ICCJ. Decizia nr. 6566/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6566/2010
Dosarul nr. 8200/105/2006
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1178 pronunţată la 2 iunie 2009, Tribunalul Prahova a admis în parte contestaţia completată, a anulat în parte Dispoziţia nr. 1625 din 23 noiembrie 2005, în sensul constatării dreptului contestatorilor, în calitate de moştenitori ai defuncţilor B.G. şi B.M., de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 182 mp, situat în oraşul Comarnic, str. Malul Luncii, judeţ Prahova şi a constatat dreptul acestora la despăgubiri pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură, constând din construcţia în suprafaţa construită desfăşurată de 70,45 mp şi terenul în suprafaţă de 42,31 mp ocupat de construcţie.
De asemenea, a obligat intimata şi intervenienţii să restituie contestatorilor suprafaţa de 182 mp, situată în oraşul Comarnic, str. Malul Luncii, judeţ Prahova şi a respins capătul contestaţiei completate privind obligarea intimaţilor şi a intervenienţilor să lase contestatorilor, în deplină proprietate şi liberă posesie, imobilul construcţie în suprafaţă construită desfăşurată de 70,43 mp şi terenul de 42,31 mp ocupat de construcţie, situat în oraşul Comarnic, str. Malul Luncii, judeţ Prahova, ca neîntemeiat.
Totodată, s-a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, în baza Dispoziţiei nr. 1625 din 23 noiembrie 2005, s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea petentului B.P. asupra imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii, nr. 29, compus din construcţie în suprafeţele 70,45 mp şi teren de 224,31 mp, reţinându-se că acest imobil a fost înstrăinat fostului chiriaş în urma aplicării Legii nr. 112/1995. â
S-a mai reţinut că, prin Deciziile nr. 1006 din 28 iulie 1981 şi nr. 911 din 08 mai 1979 ale Comitetului Executiv al Consiliului Popular Prahova s-a dispus trecerea cu plată în proprietatea statului şi în administrarea I.G.C.L. Valea Prahovei-Câmpina, imobilul situat în Comarnic, str. Malul Luncii, având teren de 224 mp, în indiviziune din suprafaţa totală de 723,60 mp şi o locuinţă cu 2 camere, bucătărie pivniţă imobil ce a aparţinut numiţilor B.M. şi B.G., în schimbul achitării unei despăgubiri de 336 lei şi de 5.969 lei, motivându-se că imobilul nu a fost înstrăinat în termenul prevăzut de Legea nr. 4/1973.
Instanţa a mai reţinut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 1997 SC C. SA a vândut numitului S.B. imobilul situai în Comarnic, str. Malul Luncii, având 2 camere, bucătărie, pivniţă şi un teren de 42,31 mp, însă, prin sentinţa civilă nr. 1813 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei Câmpina, definitivă şi irevocabilă, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea în revendicare completată privind revendicarea imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii, şi constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1124N/1997 formulată de petenţi împotriva numiţilor S.B. şi E., SC C. SA. Direcţia Administraţiei Domeniului Public şi Privat Comarnic, reţinându-se că imobilul sus-menţionat a trecut în proprietatea statului cu titlu, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că în cuprinsul contractului de închiriere din 06 iunie 2005 se menţionează că Oraşul Comarnic a închiriat numitului S.B. , pe o durată de un an, un teren de 182 mp, situat în Oraşul Comarnic, str. Malul Luncii, în schimbul unei chirii lunare de 182.000 ROL.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 16 septembrie 1978, numiţii B.G. şi M. au vândut petentului B.P. imobilul situat în Oraşul Comarnic, str. Malul Luncii, având o construcţie cu 2 camere, bucătărie, hol, prispă, 2 magazii şi o anexă gospodărească, amplasate pe un teren de 725 mp, ce nu a făcut obiectul vânzării, fiind în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
S-a mai arătat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, prevede că imobilele preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945- 22 decembrie 1989 se restituie în natură în condiţiile prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv înţelegându-se, conform art. 2 din aceeaşi lege, orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, precum şi orice alte imobile preluate fără titlu valabil, sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Art. 10 din Legea 10/2001 prevede că, în situaţia imobilelor preluate în mod] abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile ramase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Aşadar, din analiza probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că rezultă că autorii petenţilor B.G. şi M. au deţinut în proprietate imobilul situat în Comarnic, str. Malul Luncii, compus din construcţie teren în suprafaţă de 725 mp, din care aceştia au înstrăinat petentului o parte, constând în locuinţa cu 2 camere şi dependinţe amplasată pe un teren de 72 mp proprietatea statului, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1978, însă baza Deciziilor nr. 1006/1981 şi nr. 911/1979 s-a preluat de către stat imobilul Comarnic, str. Malul Luncii, , având un teren de 224 mp, din totalul de mp, precum şi construcţia cu 2 camere şi dependinţe de Ia numiţii B.G.M., fiind închiriat intervenientului S.B., pe timp de un an, parcela de 182 mp din terenul sus-menţionat, astfel încât, prin Dispoziţia nr. 1625/2005 s-au acordat despăgubiri în favoarea petentului cu privire la imobilul situat în Oraşul Comarnic, str. Malul Luncii, , compus dintr-un teren de 224,31 mp şi o construcţie în suprafaţă de 70,45 mp.
