ICCJ. Decizia nr. 628/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 628/2010
Dosar nr. 5170/105/2006
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1400 din 14 mai 2008, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de R.E. în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploieşti.
A anulat în parte dispoziţia nr. 2593 din 5 mai 2006 a Primarului municipiului Ploieşti, în sensul că a dispus restituirea în natură către contestatoare a suprafeţei de 325 mp teren, situat în Ploieşti, identificat în raportul de expertiză prin aliniamentul A – B – C – D – E – F – G – H – K – A.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia nr. 2593 din 5 mai 2006, Primarul municipiului Ploieşti a constatat că R.E. poate beneficia de restituirea în natură a suprafeţei de teren de 186,5 mp, iar pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură se va emite o nouă decizie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
A mai reţinut tribunalul, că se poate dispune restituirea în natură a suprafeţei de teren de 325 mp, care este liberă de construcţii, inclusiv a suprafeţei de 42 mp teren, acoperită de o alee betonată, deoarece nu face parte din domeniul public şi nu serveşte ca acces la blocul de locuinţe nr. 112.
Prin Decizia nr. 249 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Ploieşti.
Instanţa de apel a constatat că tribunalul a avut în vedere toate probele administrate în cauză şi că, prin raportul de expertiză, s-a constatat că terenul poate fi restituit în natură.
Cu privire la suprafaţa de teren de 42 mp, instanţa de apel a reţinut că nu s-a dovedit apartenenţa acesteia la domeniul public, deoarece imobilul reclamantei a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, iar scopul exproprierii a fost atins, nefiind necesară adoptarea unui alt act administrativ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primăria municipiului Ploieşti.
Invocând la modul general dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., recurenta a arătat că Decizia atacată este nelegală, deoarece instanţele au făcut o greşită aplicare a art. 10 alin. (2) şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care terenul este afectat de lucrări de utilitate publică.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decretul de expropriere nr. 171 din 5 mai 1979 s-a dispus exproprierea suprafeţei de teren de 325 mp şi a construcţiei edificate pe acesta, ce a aparţinut autoarei reclamantei, R.I.
Imobilul fiind expropriat, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în alin. (3) prevăd că, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
Prin raportul de expertiză efectuat de expert topo D.M., a fost identificat imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat, iar prin expertiza efectuată de expert topo E.G., s-a constatat că nu este posibilă restituirea suprafeţei de teren de 42 mp, care constituie domeniu public al localităţii.
La dosar mai există înscrisuri emise de serviciile de utilităţi publice, din care rezultă că terenul ce a aparţinut autoarei reclamantei poate fi restituit în natură.
Faţă de prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, Înalta Curte constată că prin Decizia atacată s-a făcut o greşită aplicare a textului de lege incident doar în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 42 mp, ocupată de o alee de acces.
Astfel, din schiţele la cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză de experţi topo D.M. şi E.G., se constată că această suprafaţă de teren este în continuarea unei alte suprafeţe de teren, mai mare, ocupată tot de o alee betonată, care desparte terenul ce a aparţinut autoarei reclamantei de blocul nr. 112 şi care asigură accesul nu doar la acest bloc, ci şi la blocul 109E.
Aceste împrejurări fac ca suprafaţa de teren ocupată de aleea betonată să nu fie liberă, în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată şi să nu poată fi restituită în natură, indiferent dacă s-a făcut sau nu dovada că ar aparţine domeniului public al localităţii, deoarece este ocupată de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea şi este necesară accesului şi bunei funcţionări a zonei de locuinţe pe care o deserveşte.
Prin urmare, se va admite recursul declarat împotriva deciziei, care va fi casată, în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Prahova, ce va fi modificată în parte, în sensul că se va înlătura de la restituire suprafaţa de teren ocupată de aleea betonată, pentru care reclamanta va beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent.
Se va păstra restul dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti, prin primar împotriva deciziei nr. 249 din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 1400 din 14 mai 2008 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură de la restituirea în natură suprafaţa de teren de 42 mp, identificată prin raportul de expertiză (întregire) întocmit de expert topo G.E. prin punctele A – G – H – K, urmând ca pentru această suprafaţă reclamanta R.E. să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent stabilite prin dispoziţia contestată.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 635/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 616/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
