ICCJ. Decizia nr. 6560/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6560/2010
Dosar nr. 2144/95/2007
Şedinţa publică din 3 decembrie 2010
Prin decizia civilă nr. 292 din 3 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel C., secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii SC Complexul Energetic T. SA, SC Complexul Energetic R. SA, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA, Exploatarea Minieră M., Exploatarea Minieră de Cariere R.P., împotriva sentinţei civile nr. 85 din 29 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimatul reclamant I.G.D., intimaţii pârâţi Exploatarea Minieră de Carieră J., Exploatarea Minieră R., S.M. Prigoria, intimaţii chemaţi în garanţie SC U. SA Rovinari prin lichidator judiciar SC S. SRL Tg. Jiu, SC U.M.R. SRL Rovinari, SC G. SRL şi SC U.R. SRL Tg. Jiu.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a avut în vedere următoarele motive:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Gorj la data de 7 februarie 2007 reclamantul I.G.D. a chemat în judecată pe pârâtele Complexul Energetic T., Complexul Energetic R., Complexul Energetic C. (I.), Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Exploatarea Minieră de Carieră J., Exploatarea Minieră de Carieră R., S.M. Prigoria, Exploatarea Minieră de Carieră R.P., Exploatarea Minieră de Carieră M. şi a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa acestea să fie obligate la plata sumelor estimative, reprezentând drepturi de autor (rezervându-şi dreptul de a-şi majora pretenţiile în funcţie de concluziile raportului de expertiză) pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, astfel: Complexul Energetic T. în solidar cu Exploatarea Minieră de Carieră J. pentru perioada, suma estimativă de 150.000 RON; Complexul Energetic R. în solidar cu Exploatarea Minieră de Carieră R., suma estimativă de 50.000 RON, Complexul Energetic C. în solidar cu S.M. Prigoria, suma estimativă de 30.000 RON şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia în solidar cu Exploatarea Minieră de Carieră R.P. şi Exploatarea Minieră de Carieră M. suma estimativă de 200.000 RON.
S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acţiunii până la data efectuării plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtele, prin întâmpinările formulate, au solicitat să fie respinsă acţiunea reclamantului, întrucât acesta nu are calitate procesuală activă, nefăcând dovada transcrierii drepturilor sale de succesiune şi nu există contracte între reclamant şi pârâte.
Au mai susţinut pârâtele ca nu datorează reclamantului drepturile de autor solicitate, întrucât îu procesul lor de producţie folosesc alte tipuri de cupe decât cele care fac obiectul brevetului de invenţie din 1999.
De asemenea, pârâtele au formulat cereri de chemare în garanţie împotriva societăţilor care le-au furnizat cupele folosite în procesul de producţie şi anume: SC U.M.R. SRL SA Rovinari, SC G. SRL Tg. Jiu, SC U.R. SRL Tg. Jiu şi SC U. Rovinari prin lichidator judiciar S. SPRL, arătând că în situaţia în care vor cădea în pretenţii, să fie obligate chematele în garanţie să le despăgubească, întrucât prin contractele încheiate cu acestea este prevăzută obligaţia furnizorului de a despăgubi achizitorul împotriva oricăror încălcări ale dreptului de proprietate intelectuală.
Chematele în garanţie, prin întâmpinările formulate, au solicitat să fie respinse cererile pârâtelor, întrucât produsele livrate acestora au fost realizate în baza unor contracte de furnizare, din cadrul documentelor principale ale contractelor făcând parte caietele de sarcini care conţin prescripţiile tehnice şi constructive ale produsului care urmează să fie fabricat şi livrat şi cu care pârâtele în calitate de achizitoare au fost de acord.
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 29 mii 2008 pronunţata de Tribunalul Gorj s-a dispus după cum urmează
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale act a reclamantului.
S-au respins cererile de chemare în garanţie formulate de Exploatarea Minieră de Carieră R.P., Societatea Naţională a Lignitului Oltenia Tg. Jiu, SC Complexul Energetic T. SA, împotriva chematelor în garanţie SC G. SRL Tg. Jiu, SC U. SA Rovinari prin lichidator judiciar S. SPRL, SC U.M.R. SRL SA Rovinari şi SC U.R. SA Tg. Jiu.
