ICCJ. Decizia nr. 6188/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.6188/2010
Dosar nr. 482/2/2010
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 463 R din 16 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul N.D.N. împotriva deciziei civile nr. 675 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 3 C. proc. civ., a declinat competenţa pentru soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a obligat revizuientul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către N.D.L.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi care vizează contradictorialitatea a două decizii, una pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă - Decizia nr. 387 din 29 februarie 2008 - şi alta pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă - Decizia nr. 675 din 15 aprilie 2009, Curtea a constatat că soluţionarea cererii de revizuire este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 323 C. proc. civ., deoarece aceasta este instanţa mai mare în grad faţă de Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva deciziei civile sus-menţionate au formulat cerere de recurs la data de 19 martie 2010, intimaţii N.D.L. şi S.D.S.I., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire în mod eronat a dispus îndreptarea acesteia către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând hotărâri definitive potrivnice în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
S-a susţinut că Decizia nr. 834 A din 28 mai 2008 emisă de Tribunalul Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 675 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, are ca obiect partaj judiciar, iar Decizia nr. 387 R din 29 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă are ca obiect nulitatea titlurilor de proprietate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice. Când cele două instanţe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripţii judecătoreşti deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre.
Înainte de a analiza îndeplinirea în cauză a condiţiilor prescrise de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. - hotărâri definitive potrivnice în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate - instanţa de judecată învestită cu cererea de revizuire trebuie să-şi verifice propria competenţa, prin raportare la norma legală procedurală identificată ca fiind incidentă. Pentru o astfel de analiză preliminară relevante sunt hotărârile judecătoreşti indicate de partea revizuientă ca fiind potrivnice.
Întrucât în cauză hotărârile judecătoreşti indicate de parte ca fiind potrivnice sunt Decizia nr. 675 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi Decizia nr. 387 R din 29 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în mod corect, prin Decizia civilă atacată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - instanţa mai mare în grad faţă de Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.D.L. şi S.D.S.I.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenţii N.D.L. şi S.D.S.I. vor fi obligaţi la plata sumei de 2.380 lei, către intimatul N.D.N., reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.D.L. şi S.D.S.I. împotriva deciziei nr. 463R din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă recurenţii N.D.L. şi S.D.S.I. la plata sumei de 2.380 lei, către intimatul N.D.N., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 103/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6190/2010. Civil. Expropriere. Contestaţie... → |
|---|
