ICCJ. Decizia nr. 6280/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6280/2010
Dosar nr. 16661/301/2009
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată la 30 martie 2009, Primăria Borcea a solicitat instanţei, în contradictoriu cu A.V.A.S. să anuleze parţial Decizia nr. 34 din 16 februarie 2009, emisă de pârâtă, respectiv art. 3 şi 4, prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a notificării - formulată de G.A.I., în baza Legii nr. 10/2001 - către reclamantă pentru soluţionarea capetelor de cerere vizând casa de locuit şi suprafaţa de 3.629 m.p. imobile situate în comuna Borcea, judeţul Călăraşi.
Prin sentinţa nr. 852 din 15 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând în esenţă că nici dispoziţiile art. 2 C. proc. civ. şi nici cele ale Legii nr. 10/2001, nu reglementează competenţa tribunalului pentru judecarea în primă instanţă a acţiunilor prin care se solicită de către terţele persoane, anularea deciziei sau dispoziţiei „primarului”.
Astfel, se mai arată, în raport de actuala reglementare a art. 24 alin. (3)1, introdus prin Legea nr. 247/2005, numai persoana care se pretinde îndreptăţită la restituirea în natură a unui imobil ce face obiectul de reglementare al legii speciale poate contesta dispoziţia de respingere a notificării la secţia civilă a tribunalului în care se află sediul unităţii deţinătoare.
Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti s-a declarat, la rândul său, necompetentă material să soluţioneze cauza de faţă, prin sentinţa nr. 10801 din 21 octombrie 2009, declinându-şi competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competenţă între două instanţe aflate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, cauza a fost înaintată, conform dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Curţii de Apel Bucureşti în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 8 din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a stabilit că Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, este competent material pentru a soluţiona cauza, în primă instanţă, reţinând în esenţă că decizia emisă de A.V.A.S. este criticată sub aspectul modului de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 iar legiuitorul a dat eficienţă naturii civile a efectelor produse de dispoziţia sau decizia emisă de unitatea deţinătoare.
Împotriva acestei hotărâri, dată în regulator de competenţă, a declarat recurs în termen legal, Primăria comunei Borcea, reclamantă în cauză care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. susţine în esenţă că secţia de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, iar nu secţia civilă, era competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, întrucât în speţă sunt incidente prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, dispoziţia atacată fiind un act administrativ.
În cuprinsul motivelor de recurs, se face trimitere şi la sentinţa civilă nr. 1439 din 14 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, dată într-un alt dosar - având acelaşi obiect - în care cererea a fost soluţionată urmare declinării cauzei de către secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a aceluiaşi tribunal, iniţial sesizată.
Ca atare, conchide recurenta, contrar voinţei părţilor, şi fără a manifesta rol activ în stabilirea corectă a cadrului procesual şi respectiv a competenţei materiale în primă instanţă, cauza a fost soluţionată de instanţa civilă.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
În contra Deciziei nr. 34 din 16 februarie 2009 emisă de A.V.A.S., reclamanta Primăria Borcea a formulat două cereri, cu obiect identic (respectiv anularea art. 3 şi 4 din această decizie) cu prima acţiune sesizând secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Bucureşti iar cu cea de a 2-a, secţia civilă, a aceleiaşi instanţe.
În soluţionarea primei cereri, astfel introdusă, la 29 aprilie 2009, Tribunalul a pus în discuţie excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, faţă de obiectul acestei cereri şi competenţa stabilită prin Legea nr. 10/2001, iar prin încheierea de la aceeaşi dată cauza a fost înaintată conducerii Tribunalului Bucureşti, în vederea repartizării la o secţie civilă.
Ulterior, cererea a fost înregistrată la data de 26 iunie 2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 28000/3/2009, în cauză fiind pronunţată sentinţa nr. 1439 din 14 decembrie 2009 a acestei instanţe care a respins contestaţia, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În cauza de faţă, aceeaşi instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a celei de a 2-a cereri în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pe considerentul că reclamanta este terţ în raportul juridic creat urmare iniţierii, procedurii administrative declanşată de persoana îndreptăţită în temeiul Legii nr. 10/2001.
Instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă a reţinut corect, competenţa secţiei civile, a tribunalului, în soluţionarea - în primă instanţă - a cauzei de faţă.
Astfel, în speţă, nu se regăseşte ipoteza clasică a terţului care a formulat o contestaţie în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi care, nefiind parte a raportului juridic astfel creat nu-şi poate apăra interesele decât apelând la calea dreptului comun.
Or, în cauza de faţă reclamanta este chiar entitatea abilitată de lege să soluţioneze o parte din cererile formulate de persoana îndreptăţită, pe calea notificării, contestaţia formulată vizând tocmai acea parte din Decizia atacată prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acestor cereri, în favoarea sa.
Aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa de control judiciar, prin acţiunea promovată de către reclamantă se urmăreşte cenzurarea unor anumite dispoziţii ale deciziei atacate, pronunţată de A.V.A.S., strict din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, împrejurarea că se contestă legalitatea unui act administrativ fiind lipsită de relevanţă, sub aspectul competenţei de primă instanţă a secţiei civile, a tribunalului, în condiţiile în care legiuitorul a dat prevalenţă, prin dispoziţiile art. 26 ale Legii nr. 10/2001, efectelor esenţialmente de natură civilă ale actului juridic, astfel atacat.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Primăria comunei Borcea împotriva sentinţei nr. 8 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6256/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6284/2010. Civil → |
|---|
