ICCJ. Decizia nr. 6120/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6120/2010
Dosar nr. 5407/110/2008
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Instanţa de fond Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 887 din 20 mai 2009, a admis contestaţia formulată de contestatoarea R.M. în contradictoriu cu pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină Bacău. A anulat Decizia nr. 23 din 6 iulie 2008 emisă de pârât şi a fost obligat acesta să restituie reclamantei, în natură, suprafaţa de 720 mp situată în Bacău la punctul Centrul de Transfuzie Sanguină Bacău şi identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Timaru Mihai.
În motivarea acestei soluţii Tribunalul a reţinut că, prin Decretul Lege nr. 92/1950 a fost preluată suprafaţa de 2.171 mp situată în Bacău, de la F.A., autorul reclamantei.
Primăria Municipiului Bacău notificată de reclamantă a înaintat notificarea din 4 noiembrie 2002 către pârât în raport de constatarea făcută de expertul M.C.M., în sensul că suprafaţa de teren este deţinută de Centrului Judeţean de Transfuzie Sanguină Bacău.
Prin Decizia nr. 23 din 6 iulie 2008 pârâtul a respins cererea reclamantei de restituire în natură a suprafeţei de 452 mp cu motivarea că retrocedarea acesteia ar afecta întreaga activitate de transfuzie de pe raza municipiului şi judeţului Bacău.
S-a reţinut din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, de expert T.M. că din suprafaţa de 708,10 mp deţinută de pârât, 264,5 mp sunt ocupaţi de clădirea centrului de Transfuzii Sanguine Bacău, iar suprafaţa 443,6 mp nu este neafectată de construcţii şi utilităţi. Cât priveşte accesul utilajelor şi al donatorilor s-a constatat, conform aceloraşi expertize că acesta se poate face prin zona estică a terenului Spitalului Judeţean Bacău.
S-a observat că apărările pârâtului potrivit cărora terenul nu se află în patrimoniul instituţiei sunt contrazise chiar de decizia atacată în care s-a consemnat că terenul revendicat se află în patrimoniul Centrului în temeiul Legii nr. 247/2005.
Pe cale de consecinţă s-a constatat că pârâtul este entitate deţinătoare în înţelesul art. 25 din Legea nr. 10/2001 iar afirmaţia din expertiză în sensul că terenul nu ar fi deţinut de pârât are ca temei declaraţia pârâtului.
2. Instanţa de apel
Curtea de Apel Bacău prin Decizia nr. 21 din 24 noiembrie 2010 a admis apelul pârâtului şi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 887/2009 în sensul că a obligat pârâtul să restituie în natură suprafaţa de 443,60 mp identificată cu albastru în schiţa anexă la raportul de expertiză T.M. (fila 52 dosarul de fond) şi să înainteze propuneri de despăgubire pentru diferenţa de 264,50 mp, teren care nu poate fi restituit în natură.
Instanţa de apel a reţinut că pârâta are calitatea de entitate deţinătoare a imobilului, teren în suprafaţă de 720 mp (708,10 mp conform măsurătorilor expertizei) teren care se află în proprietatea privată a statului fiind în administrarea Ministerului Sănătăţii. Această situaţie, de altfel recunoscută de pârâtă, a fost reţinută şi din împrejurarea că terenul nu se află în domeniul public al statului (potrivit enumerării din art. 3 din Legea nr. 213/1998) şi nu se regăseşte nici în proprietatea Spitalului Judeţean Bacău.
Fiind unitate deţinătoare, pârâta avea competenţa să rezolve notificarea reclamantei, sens în care a primit şi acceptul Ministerului Sănătăţii - Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională, conform documentului aflat la fila 7 în dosarul de fond.
S-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile alin. (2) al pct. 6.1 şi pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 natura juridică actuală a imobilului neîmpiedicând restituirea în natură dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute de lege pentru această modalitate de recuperare.
S-a considerat nefondată şi susţinerea că restituirea în natură ar afecta activitatea Centrului prin împiedicarea accesului şi parcării autoturismelor şi a accesului pacienţilor.
