ICCJ. Decizia nr. 635/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 635/2010
Dosar nr. 2466/40/2007
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 154 din 30 ianuarie 2003, Primăria municipiului Botoşani a respins solicitarea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 465 mp, formulată de P.G., motivat de faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren, respectiv pe terenul solicitat sunt edificate blocuri, alei de acces şi dotările tehnico-edilitare aferente.
Prin aceeaşi dispoziţie, s-a stabilit că solicitantul va beneficia de măsuri reparatorii ce urmează a fi stabilite, conform art. 11 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
Prin cererea adresată Tribunalului Botoşani, reclamantul P.G. a solicitat restituirea în natură a terenului ori acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că a fost proprietarul terenului în suprafaţă totală de 2500 mp, situat în oraşul Botoşani, dobândit prin cumpărare, conform contractului autentificat sub nr. 1988 din 3 octombrie 1967; că terenul a fost expropriat în două etape, a doua etapă ducând la deposedarea sa de suprafaţa de 465 mp, în baza Decretului prezidenţial nr. 274/1975; că această din urmă suprafaţă este liberă de construcţii şi poate fi restituită în natură, iar dispoziţia prin care i s-a respins solicitarea adresată Primăriei Botoşani i-a fost comunicată împreună cu adresa nr. 12344 din 11 mai 2007 şi că terenul în suprafaţă de 2035 mp, expropriat în prima etapă, i-a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, conform Ordinului Prefectului judeţului Botoşani nr. 51 din 31 august 1992, ordin ce a fost ulterior anulat.
Prin încheierea din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Botoşani a respins excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de Primăria municipiului Botoşani, reţinând că intimata nu a făcut dovada comunicării dispoziţiei către reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 924 din 5 iunie 2008, Tribunalul Botoşani a admis plângerea formulată de reclamant; a anulat Dispoziţiei nr. 154/2003 a Primarului municipiului Botoşani şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 465 mp teren, identificat conform raportului de expertiză, reţinând că, reclamantul, împreună cu soţia sa, în prezent decedată, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2500 mp, situat în Botoşani, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1988/1967; că suprafaţa de 465 mp teren a fost expropriată în temeiul Decretului prezidenţial nr. 274/1975, amplasamentul acestuia fiind identificat prin raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză.
S-a mai reţinut, că preluarea imobilului de către stat a fost abuzivă, conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, şi că terenul este liber de construcţii, astfel că reclamantul este îndreptăţi la restituirea sa în natură, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, chiar dacă acesta a făcut obiectul restituirii către alte persoane, considerate a fi îndreptăţite la acesta, întrucât nu se poate analiza concursul vocaţiilor la restituire a acestor persoane şi a reclamantului, acestuia din urmă cuvenindu-i-se suprafaţa în litigiu, în calitate de proprietar deposedat.
Prin Decizia civilă nr. 80 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Botoşani şi, tot ca nefondată, cererea reclamantului–intimat de acordare a cheltuielilor de judecată din apel, reţinând, în esenţă, că intervenienţii J.A. şi V.G. au formulat cerere de intervenţie în interesul apelantei; că, din actele administrate în cauză, rezultă că terenul în litigiu, aparţinând reclamantului şi dobândit în anul 1967, a fost arondat, conform menţiunilor din contractul de vânzare-cumpărare, cu nr. 2; că susţinerile reclamantului, privind amplasamentul terenului, s-au dovedit a fi convingătoare şi sub aspectul identificării şi explicării existenţei în vecinătatea terenului solicitat a unei fântâni, susţineri ce nu au fost infirmate în vreun fel de către pârâta-apelantă sau de către intervenienţi, fiind confirmate, în ceea ce priveşte existenţa acestei fântâni şi prin suplimentul la raportul de expertiză topometrică; că vechiul amplasament al terenului aparţinând reclamantului coincide cu terenul solicitat a fi restituit în natură, astfel că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 10/2001, privind restituirea în natură a terenurilor trecute abuziv în proprietatea statului.
Faptul că după emiterea dispoziţiei privind soluţionarea notificării reclamantului şi până la comunicarea efectivă a acesteia, au fost emise alte două dispoziţii prin care a fost restituit terenul în natură altor persoane, în compensare, nu poate înlătura îndreptăţirea reclamantului la restituirea proprietăţii sale.
S-a concluzionat, că prima instanţă a stabilirea corect situaţia de fapt şi a aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta Primăria municipiului Botoşani şi intervenienţii în interesul pârâtei, J.A. şi V.G.
