ICCJ. Decizia nr. 6570/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6570/2010
Dosar nr. 3685/121/2009
Şedinţa publică din 6 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1645 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Galaţi s-a admis acţiunea reclamantul B.R.O. şi s-a constatat dreptul reclamantului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în compensarea cu un teren disponibil în suprafaţă de 285 m.p. la data executării hotărârii din domeniul public sau privat al Municipiului Galaţi şi emiterea deciziei în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 referitor la construcţia de 140 m.p. conform actului de vânzare – cumpărare nr. x/1994.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că autorii reclamanţilor D. şi V.B. au avut un imobil situat în Galaţi, str. Brăila construcţie şi teren ce au fost expropriate în baza Decretului nr. 239/1963 şi că reclamantul este unicul moştenitor al autorilor în calitate de descendent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Galaţi prin Primar iar prin decizia civilă nr. 31 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi secţia civilă s-a respins apelul pentru următoarele considerente:
Competenţa tribunalului a fost justificată în astfel de acţiuni, ca cea în speţă, şi în temeiul disp. art. 6 paragraf 1 din CEDO, potrivit cărora,,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil”.
A considera o astfel de acţiune ca fiind prematură, ar însemna nesocotirea printr-un formalism excesiv, a caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2001 şi totodată o împiedicare a persoanelor îndreptăţite să-şi redobândească bunurile preluate abuziv.
Mai mult decât atât, sentinţa civilă nr. 948/2005 a Tribunalului a rămas irevocabilă la 21 octombrie 2005, faptul că reclamantul a solicitat după trei ani de zile materializarea ei, acţiunea nu poate fi considerată prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, susţinerea că instanţa a încălcat cele două principii, cel al disponibilităţii procesului civil şi cel al plenitudinii a autorităţilor locale nu poate fi primită în condiţiile în care potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată prevede că,,în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care constau în compensare cu alte bunuri sau servicii şi în ultimă instanţă despăgubiri”, ierarhie ce rezultă din interpretarea disp. art. 26 alin. (1) din acelaşi act normativ. Astfel din acest punct de vedere soluţia instanţei de fond este corectă.
În ceea ce priveşte aspectul invocat că prima instanţă a soluţionat cauza fără a identifica imobilul nu poate ti primit atât timp cât din actele depuse la dosar şi în absenţa unor probe contrare, a rezultat întinderea dreptului de proprietate cu actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, potrivit disp. art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că s-a încălcat principiul plenitudinii de competenţă a autorităţilor locale cu privire la măsurile reparatorii ce se pot acorda conform Legii nr. 10/2001 cu atât mai mult cu cât s-a stabilit măsura compensării cu un teren de 285 m.p. fără să se facă o identificare efectivă a acestuia.
Se mai susţine că faţă de petitele acţiunii s-a acordat de fapt ceea ce nu s-a cerut, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada imposibilităţii restituirii imobilului pe vechiul amplasament.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:
Prin stabilirea măsurilor reparatorii ce se pot acorda persoanelor îndreptăţite în ordinea stabilită prin dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 legiuitorul a dat de fapt eficienţă exigenţelor dispoziţiilor art. 1 din Protocol 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel prin dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit în sarcina primarilor sau după caz conducătorilor entităţilor investite cu soluţionarea notificărilor obligaţia de a se afişa lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile sau după caz serviciile care pot fi acordate în compensare.
Este real că măsura compensării este prioritară în situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură, numai că petitul acţiunii reclamantului vizează tocmai obligarea la restituirea în natură a imobilului din Galaţi, Str. Brăila.
În susţinerea acestui petit reclamantul a invocat de altfel şi dispoziţiile sentinţei civile nr. 948 din 3 iunie 2005 a Tribunalului Galaţi.
Astfel prin sentinţa civilă nr. 948 din 3 iunie 2005 a Tribunalului Galaţi a fost obligată Primăria Municipiului Galaţi să se pronunţe asupra cererii de restituire în natură sau prin echivalent solicitat prin notificarea din 5 august 2001 referitoare la imobilul din Galaţi, Str. Brăila, astfel cum este descris şi nominalizat prin actul de vânzare nr. 546 din 4 martie 1940.
Or faţă de obiectul dedus judecăţii, de dispoziţiile hotărârii sus menţionate, instanţa de apel avea obligaţia în baza rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ., să dispună administrarea unor probe inclusiv efectuarea unei expertize tehnice de identificare a imobilului a cărui restituire s-a solicitat, pentru verificarea situaţiei faptice şi juridice a acestuia, dar şi de identificare a unor bunuri eventual disponibile în patrimoniul pârâtului, ce ar putea forma obiect al măsurii reparatorii a compensării în condiţiile prevăzute de art. 1 pct. 5 din Legea nr. 10/2001.
Cum în cauză aceste aspecte fac necesară administrarea unor probe în acest sens, (inclusiv efectuarea unor expertize), şi cum în această fază procesuală nu pot fi administrate astfel de probe,recursul pârâtului urmează a fi admis, a se casa hotărârea instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar împotriva deciziei nr. 31/ A din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6569/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6571/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE... → |
|---|