S-a admis acţiunea formulată de reclamantul I.G.D. în contradictoriu cu pârâţii Complexul Energetic T., Complexul Energetic R., Complexul Energetic C. (I.), Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Exploatarea Minieră de Carieră J. Exploatarea Minieră de Carieră R., SM Prigoria, Exploatarea Minieră de Carieră R.P., Exploatarea Minieră de Carieră M. chematele în garanţie SC U. SA Rovinari prin lichidator judiciar SC S. SRL, SC U.M.R. SA Rovinari, SC G. SRL, SC U.R. SRL Tg. Jiu.
Au fost obligate pârâtele , în solidar, la plata către reclamant a următoarelor sume reprezentând drepturi de autor cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii 07 februarie 2007 până la plata efectivă, după cum urmează: Complexul Energetic T. cu Exploatarea Minieră de Carieră J. la plata sumei de 363.586 RON, Complexul Energetic R.cu Exploatarea Minieră de Carieră R.la plata sumei de 48.528 RON, Complexul Energetic C. cu SM Prigoria la plata sumei de 43.999 RON, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia cu Exploatarea Minieră R.P. la 285.582 RON, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia cu Exploatarea Minieră de Carieră M. la 47.139 RON.
Au mai fost obligate pârâtele, în solidar, la 10.500 RON cheltuieli judecată, către reclamant.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că I.G.D., autorul reclamantului, împreună cu P.I. şi S.N. sunt autorii invenţiei „cupă pentru excavator" brevetată, iar între autorii invenţiei şi fosta Compania Naţională a Lignitului Tg. Jiu s-a încheiat contractul de concesiune din 1999, pentru care s-a transmis dreptul la eliberarea brevetului de invenţie pe toată durata valabilitate a brevetului, părţile stabilind şi modalitatea de plată a drepturi inventatorilor.
Pârâtele au folosit invenţia la un număr de 27 excavatoare ERC -14 30/7, iar ca urmare a folosirii au obţinut o serie de beneficii, sumele realizate în perioada verificată fiind arătate defalcat în raportul expertiză şi în anexele acestuia.
Apărarea pârâtelor în sensul că nu au folosit în activitatea lor invenţia nu a fost reţinută, fiind infirmată de concluziile rapoartelor de expertiză şi de constatările făcute la faţa locului, prin procesele - verbale întocmite în prezenţa reprezentanţilor părţilor.
În raport de concluziile expertizei, instanţa a stabilit sumele ce reprezintă cota de 20 % din beneficiul realizat şi raportat la convenţia încheiată între inventatori, a obligat pârâtele la sumele cuvenite reclamantului.
A apreciat instanţa că reclamantul este îndreptăţit şi la plata dobânzii legale pentru sumele datorate de la data introducerii acţiunii până la plata efectivă.
Instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât acesta a făcut dovada calităţii de moştenitor faţă de autorul său cu certificatul de moştenitor, supliment la certificatul de moştenitor din 15 noiembrie 2000 şi că, totodată, prin hotărârile pronunţate anterior, irevocabile, s-a reţinut calitatea procesuală activă a reclamantului.
S-a apreciat că pârâtele sunt succesoare în drepturi ale Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia în baza H.G. nr. 103/2004, preluând toate drepturile şi obligaţiile ale fostei companii.
Cu privire la cererile de chemare în garanţie s-a apreciat că acestea sunt nefondate , din probe rezultând că pârâtele au fost cele care au folosit invenţia, iar chematele în garanţie au livrat produsele în baza contractelor cu care pârâtele au fost de acord, tipul cupelor fiind impus acestora de beneficiari prin caietele de sarcini.
S-a constatat că apărarea invocată de către apelante privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului decurgând din faptul că a operat decăderea din dreptul de protecţie, urmare a publicării în M. Of. nr. 3/28.03.2008, este nefondată.