Pârâta Primăria municipiului Botoşani, prin recursul său, critică Decizia pentru nelegalitate, indicând ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestora, a arătat că amplasamentul delimitat în planşa întocmită de expert reprezintă amplasamentul terenului ai cărui proprietari sunt J.A., conform Dispoziţiei nr. 1181 din 17 iunie 2003 şi V.G., conform Dispoziţiei nr. 1754/2007, şi nu se suprapune cu fostul amplasament al terenului reclamantului.
Ceea ce nu au reţinut instanţele de judecată este faptul că, potrivit schiţei anexă la Decretul de expropriere nr. 274/1975, terenul în suprafaţă de 465 mp, ce a aparţinut reclamantului P.G., este ocupat de două blocuri de locuinţe, şi de dotările tehnico-edilitare aferente, şi, ca urmare, s-a emis dispoziţia contestată, potrivit căreia reclamantul beneficiază de măsuri reparatorii, conform art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia.
S-a mai arătat, că şi în condiţiile în care fostul amplasament al întregului teren ce a aparţinut reclamantului ar fi identic cu cel stabilit de expert în raportul de expertiză întocmit în cauză, instanţele de judecată nu au reţinut că pentru o parte de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului prin Titlul de proprietate nr. 31216/1994.
În ceea ce îi priveşte pe recurenţii-intervenienţi, deşi au declarat recurs separat, se constată că au formulat critici comune, indicând ca temei legal art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenţii-intervenienţi formulează aceleaşi critici ca şi recurenta-pârâtă, iar, în plus, arată că reclamantul nu a chemat „în instanţă vecinii sau urmaşii vecinilor pe care domnia sa îi menţionează tocmai pentru a ascunde adevărul despre amplasamentul real al terenului" şi că "niciuna dintre expertize nu a fost făcută cu profesionalism şi obiectivitate, acestea având la bază numai declaraţiile reclamantului".
Examinând Decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursurile nefondate, pentru următoarele considerente :
Terenul în litigiu, în suprafaţă de 465 mp, face parte dintr-o suprafaţă mai mare ce a aparţinut în proprietate reclamantului, de 2500 mp şi a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 274/1975, în scopul realizării „Ansamblului de locuinţe din zona de sud-vest a municipiului Botoşani, subetapa a III-a".
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) se vor aplica în mod corespunzător".
În speţă, instanţele au soluţionat pricina cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001, art. 11 alin. (3), întrucât terenul expropriat de la intimatul-reclamant în suprafaţă de 465 mp este liber de construcţii, conform concluziilor raportului de expertiză şi răspunsului la obiecţiuni, filele 46-47 şi 68 dosar fond.
Că terenul în litigiu este liber în înţelesul Legii nr. 10/2001, rezultă şi din faptul că acesta, ulterior emiterii dispoziţiei contestate, s-a atribuit în compensare intervenienţilor J.A. şi V.G., situaţie care nu produce nici un fel de consecinţe juridice în ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant, deoarece acesta este îndreptăţit la restituirea terenului în litigiu, în natură, în calitatea sa de fost proprietar al acestuia.
Critica formulată de recurenţi în sensul că intimatului-reclamant i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei în litigiu, în baza Legii nr. 18/1991, prin Ordinul Prefectului nr. 51 din 31 august 1992, este nefondată, deoarece acest titlu a fost anulat ulterior.
Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafaţa 1900 mp teren, din totalul de 2500 mp teren ce a fost expropriat de la acesta.
Mai mult, recurenţii, deşi nu arată expres, invocă incidenţa în speţă a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, însă, această critică este neîntemeiată, deoarece terenul expropriat în a doua etapă în suprafaţă de 465 mp nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, şi, prin urmare, acesta intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Celelalte critici formulate de recurenţii-intervenienţi privind eventualele neregularităţi comise de experţi cu ocazia întocmirii rapoartelor de expertiză, referitoare la amplasamentul terenului în litigiu, faţă de poziţia procesuală a acestor recurenţi, intervenienţi-accesorii în interesul recurentei-pârâte Primăria oraşului Botoşani şi de faptul că aceasta din urmă nu a formulat critici în acest sens prin motivele de recurs, nu vor fi primite şi analizate, deoarece intervenienţii-accesorii nu se pot prevala de alte apărări decât cele pe care înţelege să le invoce partea în interesul căreia au intervenit în proces.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâta Primăria municipiului Botoşani şi intervenienţii J.A. şi V.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta Primăria municipiului Botoşani şi intervenienţii J.A. şi V.G. împotriva deciziei nr. 80 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 64/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 628/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
