ICCJ. Decizia nr. 6358/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6358/2010
Dosar nr. 701/114/2008
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 25 februarie 2008, reclamantul O.G. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român (prin Ministerul Finanţelor Publice), solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de 12.096 RON (indemnizaţie pe care ar fi încasat-o ca membru al consiliului de administraţie al SC S. SA de la 28 iunie 2001 până la sfârşitul mandatului), 6.542,125 RON (salariu nerealizat în perioada 28 iunie 2001-1 iunie 2002) şi 150.000 Euro (echivalentul în RON), daune morale pentru perioada arestării preventive (28 februarie-5 martie 2001).
În motivarea acţiunii, întemeiată pe art. 5 pct. 5 din Convenţia Europeană şi art. 1000 alin. (3) C civ., reclamantul a susţinut că:
- în perioada 28 ianuarie-5 martie 2001, a fost mai întâi reţinut şi apoi arestat preventiv;
- Judecătoria Ineu, prin sentinţa penală nr. 351/2004 (confirmată succesiv în apel şi recurs) l-a achitat pentru infracţiunea care a determinat luarea măsurilor preventive menţionate;
- privarea de libertate şi inculparea pe nedrept i-au produs suferinţe psihice deosebite şi, totodată, au dus la pierderea locului de muncă, privarea de salariu şi neîncasarea indemnizaţiei cuvenite ca membru al consiliului de administraţie al unei societăţi comerciale.
Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 676 din 25 iunie 2008, a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârât, precum şi acţiunea (ca neîntemeiată).
S-a reţinut că:
- reclamantul a mai formulat o cerere similară, soluţionată de Tribunalul Buzău prin sentinţa civilă nr. 688/2006, irevocabilă;
- prin acea hotărâre, pusă deja în executare, instanţa a admis acţiunea doar în privinţa daunelor morale (obligându-l pe pârât să-i plătească reclamantului, cu acest titlu, suma de 100.000.000 RON) şi a respins petitele referitoare la indemnizaţia de membru al unui consiliu de administraţie şi salariul neîncasat;
- nu există autoritate de lucru judecat deoarece reclamantul şi-a întemeiat precedenta cerere pe art. 504-art. 507 din C. pr. pen.;
din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a fost privat ilegal de timp de 6 zile dar şi-a valorificat drepturile la care era îndreptăţit ca urmare a acestei erori judiciare.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 108 din 22 mai 2009, a respins, ca nefondate, atât excepţiile invocate de pârât, cât şi apelul declarat de reclamant.
S-a reţinut că:
- excepţia referitoare la prescripţie este nefondată pentru că termenul prevăzut de art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 curge de la 29 iunie 2005 (când s-a judecat recursul împotriva soluţiei de achitare), iar reclamantul a sesizat instanţa la 25 februarie 2008;
- de asemenea, este nefondată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Statul Român (prin Ministarul Finanţelor Publice) fiind răspunzător pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale;
- reclamantul a mai formulat o cerere similară, fundamentată pe un alt temei de drept, care a fost soluţionată irevocabil în sensul recunoaşterii prejudiciului cauzat acestuia ca urmare a privării nelegale de libertate;
- în atare situaţie, este evident că, de fapt, reclamantul urmăreşte o îmbogăţire fără just temei, ceea ce justifică respingerea acţiunii deduse judecăţii, al cărei obiect este identic obiectului celei precedente.
Reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ultimei hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau modificarea aceleiaşi hotărâri, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei şi, pe fond, admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi pct. 9 din C proc. civ., reclamantul a susţinut că:
- din cuprinsul hotărârii atacate nu rezultă motivele pentru care instanţa de control judiciar i-a respins apelul (art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.);
- probele administrate în cauză îi confirmă afirmaţiile referitoare la gravele consecinţe produse de arestarea şi inculparea sa pe nedrept (art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.).
Prima critică este nefondată deoarece:
- în considerentele deciziei atacate, instanţa de apel a analizat toate hotărârile, atât cele penale, cât şi cele pronunţate în litigiul civil, ajungând la concluzia că acţiunea dedusă judecăţii nu poate fi admisă, având acelaşi obiect ca şi precedenta cerere de chemare în judecată (soluţionată irevocabil), de care se deosebeşte doar prin temeiul de drept;
- prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, instanţa de apel şi-a îndeplinit obligaţia înscrisă în art. 261 pct. 5 din C. proc. civ., de a prezenta motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate.
Cealaltă critică nu se încadrează în textul invocat de recurent şi nici într-unui din celelalte motive de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 din C. proc. civ., astfel că nu poate fi analizată.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.G. împotriva deciziei nr. 108/A din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6365/2010. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6356/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