Brevetul, precum şi drepturile şi obligaţiile ce rezultă din brevet şi contractul de cesiune sunt protejate pe toată durata de valabilitate a brevetului, durată cuprinsă între data acordării brevetului şi data decăderii, care operează începând cu data publicării în M. Of..
Până la data publicării decăderii, părţile trebuie să-şi execute cu bună credinţă şi de bună voie obligaţiile ce rezultă din lege şi convenţie, astfel că drepturile solicitate pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006 trebuie acordate dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege.
Analizând raportul de expertiză efectuat de expert B.I., s-a constatat că acesta nu a răspuns obiectivelor avute în vedere de instanţă în soluţionarea cauzei, unele probleme analizate neavând legătură cu cauza, iar altele fiind reţinute în mod greşit. Astfel, aprecierile expertului privind greşit reţinere a caracterului de noutate şi utilitate al realizării tehnice, erorile de fond şi procedură realizate de OSIM Bucureşti la eliberarea brevetului, inaplicabilitatea tehnică, sunt chestiuni care exced cadrului prezentei judecăţi, astfel că în cauză concluziile şi reţinerile acestui expert au fost înlăturate.
Expertiza efectuată de experţii Ţ.S. şi M.M. a răspuns obiectivelor instanţei şi a lămurit aspectele: dacă modelul de cupă folosit de pârâte prezintă caracteristic constructive şi funcţionale diferite de obiectul brevetului; dacă s-a realizat eficienţa economică şi în ce a constat aceasta.
Raportat la concluziile expertizei tehnice şi contabile, s-a constatat că în cauză criticile invocate de către apelante privind greşita reţinere a stării de fapt ce vizează identitatea dintre cupele folosite în exploatare şi datele tehnice ale brevetului, respectiv susţinerea că au fost folosite cupe care nu se află sub protecţia brevetului, sunt nefondate.
Din constatările personale ale expertului, care fac dovada deplină până la înscrierea în fals, rezultă că pârâtele folosesc aplicaţia tehnică la un număr de 26 excavatoare şi prin aplicarea acestei realizări tehnice s-a realizat eficienţa tehnică şi economică, pârâtele realizând beneficii.
Expertul a constatat că, cupele SIP folosite de pârâte au configuraţia cupei din brevetul de invenţie, neexistând deosebiri majore, păstrându-se configuraţia din brevet pentru elementele considerate definitorii, respectând teoria variantelor de execuţie, iar modificarea unghiului de aşchiere s-a făcut în scopul de a adapta cupa la specificul frontului de excavare şi că, exceptând diferenţele de unghi de aşchiere care nu schimbă elementele esenţiale, cupele corespund întru totul brevetului de invenţie, neputându-se concluziona că ne aflăm în faţa unei cupe diferite de cea protejată.
Nefondate sunt şi criticile privind greşita determinare a eficienţei economice, aceasta fiind calculată raportat la consumul real şi consumul normat, la consumul efectiv de dinţi utilizaţi şi varianta SIP şi varianta originală; diferenţa de consum şuruburi şi bolţari; masa minieră exploatată; cheltuielile de producţie, etc - eficienţa economică fiind determinată în raport de cupele folosite de fiecare apelantă în parte, iar sumele datorate au fost calculate în mod corect, în raport de contractul de cesiune, cât şi de convenţia încheiată între inventatori.
Chiar dacă prin expertiza efectuată în apel s-au calculat sume mai mari, aceasta nu afectează legalitatea primei hotărâri, avându-se în vedere că reclamantul nu a declarat apel , iar apelantelor nu li se poate agrava situaţia în propria cale de atac.
Criticile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului sunt nefondate, acesta făcând dovada dreptului şi interesului său cu certificatul de moştenitor, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 64/1991.
În mod fondat s-a reţinut că pârâtele au calitate procesuală pasivă, calitate care rezultă din faptul că acestea sunt succesoare în drepturi şi obligaţii ale fostei Compania Naţională a Lignitului Oltenia, urmare reorganizării în baza H.G. nr. 103/2004.