S-a mai arătat că, atât timp cât s-a preluat de către stat de la autorii petentului B.G. şi B.M., în baza Legii nr. 4/1973, imobilul situat în Oraşul Comarnic, str. Malul Luncii, compus dintr-o construcţie cu 2 camere dependinţe şi un teren de 224 mp, în 1979 - 1981, din care ulterior SC C. SA calitate de reprezentant al statului a înstrăinat intervenienţilor casa cu 2 camere dependinţe şi o parcelă de 42,31 mp, înseamnă că o asemenea preluare a avut ii caracter abuziv, deoarece nu există nicio dovadă privind manifestarea de voinţă foştilor proprietari de a transfera în favoarea statului dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În condiţiile în care imobilul în litigiu, situat în Comarnic, str. Malul Luncii, având un teren de 224,31 mp şi o construcţie cu 2 camere şi dependinţe, a fost preluat abuziv de către stat de la autorii petenţilor, iar o parte din acest imobil a fost înstrăinat de către stat în favoarea intervenienţilor, instanţa a apreciat că petenţii, în calitate de moştenitori legali ai foştilor proprietari, au dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru imobilul preluat de către stat de la autorii lor, constând în restituirea în natură a terenului de 182 mp şi în despăgubiri pentru construcţia cu 2 camere şi dependinţe şi pentru terenul de 42,31 mp vândut intervenienţilor.
Pretenţia intervenienţilor privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3715/1978, invocându-se lipsa obiectului vânzării pe motiv că imobilul nu se mai afla în patrimoniul vânzătorilor, fiind eludate dispoziţiile Legii nr. 4/1973, a fost apreciată ca neîntemeiată de instanţă, deoarece nu există nicio dovadă la dosar că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 3715 din 16 septembrie 1978 vânzătorii nu mai erau proprietarii imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii, atât timp cât Deciziile nr. 1006/1981 şi nr. 911/1979 au vizat un alt imobil, situat în Comarnic, str. Malul Luncii, şi nicidecum imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare sus-menţionat, mai ales că aceste decizii au fost emise ulterior încheierii contractului, producând efecte juridice Ia momentul respectiv numai pentru imobilul total diferit de cel descris în contractul de vânzare-cumpărare de mai sus.
Referitor la susţinerea intervenienţilor că nu a fost avută în vedere de instanţa de fond Decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 2239/1999 prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, nelegalitatea contractului de vânzare - cumpărare autentificat la nr. 3715 din 19 septembrie 1978, reţinându-se că acea decizie a vizat revendicarea formulată de către B.P. şi B.S. a imobilului format din teren şi anexă gospodărească situat în Comarnic, str. Malul Luncii, precum şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA şi intervenienţi, şi nicidecum nulitatea contractul nr. x/1978, instanţa a apreciat că împrejurarea că în considerentele acestei deci/ se menţionează că acest contract nu produce efecte juridice, deoarece ar fi fost încheiat ulterior datei ieşirii din patrimoniul vânzătorilor a bunului respectiv, nu înseamnă că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat nelegalitatea acestui contract, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
În ceea ce priveşte capătul contestaţiei completate, privind obligarea intimatei şi a intervenienţilor să lase contestatorilor, în deplină proprietate şi liberă posesii imobilul-construcţie în suprafaţă desfăşurată de 70,43 mp şi terenul de 42,31 mp ocupat de construcţie, situat în Comarnic, str. Malul Luncii, judeţ Prahova, tribunalul l-a apreciat ca neîntemeiat, întrucât, atât timp cât s-a constatat dreptul contestatorilor la despăgubiri pentru această parte de imobil imposibil de restituit natură, fiind înstrăinat intervenienţilor cu contract de vânzare-cumpărare ce nu fost niciodată anulat, contestatorii nu mai pot pretinde obligarea acestora să le lase în deplină proprietate şi liberă posesie, acest imobil.
