ICCJ. Decizia nr. 612/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 612/2010
Dosar nr. 339/36/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 645 din 13 septembrie 2007 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul C.S. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Oraşului Eforie privind anularea dispoziţiei nr. 287 din 28 aprilie 2005 emisă de pârât şi restituirea în natură a terenului situat în Eforie Sud, lotul 198, în suprafaţă de 300 mp.
Instanţa a reţinut că prin adresa nr. 13571 din 6 octombrie 2005 emisă de Primăria Oraşului Eforie s-a atestat că în perioada 1940-1994, pentru lotul nr. 198, au figurat în evidenţele fiscale C.A., A.C. şi C.S.
Expertiza topo efectuată în cauză a identificat terenul, precum şi existenţa unei străzi mai mici, fără denumire, pe o suprafaţă de 94,20 mp.
Pe baza datelor furnizate de autorităţi această cale de acces nu face parte din domeniul public al oraşului.
Instanţa a conchis că terenul nu a fost preluat de stat şi nu intră sub incidenţa prevederilor Legii 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul C.S. învederând că greşit terenul a fost exclus din sfera de aplicare a legii speciale şi că, pentru stabilirea exactă a situaţiei juridice a terenului, ar fi necesar a se administra o nouă expertiză de specialitate.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 64 C din 26 martie 2008 a respins apelul, iar Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, prin Decizia civilă nr. 6983 din 13 noiembrie 2008 a admis recursul declarat de reclamant şi continuat de moştenitoarea acestuia C.E. şi a casat Decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel reţinând că Decizia a fost pronunţată împotriva unei persoane lipsite de capacitatea de folosinţă întrucât reclamantul a decedat la 8 octombrie 2007, anterior pronunţării deciziei atacate.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 161 C din 15 iunie 2009 a respins apelul reţinând că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001 întrucât a fost menţionat în evidenţele fiscale pe numele antecesorilor numitului C.S., iar ulterior anului 1989 a fost înscris pe numele acestuia în baza certificatului de moştenitor nr. 36 din 4 iunie 1997 (fila 18 a dosarului de fond).
Împrejurarea că titularul dreptului a pierdut posesia bunului nu atrage aplicabilitatea legii speciale, ci îi oferă posibilitatea de a se preleva de prerogativele dreptului său pe calea unei acţiuni petitorii.
Instanţa a apreciat că administrarea unei noi expertize este inutilă şi nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinţei, întrucât prin expertiza administrată terenul a fost identificat pe vechiul amplasament.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta C.E., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel, respectiv că în mod greşit terenul a fost exclus din sfera de aplicare a legii speciale şi că, pentru stabilirea exactă a situaţiei juridice a terenului, ar fi necesar a se administra o nouă expertiză de specialitate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 fac obiectul acestui act normativ doar imobilele preluate abuziv de către stat sau alte persoane juridice în perioada 6 martie 1954-22 decembrie 1989.
Preluarea abuzivă nu se prezumă, ci ea trebuie dovedită, însă, în speţă, recurenta nu a produs nici o dovadă în acest sens.
Dimpotrivă, probele administrate în cauză au lămurit că imobilul în litigiu nu a fost preluat în proprietatea statului. Astfel, istoricul de rol al imobilului a dovedit cu certitudine că în perioada 1940-1997, în evidenţele fiscale ale autorităţilor au figurat ca titulari ai dreptului de proprietate antecesorii reclamantului şi apoi reclamantul.
Raportul de expertiză topografică a concluzionat că terenul, identificat pe vechiul amplasament conform planului de parcelare din anul 1918, este străbătut în prezent de o stradă fără denumire, pe o suprafaţă de 94,20 mp.
Coroborând aceste concluzii cu conţinutul adresei Consiliului Local Eforie, fila 66 dosar fond, din care a rezultat că pe teren există o cale de acces spre complexul C. care nu face parte din domeniul public al oraşului Eforie, instanţa de apel a apreciat corect că imobilul în litigiu, proprietatea autorilor soţului recurentei, nu a fost preluat de către stat, împrejurare care face inaplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
În raport de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.E. şi continuat de moştenitoarea S.N. împotriva deciziei nr. 161 C din 15 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 613/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 608/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
