ICCJ. Decizia nr. 6284/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6284/2010
Dosar nr. 2837/110/2008
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 69 din 22 aprilie 2009, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis în parte contestaţia formulată de C.I. în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu Primarul municipiului Bacău, a anulat în parte dispoziţia din 06 mai 2008 emisă de acesta, respectiv, art. 1 şi 5, fiind obligat pârâtul să restituie reclamantului suprafeţele de 241 mp (identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză Timaru prin pct. 2, 3, 16, 17, 18, 19, 2 cu linie verde), 47 mp (identificată cu schiţa anexă prin pct. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 7 cu linie albastră) şi 108 mp (identificată cu schiţa anexă prin pct. 4, 5, 6, 13, 14, cu linie maro), terenuri situate în Bacău la pct. str.C., precum şi să propună despăgubiri pentru suprafaţa de 208 mp care nu poate fi restituită în natură.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia din 06 mai 2008 emisă de Primarul municipiului Bacău s-a restituit în natură notificatorului suprafaţa de 71 mp situată în Bacău, s-a respins cererea de restituire în natură şi s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 633 mp teren din Bacău, pe motiv că aceasta este ocupată de blocurile din str.P., alee acces parcare betonată şi reţele edilitare.
În urma efectuării expertizei topo cadastrale, prima instanţă a constatat că pot fi restituite în natură suprafeţele de 241 mp, 108 mp şi 147 mp, care sunt libere de construcţii şi de reţele edilitare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părţi.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că hotărârea este netemeinică şi nelegală întrucât pentru suprafaţa de 208 mp nu trebuiau acordate despăgubiri, aceasta fiind atribuită în mod nelegal unei alte persoane, aspect ce formează obiectul altei cauze aflate pe rolul instanţei, iar din eroare, instanţa a trecut doar 47 mp, în loc de 147 ce trebuia a fi restituit în natură.
Apelantul pârât a arătat că nu s-a avut în vedere de către instanţă un plan de situaţie care evidenţiază existenţa unei reţele de apă aferente suprafeţei de 108 mp, precum şi reţelele termice de apă şi canalizare aflate pe suprafaţa de 147 mp.
Prin Decizia civilă nr. 132 din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins apelul pârâtului, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte hotărârea de fond, în sensul că a obligat pârâtul să restituie contestatorului în natură şi suprafaţa de 208 mp teren, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză T.M.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut că împrejurarea că terenul de 208 mp a fost atribuit altei persoane nu este de natură a conduce la acordarea de despăgubiri către adevăratul proprietar, atâta timp cât acesta a fost proprietarul terenului în cauză, a notificat pârâtul în condiţiile legii şi era persoană îndreptăţită la restituire, dacă suprafaţa în cauză era liberă de construcţii şi de reţele edilitare.
Cu privire la menţionarea greşită a suprafeţei de 47 mp în loc de 147 mp, a apreciat că aceasta constituie o eroare materială, întrucât în minuta scrisă de judecător pe fila 3 verso se constată că una din suprafeţele restituite reclamantului a fost şi cea de 147 mp.
Referitor la apelul pârâtului, instanţa de apel a reţinut că acesta nu a probat susţinerile privind existenţa, pe terenul solicitat a fi restituit în natură, a reţelelor de canalizare şi apă, aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză s-a efectuat o expertiză topo-cadastrală care a precizat că respectivele suprafeţe de teren nu sunt ocupate de reţele edilitare sau de utilităţi publice.
Instanţa de apel a mai reţinut că pârâtul nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, astfel încât se presupune că acesta a fost de acord cu situaţia consemnată în actul respectiv.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Bacău, formulând următoarele critici:
I. În mod greşit instanţa de apel a dispus restituirea în natură a unor suprafeţe de teren faţă de care, din probatoriile administrate în cauză, a rezultat că sunt afectate de reţele edilitare şi de utilităţi publice.
În acest sens arată că, în conformitate cu schiţa anexă la dispoziţia contestată şi cu autorizaţia din 2003 însoţită de planul de situaţie (depuse de reclamant) rezultă că pe suprafaţele de 108 mp şi 147 mp identificate de expert ca fiind libere de construcţii şi fără reţele edilitare de utilitate publică, sunt trasate reţele termice de apă şi de canalizare, acestea neputând face obiectul restituirii în natură.
II. În mod greşit s-a dispus obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafeţei de 208 mp, atâta vreme cât această suprafaţă de teren nu mai este în proprietatea municipiului Bacău, fiind restituită altei persoane, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, aspect ignorat de către instanţa de apel.
Mai arată că reclamantul se află în litigiu pentru anularea actelor emise pentru restituirea celor 208 mp, dosar ce se află pe rolul instanţelor judecătoreşti, iar primarul nu are, conform legii, abilitatea de a dispune asupra bunurilor aflate în patrimoniul comunităţii respective.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele argumente:
Prin notificarea din 28 martie 2001(fila 16 dosar fond) reclamantul C.I. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea suprafeţei de teren de 704 mp situată în Bacău, despre care a arătat că i-a fost expropriată prin Decretul de expropriere nr. 468 din 20 noiembrie 1978 (fila 26 dosar fond) şi că a primit despăgubiri parţiale în cuantum de 41.000 lei din totalul de 80.000 lei (adresa din 07 martie 2003, fila 82 dosar fond).