Critica privind greşita soluţionare a cererii de chemare în garanţie, este neîntemeiată, din probe rezultând că utilajele livrate au fost conforme cu caietele sarcini impuse de către pârâte, ceea ce presupunea folosirea brevetului, iar utilizatori ai obiectului brevetului au fost pârâtele, care au realizat beneficii din exploatare.
Argumentul invocat de către Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, în sensul că mai există brevete privind exploatarea cupelor, nu are relevanţă, prin expertiză stabilindu-se că în cauză cupele exploatate sunt conform brevetului în care este autor al invenţiei este autorul reclamantului.
Critica privind greşita actualizare a sumelor şi totodată obligarea la plata dobânzii este nefondată, expertul nerealizând o reactualizare a sumelor datorate, ci doar le-a determinat în raport de acele criterii de eficienţă şi reducere a cheltuielilor, iar obligarea la plata dobânzii s-a făcut în baza dispoziţiilor legale art. 1088 C. civ..
Nefondată este şi critica privind greşita obligare a pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată, acestea putând fi suportate şi în solidar, după interesul şi raportul juridic dedus judecăţii, iar în cauză drepturile şi obligaţiile părţilor derivă dintr-un raport juridic iniţial comun.
Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs pârâţii-apelarţi, în care, pe lângă aspecte ce ţin de modul de soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive şi active, tipul de cupă utilizat, de cumulul dintre dobândă şi reactualizarea sumei, s-a criticat modul de interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 64/1991 cu privire la data de la care operează decăderea din drepturile conferite de brevet pentru neplata taxelor de menţinere în vigoare a acesteia.
S-a subliniat că, potrivit art. 43 Legea nr. 64/1991, menţinerea în vigoare a brevetului este condiţionată de plata taxelor la termenele şi în condiţiile prevăzute de lege. În aceste condiţii, decăderea operează de la data neplăţii acestora, iar în cauză titularul a fost decăzut din drepturi începând din data de 22 iunie 1999, potrivit adresei O.S.I.M. din data de 1 octombrie 2009.
Faţă de dispoziţiile art. 4 din contractul de cesiune din 1999, care sunt în sensul că acesta se încheie pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului (prin valabilitate înţelegându-se menţinerea în vigoare a brevetului prin plata taxelor de menţinere în vigoare conform legii şi nu valabilitatea invenţiei din punct de vedere tehnic) şi în condiţiile în care acesta nu mai este în vigoare pentru neplata acestor taxe, nu mai poate fi atrasă răspunderea contractuală.
Reclamantul-intimat I.G.D. a formulat întâmpinare, prin care a contestat recursurile formulate în cauză, susţinând faptul că în condiţiile în care decăderea a fost publicată la data de 28 martie 2008, până la această dată părţile trebuie să-şi execute obligaţiile ce decurg din lege şi convenţie.
Exploatarea Minieră de Carieră M. a adus la cunoştinţa instanţei că şi-a modificat denumirea în Exploatarea de Carieră Husnicioasa, iar Exploatarea de Carieră R.P. a învederat faptul că recurenta Exploatarea Minieră de Carieră R.P. s-a desfiinţat, iar obiectul dosarului se află în zona sa de competenţă.
Recurenta a invocat accepţia de neconstitaţionalitate a art. 43 alin. (3) fraza a 2-a din şi a art. 45 alin. (3) fraza a 2-a Legea nr. 64/1991.
Deşi a indicat două texte de lege, în realitate este vorba de aceeaşi prevedere legală, care era conţinută în art. 45 din lege în forma publicată în M. Of. nr. 752/15.10.2002 şi care actualmente este conţinută în art. 43 Legea nr. 64/1991, republicată în temeiul art. IV Legea nr. 28/2007 în M. Of. nr. 541/8.08.2007.
Textul de lege vizat prevede că:
„Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul Naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială".
Recurenta a susţinut că acest text încalcă art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1), art. 52 alin. (1) din Constituţia României.
În motivarea excepţiei, recurenta a prezentat pe scurt istoricul litigiului şi a susţinut că publicarea de către O.S.I.M. a decăderii brevetului în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală la aproape 9 ani de la data neplăţii taxelor de menţinere în vigoare a brevetului îi creează un prejudiciu, prin aceea că a fost obligată la plata către inventatori a unor sume de bani pentru un brevet de invenţie decăzut din drepturi, deci nelegal.
