ICCJ. Decizia nr. 6410/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6410 /2010
Dosar nr. 903/89/2009
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2396 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Vaslui s-a respins contestaţia formulată de D.J. împotriva dispoziţiei din 25 martie 2009 emisă de Administraţia Naţională „Apele Române", Direcţia Apelor Prut.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 472 din 6 mai 2008, Tribunalul Vaslui a obligat Agenţia Naţională „Apele Române" să emită o nouă dispoziţie pentru soluţionarea notificării formulate de reclamant pentru construcţia de pe terenul în suprafaţă de 375 m.p.
Iniţial, prin sentinţa civilă nr. 1969 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului Vaslui, modificată în parte prin decizia civilă nr. 32 din 21 februarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, dispoziţia din 30 martie 2006 a fost anulată şi s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului I.N. la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în B., jud. Vaslui (imobil format din construcţie formată din 4 camere şi dependinţe şi suprafaţa de 360 m.p.) prin acordarea de despăgubiri. Astfel, prin aceste hotărâri s-a reţinut că imobilul pentru care notificatorii sunt îndreptăţiţi să ceară despăgubiri este cel descris prin hotărâri. Pârâta nu a făcut decât să se conformeze celor dispuse de instanţele de judecată care au stabilit din ce se compune imobilul şi anume: casă formată din 4 camere şi dependinţe şi suprafaţa de 375 m.p. conform sentinţei civile nr. 472 din 6 mai 2008 a Tribunalul Vaslui. În această suprafaţă de 375 m.p. este inclusă şi suprafaţa de teren de sub casă, astfel cum este prevăzută în actul de expropriere de 123 m.p.
Noua dispoziţie emisă de unitatea deţinătoare nu a făcut decât să respecte hotărârea judecătorească care nu a fost atacată şi în ceea ce priveşte acest aspect. Oricum, cuantumul final al despăgubirilor pentru imobilul construcţie se va stabili în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de Comisia Centrală constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, în funcţie de valoarea imobilului şi de stadiul în care se afla la momentul când s-a efectuat exproprierea în baza actelor sau a descrierii părţilor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel D.J., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- este nereală situaţia de fapt reţinută de instanţă că pârâta s-a conformat hotărârilor anterioare, deoarece dispoziţia din 2009 nu a respectat Decretul nr. 399/1971 şi anexa acestui decret. În anexă se prevede, susţine apelantul, că s-au preluat de stat 252 m.p. teren şi 123 m.p. construcţii;
- eronat s-a reţinut că sentinţa civilă nr. 1969/2006 şi decizia civilă nr. 32/2007 nu au fost atacate, atât timp cât el, apelantul, nu avea calitate de parte în acel litigiu. Acel litigiu îl privea pe I.N., a cărui afirmaţii nu pot contrazice cele reţinute în Decretul nr. 399/1971 şi în anexa acestuia.
Prin decizia civilă nr. 4 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins apelul.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că din conţinutul Decretului nr. 399/1971 şi anexa la acest decret rezultă cert că, autoarea apelantului, P.C., a avut în proprietate, în localitatea B., jud. Vaslui, un imobil ce a fost expropriat şi anume: teren 252 m.p. şi 123 m.p. construcţii (total 375 m.p., acte aflate la filele 7, 8 dosar fond). Aceste suprafeţe sunt prevăzute corect în dispoziţia nr. 2817 din 25 martie 2009 emisă de intimata-pârâtă.
Din conţinutul actelor invocate de apelant, Decretul nr. 399/1971 şi anexa acestuia, rezultă totalul terenului expropriat de 375 m.p., compus din 252 m.p. teren fără construcţii şi 123 m.p. teren construit, astfel că susţinerea sa că, pe lângă 375 m.p. teren, trebuia să i se acorde măsuri reparatorii şi pentru 123 m.p. construiţi nu are suport probator.
Aşa fiind, în dispoziţia din 2009 s-au prevăzut corect măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 coroborat cu Legea nr. 247/2005, pentru întregul imobilul, teren şi construcţie, preluat abuziv de stat prin Decretul nr. 399/1971.
Împotriva menţionatei decizii a formulat şi motivat recurs, în termen legal, intimatul-pârât D.J.
În dezvoltarea acestuia s-a arătat că din conţinutul actelor depuse la dosar, respectiv Decretul nr. 399/1971 şi adresa din 25 februarie 2002 emisă de A.N.A.R.D. Ape Prut Iaşi şi S.G.A. Vaslui, rezultă clar care este întinderea suprafeţelor expropriate abuziv, fapt ce nu se regăseşte în dispoziţia din 2009 a A.N.A.R.D. Ape Prut Iaşi şi nici în decizia nr. 4 a Curţii de Apel Iaşi.
Pârâtul arată că suprafaţa totală expropriată reprezintă 375 m.p. teren, din care 254 m.p. reprezintă terenul fără construcţie şi 123 m.p. teren aflat sub construcţie, pe care se află casa care are o suprafaţă locuibilă de 17,5 m lungime şi 7 m lăţime, situaţie care rezultă şi din adresa din 25 februarie 2002. Astfel, instanţa în mod eronat a arătat că pentru cei 123 m.p. casă (17,5 m x 7 m) nu există suport pentru măsuri reparatorii.
Recurentul a depus precizări la motivele de recurs, la data de 17 iunie 2010, în condiţiile în care termenul de formulare şi motivare a recursului s-a împlinit la data de 10 martie 2010, deci cu depăşirea termenului de 15 zile stabilit în art. 301 din C. proc. civ. recursului, situaţie în care aceste argumente, depuse peste termen legal, nu investesc instanţa şi nu pot fi analizate, deoarece, potrivit art. 303 din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
Intimatul a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru imposibilitatea încadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului formulat în termenul legal, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte o consideră ca fiind fondată pentru considerentele ce succed:
Recurentul critică modul de interpretare a probelor, respectiv greşita analiză a probei cu înscrisuri din coroborarea cărora ar rezulta suprafaţa totală a terenului, construit şi neconstruit, supus exproprierii, teren şi construcţie cu privire la care se pretinde îndreptăţit la acordarea de despăgubiri. Recurentul doreşte acordarea de despăgubiri pentru construcţie, individualizată prin suprafaţă, respectiv 123 mp, deşi pentru această construcţie i s-au acordat despăgubiri prin dispoziţia din 2009, în raport de componenţa construcţiei, respectiv pentru 4 camere şi dependinţe, despăgubiri care se vor stabili şi acorda în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Critica recurentului vizează modul de interpretare a probatoriului, recurentul dorind prin această verificare modificarea cuantumului despăgubirilor prin raportare la suprafaţa construcţiei, iar nu la componenţa sa. O astfel de critică nu se circumscrie nici unuia din motivele de recurs limitativ reglementate de art. 304 din C. proc. civ., instanţa de recurs nemaiputând reaprecia probele odată cu abrogarea art. 304 pct. 11 din C. proc. civ.
Prin urmare, recursul formulat urmează a fi constatat nul, în temeiul art. 306 din C. proc. civ., conform cu care indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Cum în cauză argumentele expuse de către recurent în susţinerea recursului nu constituie argumente de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 304 din C. proc. civ., în temeiul art. 306 din C. proc. civ., recursul va fi constatat nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul D.J. împotriva deciziei nr. 4 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6409/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6411/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