Sub acest aspect se constată că instanţele au examinat greşit cauza din perspectiva generică a Legii nr. 10/2001, fără a preciza care este textul legal concret aplicabil al acestui act normativ la speţa dedusă judecăţii, deşi din actele şi lucrările dosarului a rezultat în mod de necontestat că suprafaţa de teren solicitată de notificator a fost expropriată prin decretul anterior menţionat.
Regimul juridic al bunului ce a făcut obiectul notificării are o reglementare specială, distinctă şi exclusivă, dată de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, al cărui domeniu de aplicare vizează toate cazurile de expropriere, indiferent dacă au fost făcute cu titlu valabil sau fără titlu şi fără a distinge după cum s-a plătit sau nu o despăgubire.
Important pentru stabilirea incidenţei acestor norme speciale este dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau individual de expropriere, pe care, în speţă, contestatorul l-a ataşat notificării formulate, dar faţă de care instanţele nu au procedat la calificarea corespunzătoare şi nu au stabilit care din variantele art. 11 din Legea nr. 10/2001 este incidentă în cauză, pentru o corectă soluţionare a cererii de restituire.
Astfel, art. 11 alin. (3) din Lege prevede restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea ocupată de construcţii noi şi pentru cea necesară bunei utilizări, iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întreg terenul afectat măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Analiza variantei incidentă în cauză a art. 11 din Legea nr. 10/2001 trebuie raportată şi la realizarea sau nu a scopului exproprierii, întrucât art. 35 din Legea nr. 33/1994 condiţionează restituirea către foştii proprietari a imobilelor expropriate de neînceperea lucrărilor pentru efectuarea cărora s-a dispus exproprierea, aspect care, de asemenea, nu a fost avut în vedere de către instanţa de apel la pronunţarea soluţiei adoptate.
Deşi instanţa de apel a apreciat că pentru suprafaţa de 208 mp se impune restituirea în natură, din raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 161 dosar fond) rezultă că această suprafaţă „…este inclusă în totalul suprafeţei solicitate de reclamant şi în interiorul conturului suprafeţei avute de reclamant înainte de expropriere, dar care a fost restituită lui V.M.”, iar din adresa din 05 mai 2005 emisă de Serviciul cadastru şi Concesionări din cadrul primăriei Bacău (fila 74 dosar fond) rezultă că „(…) prin sentinţa civilă nr. 6/2004 d-na V.M. a devenit proprietară pe terenul solicitat de dvs., deci suprafaţa în cauză nu poate fi restituită.”
La termenul de judecată din 24 noiembrie 2010 a fost depusă la dosarul cauzei, de către recurentul-pârât, copia sentinţei civile nr. 9664 din 12 noiembrie 2009 având ca obiect contestaţia formulată de C.I. împotriva dispoziţiei de restituire emisă în favoarea numitei V.M. cu privire la suprafaţa de teren de 208 mp, sentinţă prin care s-a disjuns capătul de cerere privind anularea dispoziţiei referitoare la suprafaţa de 208 mp şi s-a format un nou dosar aflat în curs de soluţionare la data dezbaterii prezentului recurs.
Ca atare, regimul juridic incert al suprafeţei de 208 mp restituită reclamantului prin decizia recurată face inoperabilă soluţia adoptată de instanţa de apel sub acest aspect, impunându-se atât stabilirea titularului dreptului de proprietate cât şi identificarea exactă a amplasamentului acestei suprafeţe de teren.
De asemenea, cu privire la suprafaţa de 108 mp ce face obiectul restituirii în natură, se observă că din schiţa ce însoţeşte autorizaţia din 25 august 2003 aflată în copie la fila 112 dosar fond, rezultă că această suprafaţă este traversată de o reţea de canalizare, iar din schiţa ataşată dispoziţiei contestate (fila 11 dosar fond) rezultă că suprafeţele de 108 mp şi 147 mp (identificate de expert ca fiind libere de construcţii şi fără reţele edilitare de utilitate publică) sunt trasate reţele termice, de apă şi de canalizare.
Dealtfel raportul de expertiză deşi concluzionează că terenurile solicitate a fi restituite nu sunt ocupate de reţele edilitare sau de utilităţi publice, stabileşte, cu privire la suprafeţele de 108 mp şi, respectiv, de 147 mp, că sunt traversate de o conductă de gaze naturale subteran care însă nu mai este funcţională deoarece a fost deviată prin faţa acestor terenuri pe cheltuiala reclamantului.
Se impune, în aceste condiţii, stabilirea, după caz, a incidenţei alin. (3) sau 4 din art. 11 al Legii nr. 10/2001, pentru a se identifica modul de ocupare a suprafeţelor de teren în litigiu, verificarea realizării sau nu a scopului exproprierii, a îndeplinirii criteriilor prevăzute de art. 11 din Legea specială de reparaţie în forma incidentă în cauză.
De asemenea, se va proceda la verificarea regimului juridic al terenului în suprafaţă de 208 mp, respectiv, dacă acesta a făcut obiectul restituirii către o altă persoană şi cine este titularul actual al dreptului de proprietate şi la stabilirea cu exactitate a amplasamentului acestui teren, urmând a se administra probatoriile necesare în acest sens.
Se impune refacerea sau completarea raportului de expertiză, cu luarea în considerare a aspectelor arătate mai sus, precum şi a tuturor actelor şi probatoriilor existente la dosar.
Pentru aceste considerente, reţinând că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin lămurite, în baza art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauze spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Bacău împotriva Deciziei civile nr. 132 din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6280/2010. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6286/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
