ICCJ. Decizia nr. 6413/2010. Civil. Pretenţii. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 6413/2010

Dosar nr. 1988/3/2007

Şedinţa publică din 26 noiembrie 2010

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La 18 ianuarie 2007, reclamantul Primarul sectorului 3 Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul P.E., solicitând instanţei pronunţjarea unei hotărâri, prin care să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 610.700 RON, reprezentând prejudiciu cauzat prin finanţarea nejustificată a ujiităţii de învăţământ, Colegiul Tehnic "D.L.".

Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepţiile vizând: netimbrarea acţiunii, inadmisibilitatea acţiunii şi lipsa calităţii sale procesuale pasive. Tiotodată a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Consiliului Local al seectorului 2 Bucureşti, a Primarului sectorului 2 Bucureşti, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, a Municipiului Bucureşti, prin Primar General şi a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 429 din 23 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia netimbrării acţiunii şi a anulat acţiunea ca netimbrată. Cererea de chemare în garanţie formulată de pârât a fost rispinsă ca rămasă tară obiect.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut aspectele ce urmează:

Prin încheierea din 3 noiembrie 2008, s-a stabilit, în sarcina reclamantului, obligaţia de achitare a taxei de timbru, în cuantum de 9.286,52 RON şi a timbrului judiciar de 5 RON, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997.

Cererea de reexaminare a taxei de timbru, formulată de reclamant, a fost respinsă (încheierea din data de 16 decembrie 2008).

Soluţia de admitere a excepţiei netimbrării acţiunii în temeiul art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/2007 şi, prin consecinţă, de respingere a acţiunii ca netimbrată are la bază:

- faptul că, pentru termenul de judecată din data de 23 martie 2009, reclamantul a fost citat legal, cu menţiunea achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa, iar acesta s-a prezentat în instanţă, învederând că nu înţelege să achite taxa de timbru, considerându-se scutit în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997;

- faptul că cererea de reexaminare, formulată în baza art. 18 din Legea nr. 146/1997, a fost respinsă de alt complet şi are caracter irevocabil, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997, tribunalul a admis excepţia netimbrării acţiunii, cu consecinţa respingerii acesteia, ca netimbrată. În raport de soluţia pronunţată pe cererea principală, tribunalul a respins cererea de chemare în garanţie, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel.

Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 566 A din 10 noiembrie 2009.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a constatat că Tribunalul Bjucureşti, secţia a IlI-a civilă, prin sentinţa nr. 1101 din 12 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7830/3/2006, a soluţionat irevocabil o altă acţiune a reclamantului, identică cu cea de faţă, în sensul că a adrriis excepţia netimbrării acţiunii.

În considerentele acelei sentinţe s-a reţinut că reclamantul avea obligaţia să facă dovada că pretenţiile ce fac obiectul litigiului au caracter de venituri publice, obligaţie ce nu a fost îndeplinită. În absenţa unei cereri de reexaminare a taxei de timbru stabilită în cauză, în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanţa a anulat acţiunea, ca netimbrată, măsură care nu a fost contestată, în acel proces.

Faţă de această situaţie, instanţa de apel a apreciat că deşi o cerere soluţionată în baza unei excepţii procesuale de procedură nu poate atrage, în principiu, puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a soluţionat această excepţie, nu se poate admite că o problema de drept, dezlegată, în mod irevocabil, de către o instanţă cum este cazul în speţă, problema timbrajului acţiunii, având ca obiect aceleaşi pretenţii, să poată fi repusă în discuţie într-un nou proces.

Instanţa a motivat că reclamantul ar fi avut la dispoziţie, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 7830/3/2006, posibilitatea de a exercita căile de atac reglementate de lege, căi de atac de care nu a uzat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Primarul sectorului 3 Bucureşti, formulând critici ce vizează caracterul de venituri publice a pretenţiilor ce formează obiectul litigiului. În acest sens susţin că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 bugetele unităţilor administrative teritoriale sunt considerate bugete publice. Arată că plata a fost efectuată de pârât în calitate de primar, principal ordonator de credite al unităţii administrative teritoriale şi că nu a fost consemnată. Susţine că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, în sensul că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile formulate, potrivit legii de alte instituţii publice faţă de cele menţionate în mod expres, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.

Recursul este nul în considerarea argumentelor ce succed:j

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Aceste motive trebuie să se subsumeze cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. şi, deşi nu se prevede în mod expres, fară dubiu, trebuie să vizeze soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Astfel, prin decizia recurată, instanţa de apel nu a analizat cauza pe fond ci a respins ca nefondat apelul, pe considerentul că problema timbrajului acţiunii a fost tranşată, în mod irevocabil, de Tribunalul Bjucureşti, secţia a IlI-a civilă, prin sentinţa nr. 1101 din 12 septembrie 2006, într-un alt dosar cu aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică având motivarea că, deşi o cerere soluţionată în baza unei excepţii pocesuale nu poate atrage, în principiu, puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a soluţionat această excepţie, nu se poate admite că o problemă de drept, dezlegată, în mod irevocabil, de către o instanţă, să poată fi repusă în discuţie într-un nou proces.

Motivele formulate prin cererea de recurs nu se referă la această soluţie, ci privesc caracterul de venituri publice a pretenţiilor reclamantului şi faptul că potrivit art. 17 din Legea nr. 146/2007, acţiunea este scutită de taxa de timbru.

Criticile formulate nu au legătură cu soluţia menţionatei instanţei care nu a analizat cauza pe fond, ci prin prisma unei excepţii de procedură.

În concluzie, criticile formulate în cererea de recurs nu vizează soluţia instanţei de apel şi nici nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Primăria sectorului 3, prin primar împotriva deciziei nr. 566 A din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6413/2010. Civil. Pretenţii. Recurs