ICCJ. Decizia nr. 6286/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6286/2010
Dosar nr. 11320/118/2008
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 993 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Constanţa, secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.P. în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin primar.
A obligat pârâtul Primarul municipiului Constanţa să înainteze dosarul Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 133,25 mp şi construcţia demolată, compusă din corp 1-3 camere, dependinţe şi prăvălie, situat în Constanţa.
A respins cererea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent prin compensarea cu alte bunuri sau servicii, ca nefondată.
A obligat pârâţii către reclamant la plata sumei de 840,77 ]ei, reprezentând suma actualizată plătită cu titlu de contravaloare teren.
A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin M.F.P., ca fiind formulată împotriva inei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi, B.M. şi B.T. cu privire la imobilul teren în suprafa de 433,25 mp, situat în Constanţa, şi dovada calităţii de moştenitor.
Imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 69/1960, în prezent constituind domeniu public al municipiul Constanţa, fiind afectat de parcul din zona gării C.F.R.
Imobilul a fost preluat abuziv, deoarece, prin actul ele schimb autentificat din 8 noiembrie 1962, încheiat între Comitetul executiv al Sfatului Popular al oraşului Constanţa şi B.M. şi B.T., în schimbul terenului expropriat în suprafaţă de 433 mp s-a atribuit proprietarilor suprafaţa de teren de 300 m.p. pentru a-şi constnii o locuinţă, situată în Constanţa.
Contravaloarea terenului primit în schimb s-a plătit prin chitanţă C.E.C.
Tribunalul a mai constatat că restituirea în natură nu este posibilă, deoarece este afectat de un parc şi că cererea de acordare de măsuri reparatorii prin compensare este nefondată.
În ceea ce priveşte acţiunea formulată în contradictoriu c a pârâtul Statul Român, prin M.F.P., prii încheierea din 17 martie 2009, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul ca în litigiile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 Statul Român nu ars atribuţii privind emiterea dispoziţiilor de restituire în natură.
Prin Decizia nr. 22/ C din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de pârâţii Municipiul Constanţa, prin primar şi Primarul municipiului Constanţa.
Instanţa de apel a constatat că problema dedusă judecată, vizează natura preluării imobilului ce a aparţinut autorilor reclamantului, prin prisma dispoziţiilor contractului de schimb încheiat între fostul Comitet executiv al Sfatului popular al oraşului Constanţa şi soţii B.
Sub acest aspect, a constatat că preluarea a fost abuziva câtă vreme în actul de schimb s-a constatat că terenul a fos expropriat în baza Decretului nr. 69/1960, iar pentru terenul predat în schimb, în suprafaţă de 300 mp, expropriaţii au achitat către stat „contravaloarea terenului primit".
Instanţa de apel a mai constatat că pârâţii nu au făcut covada că autorii reclamantului ar fi primit în schimb un teren cu o valoare mai mare, care ar fi implicat plata unei „sulte".
Contractul de schimb, a reţinut instanţa de apel, atestă fără putinţă de tăgadă, că autorii reclamantului nu au fost puşi în faţa unui veritabil contract de schimb, ci al unui act de preluare abuzivă, care i-a obligat să achite contravaloarea terenului oferit.
Impotriza acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Municipiul Constanţa, prin primar şi Primarul mumcipiului Constanţa.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ., recurenţii au arătat, în esenţă, că decizia atacată este nelegală, deoarece actul juridic prin care autorii reclamantului au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului litigios nu are caracterul unui act de preluare abuzivă.
Astfel, autorii reclamanţilor au primit în schimbul terenului expropriat un alt teren şi nu s-a demonstrat că la momentul schimbului valoarea terenului dat plus sulta plătită ar fi fost mai mare decât valoarea terenului primit în schimb.
Recurenţii au mai arătat că instanţa de apel a fost în eroare, deoarece caracterul preluării abuzive trebuia dovedit de reclamant, pârâţii netrebuind să facă dovezi contra dovedirii caracterului presupus nelegal al preluării.
Preluarea nu s-a realizat ca efect al exproprierii, ci ca efect al schimbului şi singurul criteriu care poate sta la baza analizei echivalenţei terenurilor coschimbate nu poate fi decât acela al valorii bunurilor care se schimbă, iar nu al suprafeţelor terenurilor.