Pe de o parte s-a constatat că legiuitorul a enumerat în pct. 10.1 şi 10.2 din Normele metodologice în concret cazurile de imposibilitate de restituie a terenului şi care se referă la servitutile legale ale acestora, terenul de 443,60 mp identificat cu chenar albastru în expertiza T.M. (fila 52 dosar fond) neînscriindu-se, prin cazurile enumerate, în textul invocat. S-a constatat că suprafaţa în discuţiei nu este amenajată ca parcare, partea de nord a acesteia este ocazional folosită pentru staţionarea utilajelor ce deservesc Centrul, expertiza confirmând această situaţie (recunoscută şi de pârâtă şi necontestată de reclamantă). Expertul a arătat şi soluţia cu privire la accesul în instituţie pentru eventualitatea restituirii în natură a terenului în discuţie.
S-a mai reţinut că susţinerea potrivit căreia singura cale de acces în clădire a fost nedovedită şi chiar infirmată de probe - expertul arătând şi alte variante posibile şi identificând, de altfel, un obstacol natural în acest acces datorat gardului cu fundaţie de beton ce încheie acea latură.
S-a mai reţinut că pârâta iniţial a recunoscut posibilitatea restituirii în natură a suprafeţei de 542 mp conform adresei din 20 noiembrie 2008 aflată la fila 6 în dosarul de fond.
Instanţa de apel a apreciat ca întemeiată, din apelul pârâtei numai critica referitoare la restituirea în natură şi a suprafeţei de teren de 264,5 mp ocupată de o porţiune a clădirii Centrului.
Sub acest aspect s-a constatat că este justă soluţia primei instanţe care nu numai că a trecut peste voinţa contestatoarei exprimată expres în documentul de la fila 55 din dosarul de fond (în care cere restituirea în natură a suprafeţei de 443,60 mp conform expertizei tehnice) dar a şi încălcat dispoziţiile legale, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat construcţii autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa de teren ocupată de construcţii noi, afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Ca urmare a apelul a fost admis sub acest din urmă aspect fiind schimbată în parte sentinţa Tribunalului.
3. Recursul.
împotriva deciziei Curţii de Apel pârâtul a declarat în termen recurs (exemplarul semnat de reprezentantul legal al acestuia aflându-se la filele 23 - 24 în dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție).
Recursul nu a fost motivat în drept.
În fapt s-au criticat soluţiile instanţei de fond şi respectiv instanţei de apel pentru nelegalitate.
S-a critica soluţia de obligare la restituirea în natură a suprafeţei de 443,60 mp ca nelegală întrucât terenul în această suprafaţă nu este teren liber, ci afectat de o servitute legală conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (parcare şi drum de acces). S-au anexat la recurs fotografii pentru indicarea amplasării terenului precum şi planşe şi pagini din proiectul de construcţie al Centrului de Transfuzii Sanguine Bacău din 1965 pentru indicarea drumului de acces, a gardului împrejmuitor despre care s-a pretins că este investiţie nouă şi a anexelor clădiţii C.T.S. aflate pe terenul n discuţie .
S-a criticat respingerea probei cu cercetare locală, apreciată ca neutilă de către instanţă în raport de constatările expertizei.
S-a criticat împrejurarea că instanţa a reţinut potrivit constatărilor expertizei că există şi alte căi de acces în clădire (deşi obiectivul expertizei urmărea stabilirea împrejurării dacă terenul de 720 mp este liber sau afectat de construcţii sau utilităţi), intervenindu-se prin aceasta în circuitul sângelui stabilit de fluxul tehnologic prin proiectul de construcţie al Centrului.
În întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că pârâta a avut o poziţie contradictorie (iniţial aceasta şi-a exprimat acordul pentru restituirea suprafeţei de teren de 452 mp - conform adresei din 27 august 2007 - iar ulterior a respins notificarea prin Decizia nr. 23/2008. Intimata a mai arătat că în timpul procesului iniţial pârâta a susţinut că terenul nu face parte din patrimoniul său pentru ca apoi să susţină că suprafaţa îi este indispensabilă activităţii sale.
4. Analiza instanţei de recurs.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate şi de actele şi lucrările dosarului se constată că acesta este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Criticile formulate în fapt se pot încadra în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analiza acestora urmând a fi făcută în raport de dispoziţiile legale prevăzute pentru acest motiv de recurs.
Nelegalitatea deciziei criticate sub aspectul greşitei aplicări şi interpretări a textelor legale incidente nu se confirmă în cazul dedus judecăţii.
Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocat de recurentă a nu fi fost respectat, a fost corect aplicat în cauză, instanţa explicând -pe baza probelor administrate,acte şi raport de expertiză - care au fost considerentele pentru care a apreciat că terenul de 443,6 mp este liber.