Analizând cu prioritate cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta pârâtă Exploatarea de Carieră R.P., Înalta Curte constată următoarele:
Art. 43 alin. (3) fraza a 2-a Legea nr. 64/1991 este în vigoare, are legătură cu soluţionarea cauzei şi nu a fost declarat neconstituţional, aceste condiţii impuse de art. 29 Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale fiind îndeplinite.
Cu toate acestea, nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale, deoarece recurenta care invocă excepţia nu arată în ce constă contradicţia dintre textul de lege menţionat şi articolele din Constituţie indicate în cerere.
Ceea ce solicită recurenta este, în realitate, ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe dacă este legal ca ea să fie obligată la plata unor sume de bani către inventatori, în baza unui brevet de invenţie căzut în domeniul public, dar a cărui decădere a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală după aproape 9 ani de la neplata taxelor de menţinere în vigoare.
Or, o atare analiză nu incumbă Curţii Constituţionale, ci instanţei de drept comun sesizată cu judecata recursului declarat de aceeaşi parte care a invocat excepţia şi îh cadrul căruia s-a şi formulat o asemenea critică de nelegalitate, adică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A naiizând recursurile Înalta Curte constată ca acestea sunt fondate în limitele şi pentru considerentele cesewr arăta în continuare.
Critica de recurs ce vizează decăderea din drepturile decurgând din brevet, ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată, ceea ce face inutilă analiza tuturor celorlalte.
S-a reţinut în speţă, ca situaţie de fapt necontestată de niciuna dintre părţi, că:
Temeiul pretenţiilor reclamantului îl reprezintă contractul de cesiune din 19 mai 1999 încheiat între inventatorii I.G.D., autorul reclamantului I.G.D., P.I. şi S.N., în calitate de cedenţi pe de o parte şi Compania Naţională a Lignitului Oltenia - ale cărei succesoare în drepturi sunt pârâtele, îh calitate de cesionară, pe de altă parte.
Prin acest contract, cedenţii au cesionat unităţii ai cărei angajaţi erau, în baza art. 5 alin. (1) lit. b) Legea nr. 64/1991, dreptul la eliberarea brevetului pentru invenţia „Cupa pentru excavator cu rotor", îh schimbul unei redevenţe.
În contract s-a prevăzut la art. 4 că „prezentul contract încetează odată cu valabilitatea brevetului sau la data convenită de părţi sau în caz de forjă majoră".
În baza contractului menţionat, cesionara a obţinut de la O.S.I.M. brevetul de invenţie.
Ulterior acordării brevetului, părţile contractului de cesiune au mai încheiat un contract, din 2002, prin care au stabilit procentual drepturile cuvenite inventatorilor din exploatarea invenţiei, „pe toată perioada de valabilitate a brevetului de invenţie", cum s-a menţionat în art. 2 lit. d).
Întrucât titulara brevetului nu a achitat taxele de menţinere în vigoare, O.S.I.M. a dispus decăderea din drepturile conferite de brevet începând cu data de 22 iunie 1999, decăderea fiind publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală nr. 3 din 28 martie 2008.
În raport de această situaţie de fapt, curtea de apel a procedat greşit atunci când a considerat că decăderea din drepturile conferite de brevet produce efecte numai pentru viitor, adică începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, 28 martie 2008.
Conform art. 43 alin. (2) Legea nr. 64/1991 pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenţie titularul datorează anual taxe de menţinere în vigoare a brevetului.
Alin. 3 al aceluiaşi articol prevede că neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală.
Din interpretarea textului enunţat rezultă că sancţiunea decăderii operează la data expirării termenului în care titularul de brevet nu şi-a executat obligaţia şi nu la data constatării decăderii de către O.S.I.M. sau, după caz, de către instanţă ori de la data publicării acestei sancţiuni în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, cum a reţinut instanţa de apel.
