ICCJ. Decizia nr. 647/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 647/2010
Dosar nr. 4946/63/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 21 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis contestaţia precizată, formulată de reclamanţii D.I. şi D.A., în contradictoriu cu Primăria municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova.
A anulat în parte dispoziţia nr. 5605 din 8 februarie 2008, emisă de Primăria municipiului Craiova, în ceea ce priveşte suprafaţa de 668 mp teren.
A constatat calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii pentru suprafaţa de 668 mp teren situată în Craiova.
A dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de 600 mp teren, delimitată în raportul de expertiză prin punctele A – C – D – E – B – A şi a stabilit dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 68 mp teren.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii au dobândit de la T.I. suprafaţa de 668 mp teren, prin actul sub semnătură privată intitulat „chitanţă", pe care au edificat o construcţie cu destinaţia de locuinţă, imobilele fiind expropriate prin Decretul nr. 212/1980.
Primăria municipiului Craiova, în urma notificării transmise de reclamanţi, a emis, iniţial, dispoziţia nr. 8478 din 4 mai 2005, prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală pentru întreg imobilul.
La data de 8 februarie 2008, Primăria municipiului Craiova a emis o nouă dispoziţie, cu nr. 5605, prin care a respins notificarea faţă de teren, motivat de faptul că chitanţa nu face dovada titlului de proprietate şi a acordat măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcţia demolată.
Tribunalul a reţinut că emiterea unui act administrativ care îl revocă pe cel anterior şi cuprinde dispoziţii contrare încalcă principiul irevocabilităţii actelor administrative.
A mai reţinut tribunalul, că înscrisul sub semnătură privată, încheiat în anul 1970, nu are caracterul unui act translativ de proprietate, dar documentele exproprierii îl menţionează pe D.I. ca proprietar, situaţie în care este aplicabilă prezumţia de proprietate instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Din terenul solicitat, doar suprafaţa de 600 mp este liberă de construcţii şi neafectată de detalii de sistematizare.
Prin Decizia nr. 135 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova.
Instanţa de apel a reţinut că, prin dispoziţia atacată, Primarul municipiului Craiova a respins cererea privind acordarea măsurilor reparatorii pentru teren şi că în mod corect s-a făcut aplicarea prezumţiei instituite de art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată.
A mai reţinut instanţa de apel, că în mod corect s-a dispus restituirea suprafeţei de 600 mp teren, deoarece, din raportul de expertiză efectuat, nu rezultă că acesta ar fi afectat de construcţii sau servituţi legale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Primăria municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au arătat că hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale, deoarece reclamanţii nu au dovedit că sunt proprietarii terenului solicitat, pentru că înscrisul sub semnătură privată nu face dovada dreptului de proprietate.
Recurenţii au mai arătat că suprafaţa de teren de 600 mp nu poate fi restituită în natură, fiind ocupată de investiţii publice, iar legea specială nu prevede ca fiecare metru pătrat de teren să fie ocupat de construcţii.
Criticile formulate de recurenţi permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi sunt fondate doar în parte, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Notificarea transmisă de reclamanţi şi înregistrată la B.E.J. I.M. sub nr. 1220/2001 a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 8478 din 4 mai 2005 de Primarul municipiului Craiova, care a acordat măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală pentru imobilul alcătuit din 668 mp teren şi construcţie demolată.
Dispoziţia a intrat în circuitul civil, deoarece a fost comunicată reclamanţilor la data de 16 mai 2005, aşa cum înşişi recurenţii au susţinut şi dovedit prin înscrisuri.
Prin urmare, printr-o dispoziţie ulterioară, Primarul municipiului Craiova nu putea revoca în mod unilateral un act administrativ prin care a dat o anumită soluţie cererii de restituire.
Cum pârâţii, prin dispoziţia anterioară, s-au pronunţat asupra calităţii de persoană îndreptăţită a reclamanţilor sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate, această chestiune nu poate fi repusă în discuţie în cadrul unei noi proceduri, finalizată printr-un act administrativ emis cu încălcarea dispoziţiilor privind irevocabilitatea actelor administrative.
De altfel, aşa cum în mod corect au reţinut ambele instanţe, reclamanţii beneficiază de prezumţia de proprietate, deoarece, în anexele la decretul de expropriere, aceştia figurează şi cu suprafaţa de teren de 668 mp, pentru care s-au stabilit despăgubiri.
Fondate sunt, în schimb, criticile referitoare la restituirea în natură a suprafeţei de teren solicitate.
Astfel, în cauză, este de necontestat, că terenul a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 212/1980.
În această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în alin. (3) prevăd că, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a concluzionat că pe suprafaţa de teren de 600 mp nu sunt construcţii sau alte detalii de sistematizare, dar această susţinere nu este verificată prin nici o constatare, deoarece raportul de expertiză, extrem de sumar, nu cuprinde constatările din teren ale expertului.
Nici schiţa de plan întocmită ca anexă la raportul de expertiză nu este mai lămuritoare.
Prin urmare, în lipsa oricăror alte probe, precum şi a constatărilor expertului privind situaţia juridică a terenului, soluţia restituirii în natură a fost dispusă în condiţiile în care circumstanţele cauzei nu au fost pe deplin stabilite, ceea ce face ca Decizia atacată să fie nelegală.
Cum Înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului pricinii, potrivit art. 314 C. proc. civ., decât atunci când împrejurările de fapt au fost pe deplin stabilite, se va admite recursul declarat, se va casa Decizia atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
La rejudecare se vor administra toate probele necesare, inclusiv o nouă expertiză tehnică de specialitate, pentru a se stabili dacă terenul solicitat este liber în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pentru aceasta se va verifica dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au fost realizate şi dacă ocupă terenul total sau parţial, precum şi dacă terenul este ocupat de lucrări de amenajare publică şi servituţi legale, de natură a împiedica restituirea în natură (spaţii verzi, conducte de gaze, ape, canalizare, alei, etc.), conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primăria municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 135 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 687/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 652/2010. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
