ICCJ. Decizia nr. 6356/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6356/2010
Dosar nr. 40865/3/2008
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 30 octombrie 2008, reclamanţii D.C., N.R. şi D.I., au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi SC S. SA, solicitând, în contradictoriu cu primul pârât, Municipiul Bucureşti, să se constate că imobilul în suprafaţă de 814,20 mp situat în Bucureşti, parte din imobilul situat în Bd. Theodor Pallady, fost Ion Şulea, fost Şos. Dudeşti Pulberărie, a fost preluat fără titlul, şi pe cale de consecinţă, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, raportat la art. 480 C. civ., să se constate calitatea reclamanţilor de proprietari asupra imobilului, iar în contradictoriu cu pârâta SC S. SA, să se compare titlul reclamanţilor cu titlul pârâtei şi să se dispună obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul în suprafaţă de 814,20 mp, astfel cum a fost identificat mai sus.
Prin sentinţa civilă nr. 439 din 27 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins primul capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a respins ca inadmisibil capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA şi a respins şi cererea de chemare în garanţie, privind pe Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, că în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 modificată, precum şi normele de aplicare unitară ale acestei legi, imobilul în litigiu, expropriat iniţial pentru utilitate publică în anul 1950 şi restituit formal foştilor proprietari prin Decretul nr. 279/1957 a rămas de fapt în stăpânirea statului roman, ceea ce a atrage concluzia că imobilul a fost preluat fără titlu de către stat.
În ceea ce priveşte cel de al doilea capăt de cerere, s-a constatat că reclamanţii au înţeles să formuleze pe calea dreptului comun, respectiv pe dispoziţiile art. 480 şi următoarele C. civ., o acţiune în revendicare a terenului de 814,20 mp de la pârâta SC S. SA, solicitând instanţei să compare titlurile deţinute de cele două părţi şi să se acorde în mod evident preferabilitate titlului reclamanţilor.
Reclamanţi au arătat că au promovat această acţiune după ce au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001, deoarece această cale reprezintă singura modalitate de a obţine bunul în natură în materialitatea lui, ca urmare a faptului că pentru pârâta SC S. SA, societate privatizată integral, nu poate restitui terenul în natură, nefiind incidente dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat că nu se poate reţine susţinerea reclamanţilor, câtă vreme posibilitatea restituirii în natură a terenului preluat fără titlu valabil de către stat este prevăzută de legea specială, la care reclamanţii au recurs deja, sens în care sunt şi dispoziţiile Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii.
Astfel, s-a considerat că acţiunea în revendicare este inadmisibilă, fără a se încălca dreptul de liber acces la justiţie.
Prin decizia civilă nr. 665/ A din 9 decembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie, a admis apelul formulat de reclamanţi împotriva hotărârii instanţei de fond pe care a desfiinţa-o şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia ^admisibilităţii.
Acţiunea reclamanţilor este formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat care nu se încadrează în definiţia „unităţi deţinătoare”, în sensul dat de art. 21 din Legea nr. 10/2001, şi nici în ipoteza art. 29 alin. (3). din lege.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind inadmisibilitatea acţiunii în revendicare pe drept comun în cazul bunurilor preluate de stat fără un titlu valabil, care fac obiectul unor legi speciale de reparaţie, iar decizia nr. 33/2008, pronunţată în interesul legii nu exclude în toate situaţiile posibilitatea de a recurge la acţiunea în revendicare.
Astfel, s-a apreciat că este posibil ca reclamantul să se prevaleze la rândul său de un bun în sensul art. 1 din Primul protocol adiţional şi trebuie să i se asigure accesul la justiţie.
Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 6 din CEDO nu este suficient a constata că există acces la justiţie numai pentru a declara inadmisibilă o procedură iniţiată de reclamanţi, fiind necesar ca accesul să fie efectiv, adică să presupună o analiză în concret a fiecărei cauze.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 1 februarie 2010, pârâta SC S. SA.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că este admisibilă acţiunea în revendicare promovată pe dreptul comun, cu privire la un bun care face obiectul unei legi speciale, că reclamanţii au recurs deja la procedura Legii nr. 10/2001 şi că prin dispoziţiile deciziei pronunţate în interesul legii s-a reţinut de principiu imposibilitatea de a opta între calea prevăzută de legea specială şi aplicarea dreptului comun, reclamanţii fiind obligaţi să urmeze calea procedurii speciale.
S-a mai susţinut că în cauză nu poate opera compararea titlurilor de proprietate deţinute de părţi, deoarece prin intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea imobilelor preluate fără titlul valabil şi înstrăinate prin acte de dispoziţii este condiţionată de constatarea nulităţii actului de înstrăinare, cerere pe care reclamanţii nu au solicitat-o.
Recursul va fi respins, pentru considerentele ce succed:
Imobilul în litigiu este evidenţiat în patrimonial societăţii recurente, societate privatizată integral, astfel că în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii nu-şi pot valorifica dreptul efectiv de a obţine restituirea în natură a terenului.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a bunului.
Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 definesc unitatea deţinătoare ca fiind entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituţia prefectului sau orice alta instituţie publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste);
Cum societatea recurentă nu face parte din categoriile enumerate de lege pentru a avea calitatea de unitatea deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001, hotărârea instanţei de apel, prin care s-a apreciat ca admisibilă acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi în contradictoriu cu societatea recurentă este legală.
Pe de altă parte, dispoziţiile deciziei nr. 33/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu exclud în toate situaţiile posibilitatea de a recurge la acţiunea în revendicare ca urmare a existenţei Legii nr. 10/2001 deoarece este posibil ca reclamantul într-o atare acţiune să se poată prevala la rândul său de un bun în sensul art. 1 din Primul protocol la CEDO şi trebuie să i se asigure accesul la justiţie.
În considerentele acestei decizii, înalta Curte a reţinut că trebuie stabilit printr-o analiză în mod concret a fiecărei cauze, dacă calea oferită de legea specială este sau nu efectivă pentru valorificarea dreptului pretins de reclamant.
În aceste condiţii nu se poate reţine inadmisibilitatea de plano a acţiunii în revendicare în temeiul dreptului comun, ca urmare a regimului juridic creat prin legi speciale şi aplicabil tuturor imobilelor preluate abuziv de stat.
Reclamanţii au formulat prezenta acţiune la data de 30 octombrie 2008 după ce prin Dispoziţia nr. 9512 din 8 februarie 2008 emisă de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti s-a declinat competenţa de soluţionare a notificărilor formulate de reclamanţi, recurentei-pârâte SC S. SA, ca urmare faptului că imobilul în litigiu se află evidenţiat în administrarea acestei societăţi.
Simplul fapt că reclamanţii invocă un bun deţinut de o persoană juridică, în sensul Convenţiei, face ca acţiunea în revendicare să fie admisibilă, astfel că, în mod legal instanţa de apel a respins excepţia inadmisibilităţii şi trimis cauza instanţei de fond pentru a o analiza în concret prin compararea titlurilor deţinute de părţi.
A proceda altfel, înseamnă a refuza reclamanţilor calea dreptului comun prin care îşi pot realiza efectiv dreptul la restituirea în natură a imobilului revendicat, ceea ce ar însemna o restrângere a accesului la justiţie al acestora şi o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cu privire la criticile legate de compararea de titluri şi constatarea nulităţii actului de înstrăinare, acestea nu vor fi analizate deoarece aceste aspecte nu au fost cercetate de instanţa de fond.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate ca legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 665/ A din 09 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6358/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 6352/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