Măsura decăderii sancţionează nerespectarea termenului de plată a taxelor, taxe care sunt datorate tocmai pentru menţinerea în vigoare a brevetului.
A accepta că decăderea operează de la o dată ulterioară scadenţei de plată a taxelor ar echivala cu menţinerea în vigoare a brevetului pe o perioadă de timp pentru care taxele nu au fost plătite, ceea ce contravine atât literei cât şi spiritului reglementării care prevede obligaţia de plată a taxelor şi sancţiunea nerespectării obligaţiei.
Faptul că data de la care operează decăderea este data limită la care mai puteau fi plătite taxele de menţinere în vigoare rezultă implicit şi din art. 44 al Legii nr. 64/1991, în care se prevede că titularul brevetului care din motive temeinice nu a putut să respecte un termen în procedurile în faţa O.S.I.M. este repus în situaţia anterioară după o anumită procedură, cu excepţia mai multor ipoteze, printre care şi cea de nerespectare a termenelor legale de plată a taxelor de menţinere în vigoare a brevetului.
Singura posibilitatea pe care o oferă legea titularului care nu a respectat termenele de plată a taxelor de menţinere în vigoare este aceea de a solicita revalidarea, conform procedurii din art. 37 al legii.
Cu privire la data de la care se produc efectele decăderii Înalta Curte s-a mai pronunţat în acelaşi sens prin deciziile nr. 3942 din 22 iunie 2010, nr. 4612 din 21 septembrie 2010 şi nr. 6561 din 3 decembrie 2010.
Faţă de cele anterior arătate rezultă că, în speţă, titularul a fost decăzut din drepturile conferite de brevetul de invenţie începând cu data de 22 iunie 1999, aşa cum a comunicat O.S.I.M.
Nu rezultă că s-ar fi cerut şi obţinut revalidarea brevetului şi nici că reclamantul, ca persoană interesată de menţinerea în vigoare a brevetului, ar fi plătit el însuşi taxele în conformitate cu art. 39 alin. (3) Legea nr. 64/1991, care prevede o atare posibilitate.
Cum, potrivit voinţei părţilor - care are putere de lege între acestea conform art. 969 C. civ. - durata de valabilitate a contractului de cesiune din 1999 este aceeaşi cu durata de valabilitate a brevetului şi cum în contractul din 2002 aceleaşi părţi au convenit că drepturile de autor se acordă pentru toată perioada de valabilitate a brevetului de invenţie, iar această perioadă a încetat la data de 22 iunie 1999, rezultă că nu mai există temei pentru obligarea pârâtelor la plata drepturilor băneşti conform acestui contract, respectiv pentru angajarea răspunderii contractuale a acestora.
Aceasta deoarece acţiunea reclamantului a fost întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, invocându-se nerespectarea contractelor din 1999 şi din 2002.
Aşa fiind, toate celelalte chestiuni litigioase invocate prin cererile de recurs formulate în cauză nu se mai impun a fi analizate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica decizia, în sensul admiterii apelurilor declarate de aceeaşi pârâţi împotriva sentinţei primei instanţe, cu aplicarea şi a art. 296 C. proc. civ..
Se va schimba, în parte, sentinţa, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul I.G.D., ca nefondată.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a cererilor de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocată de recurenta Exploatarea de Cariera R.P. privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 43 alin. (3) fraza a 2-a şi art. 45 alin. (3) fraza a 2-a Legea nr. 64/1991.
Admite recursurile declarate de pârâţii Exploatarea Minieră de Cariere R.P., continuat de Exploatarea de Carieră R.P., SC Complexul Energetic C., Exploatarea Minieră M., continuat de Exploatarea De Carieră H., SC Complexul Energetic T. SA, SC Complexul Energetic R.SA, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA împotriva deciziei nr. 292 din 03 noiembrie 2009 a Curţii de Apel C., secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică decizia în sensul că:
Admite apelurile declarate de aceiaşi pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 85 din 29 mai 2008 a Tribunalului Gorj.
Schimbă, în parte, sentinţa, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul I.G.D., ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a cererilor de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6561/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6545/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