În acest sens, reclamantul trebuia să demonstreze că valoarea terenului primit în schimb şi a sumei achitată de autorii, ar fi avut o valoare de piaţă inferioară celei ale terenului dat la schimb.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art 304 pct 8 şi 9 din C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru (ele ce se zor arăta în continuare.
Aşa cum în mod corect a constatat instanţa de apel, problema de drept asupra căreia instanţele au fost chemate să ;e pronunţe a fost aceea a determinării caracterului abuziv al preluării imobilului, deoarece pârâţii nu contestă dreptul de proprietate al autorilor reclamantului sau calitatea acestuia de moştenitor.
În ceea ce priveşte caracterul preluării imobilului de către stat, se constată ca în anul 1962, între fostul Comitet executiv d Sfatului popular al oraşului Constanţa, pe de o parte şi soţii B.T. şi B.M., pe de altă parte, a intervenit un „act de schimb", autentificat din 8 noiembrie, fostul notariat de Stat al Regiunii Dobrogea.
În conţinutul actului este menţionat că în baza Decretului de expropriere nr. 69/1960, în schimbul terenului expropriat, în suprafaţă de 433 mp, Comitetul executiv al Sfatului popukr atribuie expropriaţilor terenul în suprafaţă de 300 mp, având dimensiunile şi vecinătăţile indicate.
În actul de schimb este menţionat şi faptul că „contravaloarea terenului primit în sumă de lei 875 s-a plăti cu chitanţa din 1962, eliberată de C.E.C Constanţa."
Recurenţii susţin că actul juridic astfel încheiat de pari reprezintă un act de schimb, dar instanţele au constatat că dovedeşte o preluare abuzivă, neexistând contraprestaţii egale valoric.
Se constată, faţă de conţinutul actului încheiat şi ds principiile interpretării convenţiilor, că în mod corect primi instanţă şi instanţa de apel au reţinut că operaţiunea juridici dintre cele două părţi nu a fost un contract de schimb veritabil.
Astfel, potrivit art. 1405 C. civ., schimbul este un contract prin care părţile îşi dau respectiv un lucru pentru altul.
Or, aşa cum rezultă din clauzele neechivoce ale „actului de schimb", autorii reclamantului au plătit contravaloarea terenului primit de la fostul Comitet executiv al Sfatului popular al oraşului Constanţa.
În aceste condiţii, chiar dacă părţile contractante folosesc noţiunea de schimb, în realitate operaţiunea juridică a fost aceea de preluare prin expropriere şi cumpărare a unui alt teren, oferit „în schimb", deoarece, potrivit art. 977 C. civ., interpretarea contractelor nu se face după sensul literal al termenilor, cu după intenţia comună a părţilor contractante.
Intenţia părţilor de a încheia o convenţie atipica şi nu una cie schimb rezultă fără dubiu din faptul că în cuprinsul actului îicheiat se menţionează toată documentaţia care a stat la baza exproprierii, că autorii reclamantului au consimţit la trecerea terenului lor în proprietatea statului şi că a fost achitată contravaloarea terenului primit la schimb.
Faţă de conţinutul „actului de schimb" este nefondată susţinerea recurenţilor că reclamantul ar fi trebuit să facă dovada că valoarea terenului primit era inferioară valorii terenului cedat, deoarece, aşa cum s-a arătat, convenţia dintre părţi nu a fost una de schimb şi nici una din clauzele contractuale nu denotă că suma plătită de autorii reclamantului ar fi reprezentat diferenţa de valoare dintre cele două terenuri, ci chiar valoarea terenului primit.
Nefondată este şi critica recurenţilor referitoare la faptul că reclamantul ar fi trebuit să dovedească că preluarea a fost abuzivă, deoarece, prin înscrisul depus la dosar o asemenea dovadă s-a realizat.
Prin urmare, era sarcina pârâţilor să dovedească contrariul şi anume faptul că preluarea nu a fost abuzivă.
Faţă de cele mai sus expuse, recursul declarat de pârâţi se va privi ca nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Municipiul Constanţa, prin primar şi Primarul municipiului Constanţa împotriva Deciziei civile nr. 22/ C din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6284/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6288/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
