ICCJ. Decizia nr. 626/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 626/2010
Dosar nr. 2253/1/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 1 august 2006, reclamanta P.L.I. a solicitat, în contradictoriu cu B.I., B.P. şi Municipiul Arad prin Primar, să se constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5387 din 19 august 2003 încheiat între pârâţii, persoane fizice şi SC R. SA Arad, cu privire la apartamentul nr. 7 din Arad.
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 621 din 16 mai 2007 a respins acţiunea reclamantei P.L.I. împotriva pârâţilor B.P., B.I., Municipiul Arad prin Primar pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
A fost respinsă de către tribunal excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul B.P., reţinându-se că aceasta a făcut dovada că este unica moştenitoare acceptantă a moştenirii după defunctul proprietar M.I., potrivit certificatului de moştenitor nr. 106/2006 emis de Notarul public T.C.
S-a reţinut de către instanţa de fond, potrivit raportului de expertiză tehnică, că având în vedere procesul verbal de preluare din 20 aprilie 1950, nu sunt date certe despre existenţa sau inexistenţa construcţiei anexă în litigiu, iar sarcina probei revine reclamantei, care nu a dovedit existenţa anexei la data naţionalizării.
Recursul declarat de reclamanta P.L.I. împotriva sentinţei tribunalului a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 1127 din 25 octombrie 2007. S-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
S-a reţinut în esenţă de către instanţa de control judiciar că tribunalul nu şi-a exercitat rolul activ impus de art. 129 şi art. 130 C. proc. civ.
Rejudecând după casare, Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 362 din 8 aprilie 2008 a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta P.L.I. împotriva pârâţilor B.I. şi B.P. şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5387 din 19 august 2003 încheiat între pârâţii B. şi SC R. SA cu privire la apartamentul nr. 7 din Arad.
S-a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar, precum şi potrivit opiniei expertului, reiese că imobilul în litigiu s-a construit după anii 1905 – 1920, existând deci la data naţionalizării.
S-a constatat că deşi antecesorul reclamantei a formulat notificare la 8 octombrie 2001, pârâtul Municipiul Arad prin SC R. SA a vândut pârâţilor B.I. şi B.P. apartamentul în litigiu, motiv pentru care contractul de vânzare-cumpărare este sancţionat cu nulitatea absolută deoarece a nesocotit interdicţia de înstrăinare prevăzută de art. 44 din OUG nr. 40/1999, modificată şi republicată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 64 din 27 ianuarie 2009 a admis recursul declarat de pârâţii B.P. şi B.I. împotriva sentinţei civile nr. 362 din 8 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad pe care a modificat-o în tot în sensul că a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamanta P.L.I.
S-a reţinut că acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 44 din OUG nr. 40/1999, art. III Titlul I din Legea nr. 247/2005 şi ale Legii nr. 10/2001.
Astfel, în raport de dispoziţiile cuprinse la art. III din Titlul I din Legea nr. 247/2001, acţiunea introdusă la 1 august 2006 este tardivă, respectiv cu depăşirea termenului de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, respectiv 25 iulie 2005, iar luarea la cunoştinţă de către antecesorul reclamantei la 27 mai 2004 s-a realizat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta P.L.I., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timişoara pentru rejudecarea apelului. A arătat că a fost recalificată calea de atac din recurs în apel la termenul de judecată din 23 septembrie 2008 şi a fost efectuată o nouă expertiză tehnică în construcţii. La termenul de judecată din 27 ianuarie 2009 s-a recalificat din nou calea de atac din apel în recurs, instanţa omiţând că s-au efectuat deja în dosar probe, ceea ce este inadmisibil în recurs.
S-a precizat totodată că la admiterea excepţiei tardivităţii acţiunii, instanţa a omis a observa că acţiunea reclamantei a fost înregistrată prin scrisoare recomandată predată la poştă în data de 21 iulie 2006, respectiv înăuntrul termenului prevăzut de articolul III al Titlului I din Legea nr. 247/2005, motiv pentru care s-a solicitat desfiinţarea deciziei atacate şi menţinerea în totalitate a sentinţei civile nr. 362/2008 pronunţată de Tribunalul Arad.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor de mai jos.
Prin acţiunea civilă întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 44 din OUG nr. 40/1999, art. III Titlul I din Legea nr. 247/2005 şi art. 50 din Legea nr. 10/2001, reclamanta P.L.I. a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5387 din 19 august 2003.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 5387/2003, încheiat între SC R. SA, în calitate de vânzător şi B.I. şi B.P., în calitate de cumpărători, preţul locuinţei, conform fişei tehnice de calcul este de 34.422.265 lei (vechi).
În cauză s-au efectuat mai multe expertize, ultima fiind cea dispusă de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosarul nr. 6634.1/108/2006. Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. M.K. în dosarul nr. 6634/108/2006 al Tribunalului Arad, valoarea tehnică actualizată a clădirii este de 231.989.177 lei (vechi), iar a suprafeţei utile boxă de 9.667.327 lei (vechi).
La termenul de judecată din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în raport de faptul că valoarea imobilului, respectiv apartamentul nr. 7 este sub un miliard, a recalificat calea de atac împotriva sentinţei civile nr. 362 din 8 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad, ca fiind recurs nu apel.
Se reţine totodată că urmare punerii în discuţia părţilor a aspectului privind valoarea imobilului în litigiu, apărătorul reclamantei a arătat că valoarea acestuia este cea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Conform art. 2821 C. proc. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei (noi), în materie civilă.
În raport de prevederile cuprinse în textul de lege menţionat şi având în vedere şi dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile date fără drept de apel sunt supuse recursului, precum şi valoarea imobilului în litigiu, se reţine că în mod corect, Curtea de Apel Timişoara a calificat calea de atac exercitată ca fiind cea a recursului.
Faţă de considerentele de mai sus, se reţine că nu mai poate fi analizat motivul de recurs referitor la respectarea termenului prevăzut de articolul III al Titlului I din Legea nr. 247/2005 pentru formularea acţiunii.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.L.I. împotriva deciziei nr. 64 din 27 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 616/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 613/2010. Civil → |
|---|