Astfel s-au avut în vedere constatările de fapt expuse de expertul care a examinat terenul în litigiu, pe baza documentelor dosarului informaţiilor primite de la părţi şi cercetările de la faţa locului.
Concluziile raportului de expertiză în sensul că din 720 mp (708,10 mp găsiţi la măsurători) suprafaţa de 264,5 mp este afectată de o parte a construcţie Centrului, restul în suprafaţă de 443,6 mp nefiind afectat nici de construcţii nici de alte utilităţi. Aceasta din urmă suprafaţă, marcată cu albastru în schiţa de la fila 52 din dosarul de fond, a fost apreciată în mod justificat ca fiind liberă şi deci în măsură să fie restituită în natură.
Concluziile raportului de expertiză, care a fost comunicat pârâtei în şedinţa din 4 aprilie 2009 şi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, printre acestea existând şi înscrisul din 27 august 2007, emanând de la Ministerul Sănătăţii -Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională Bucureşti şi aflat la fila 7 în dosar de fond în care s-a exprimat acordul acestei instituţii (transmis Comisiei pentru Retrocedarea Imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001) cu restituirea în natură numai a suprafeţei de 452 mp - din terenul de 720 mp - situată în curtea Centrului de Transfuzie Sanguină Bacău), cu menţiunea că acest teren „ nu afectează bunul mers al activităţii instituţiei aşa cum rezultă din planul de situaţie întocmit în 2007 în prezenţa reprezentanţilor C.T.S. Bacău".
Instanţele au luat în considerare şi poziţia oscilantă a pârâtului care a oferit diferite apărări menite să explice refuzul restituirii în natură a imobilului şi cu privire la care pârâtul nu a făcut comentarii nici în apel nici în recurs.
Susţinerile referitoare la refuzul argumentat al instanţei de apel de a administra proba solicitată de pârât, cercetarea locală, nu reprezintă o critică propriu -zisă deoarece nu se invocă argumente pe care instanţa să le fi ignorat în aprecierea utilităţii acestei probe sau dispoziţii normative încălcate.
Susţinerea recurentului în sensul că rezolvarea dată de instanţă ar conduce la încălcarea „circuitului sângelui stabilit de fluxul tehnologic încă de la momentul proiectării Centrului", nu reprezintă, nici aceasta, o critică care să poată fi înscrisă în unul din cele 9 motive de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În primul rând este de remarcat că nu se invocă nici un act normativ care să fi fost ignorat cu privire la aspectul semnalat iar în al doilea rând problema fluxului tehnologic reprezintă un element de fapt a cărui cenzurare nu se poate realiza pe calea recursului numai în măsura în care cu privire la acest fapt instanţa a interpretat sau a aplicat greşit o normă legală.
Or, în comentariile sale recurentul nu a invocat nici un act normativ care să fi fost ignorat de instanţă.
Din examinarea înscrisurilor depuse ca anexă la recurs se constată că au fost detaliate lucrările de drumuri de la proiectul „staţie de recoltare şi conservare de sânge" cu soluţii propuse pentru mai multe alei carosabile şi s-a întocmit o „Evaluare" a lucrărilor de drumuri, cu exprimarea costurilor (filele 13 şi 14 în dosar). La aceste documente s-au ataşat două pagini numerotate care în mod evident nu fac parte nici din „documentul justificativ", nici din documentul „Evaluare" care are o singură pagină încheiată cu semnături şi nici din „Situaţia tehnică a investiţiei".
Sub aspectul rolului jucat de terenul în discuţie - în limita dispusă a fi restituită în natură - din punctul de vedere al funcţionării Centrului, în mod corect şi legal instanţa a constatat potrivit probelor administrate, acte, plan şi raport de expertiză -că funcţionarea Ventrului nu este împiedicată prin restituire în natură a terenului situat în curtea acestuia în chenarul stabilit de expert.
Din definiţia dată în înscrisul mai sus analizat rezultă cu evidenţă că „fluxul tehnologic" este o sintagmă care desemnează modul de organizare a circulaţiei persoanelor în interiorul Centrului apoi în exteriorul clădirii, în funcţie de datele concrete ale locului.
Ca urmare şi această critică se constată a fi nefondată.
Pentru considerentele arătate şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul pârâtului împotriva Deciziei nr. 21/2010 a Curţii de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Centrul de Transfuzie Sanguină Bacău împotriva Deciziei nr. 21 din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 6125/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6118/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
