabilite în sarcina sa.
Reclamanţii au depus concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea apelului şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Piteşti, secţia a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 139/A din 28 septembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Piteşti reprezentat de Primar împotriva sentinţei civile nr. 54 din 18 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, intimaţi fiind reclamanţii V.S.M. şi I.O.M.
A fost obligată pârâta Primăria Municipiului Piteşti reprezentată de Primar să plătească intimaţilor-reclamanţi V.S.M. şi I.O.M. suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Examinând critica formulată se constată că nu este întemeiată, iar apelul nu este fondat.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 54 din 18 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admisă contestaţia formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Piteşti, reprezentată prin primar, anulându-se dispoziţia nr. 5851 din 27 noiembrie 2008, emisă de acesta din urmă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, aşa încât instanţa de fond s-a conformat acestora.
In considerarea celor de mai sus se apreciază că apelul nu este fondat.
Conform art. 274 C. proc. civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamanţilor suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în apel.
Împotriva deciziei civile nr. 139A din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, în termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Piteşti prin Primar, care a criticat-o pentru nelegalitate, fără să invoce în drept motivele de recurs avute în vedere.
În dezvoltarea criticii formulate, recurenta susţine că instanţa de apel greşit a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri de 1/1 în raport de cele cuvenite conform certificatului de moştenitor, din care rezultă că sunt îndreptăţiţi la cota de ½.
De asemenea, susţine că în mod greşit s-a menţinut soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul în raport de criticile formulate, Înalta Curte îl reţine ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Reclamanţii V.S.M. şi I.O.M., prin cererea înregistrată la 07 ianuarie 2009, au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Piteşti prin Primar şi au solicitat instanţei să anuleze dispoziţia nr. 5861 din 27 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi să menţină ca legală şi temeinică dispoziţia nr. 3058 din 25 septembrie 2006.
În cauză s-au dat soluţiile arătate mai sus, de către instanţele de fond şi apel.
Cu toate acestea, recurenta nu a înţeles să critice raţionamentul avut în vedere de către instanţa de fond cu privire la obiectul cauzei (anularea dispoziţiei nr. 5861 din 27 noiembrie 2008 şi menţinerea ca legală şi temeinică a dispoziţiei nr. 3058 din 25 septembrie 2006) ci a exercitat căile de atac ale apelului şi recursului numai cu privire la cheltuielile de judecată pe care le-a solicitat.
În această situaţie, instanţa de recurs este ţinută să analizeze numai cererea formulată, fără nicio altă referire la problemele de fond soluţionate.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., trebuie reţinut că „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Conform acestui text, intimaţii din cauză trebuie să-şi acopere prejudiciu cauzat prin desfăşurarea prezentului proces pe de o parte, iar pe de altă parte, culpa aparţine părţii adverse care a pierdut procesul şi care iniţial a emis o dispoziţie fără să respecte normele legale în materie.
Legea stipulează că aceste cheltuieli se acordă la cerere, în cauză intimaţii formulând o astfel de cerere.
Apărarea recurentei prin invocarea împrejurării că A.N.R.P., Secretariatul Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, i-a restituit dosarul cu întreaga documentaţie aferentă, cu semnalarea unei inadvertenţe cu privire la despăgubiri, nu poate fi reţinută.
Este cert că, această autoritate nu a solicitat expres emiterea unei noi dispoziţii, ci a restituit dosarul pentru clarificarea problemei respective.
Calea aleasă de către recurentă pentru clarificarea problemelor invocate de A.N.R.P. este în contradicţie cu dispoziţiile legii în domeniu. Astfel, prin anularea vechii dispoziţii şi emiterea unei noi dispoziţii s-au încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deoarece potrivit principiului irevocabilităţii actelor administrative care au fost puse în executare şi care şi-au produs efectele juridice nu mai pot fi revocate de către organul emitent. Dacă într-adevăr se constată de către organul emitent încălcarea unei norme juridice, acesta are la îndemână calea desfiinţării actului, prin constatarea nulităţii lui sau anularea de către o instanţă judecătorească la cererea organului administrativ.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Piteşti prin Primar, ca nefondat şi, văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi V.S.M. şi I.O.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Piteşti prin Primar împotriva deciziei nr. 139 A din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta pârâtă Primăria Municipiului Piteşti prin Primar să plătească intimaţilor reclamanţi V.S.M. şi I.O.M. 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 601/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5871/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