Totodată, tribunalul a respins şi cererea reconvenţională formulată de intimaţii B.E. şi S.B., apreciind că nu se poate invoca lipsa obiectului vânzării, atât timp cât la dosar nu există nicio dovadă că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 16 septembrie 1978, a cărui nulitate se solicită vânzătorii nu mai erau proprietarii imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii, judeţ Prahova.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorii B.P. şi B.S. ca şi intimaţii B.E. şi S.B. şi Primarul Oraşului Comarnic iar prin decizia civilă nr. 7 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie s-au respins toate apelurile, reţinându-se următoarele considerente:
Este nefondată critica apelanţilor că, în mod greşit, instanţa de rejudecare a fondului a admis în parte contestaţia - completată şi a respins petitul privind obligarea intimatului şi a intervenienţilor să lase contestatorilor deplina proprietate şi libera posesie a imobilului - construcţie în suprafaţă construită desfăşurată de 70,43 m.p. şi terenul de 42,31 m.p. ocupat de construcţie, situat în oraşul Comarnic, str. Malul Luncii, , judeţ Prahova, întrucât în decizia nr. 2239/1999 a Curţii de Apel Ploieşti se reţine că vânzarea imobilului în litigiu către intervenienţii S.B. şi E., prin contractul de vânzare - cumpărare nr. x/1997, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.
Mai mult, prin Legea nr. 1 din 30 ianuarie 2009 de modificare şi completare a Legii nr. 10/2001, care introduce un nou alineat la art. 7, după alin. (1), se arată: „Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condiţiilor cerute de lege”.
Referitor la al doilea motiv de apel, respectiv omisiunea tribunalului de a examina petitul privind revendicarea prin compararea titlurilor, exact obiectul casării cu trimitere spre rejudecare s-a reţinut că şi această critică este nefondată întrucât instanţa de fond s-a pronunţat pe capătul de cerere privind revendicarea, motivând respingerea acestui capăt de cerere în ultimul alineat din fila 8.
Chiar dacă, în motivarea capătului de cerere privind respingerea acţiunii în revendicare, instanţa de fond nu a folosit termenul de „revendicarea prin compararea titlurilor”, aceasta nu poate conduce la nulitatea sentinţei, întrucât revendica compararea titlurilor este numai unul din principiile de dovadă a proprie scopul acţiunii în revendicare este restituirea bunului imobil.
Trebuie menţionat că acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere restituirea acestuia de la ce se găseşte, iar dovada dreptului de proprietate se poate face astfel: ambele titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat; numai o parte produce titlu privind proprietatea lucrului revendicat; niciuna din părţi nu are titlu şi nici nu poate fi invocat dobândirea bunului prin uzucapiune sau prin ocupaţiune.
Mai mult, prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 inadmisibile, arătând că în concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant.
Contestatorii nu puteau formula şi acţiune întemeiată pe dispoziţiile nr. 10/2001 şi acţiune în revendicare pentru acelaşi imobil, având în vedere dispoziţiile deciziei mai sus menţionată.
În baza dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., urmează a se respinge apelul formulat de contestatorii-apelanţi, ca nefondat.
Astfel s-a reţinut că este nefondată prima critică, ce vizează faptul că în mod nelegal, anulată în parte Dispoziţia nr. 1625 din 23 noiembrie 2005, constatându-se contestatorilor dreptul de a beneficia de restituirea în natură a suprafeţei de 182 mp, Comarnic, str. Malul Luncii, întrucât nu sunt incidente dispoziţiile alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acest text de lege se referă la servituţile legale şi alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, ţinând cont că prin adresa din 18 ianuarie 2010 a Primăriei oraşului Comarnic s-a precizat că terenul de 224 mp, deţinut cu contract de închiriere de apelanţii - intervenienţi, este poziţionat între cele două proprietăţi pe care le deţin în Comarnic, str. Malul Luncii, cu rol de drum de acces.
Instanţa de apel a mai apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 10/2001, potrivit cărora: „În situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.
De asemenea, s-a reţinut că este nefondată critica acestor apelanţi că au fost nesocotite dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât acest text de lege se referă la situaţia imobilelor-construcţii care fac obiectul notificărilor şi cărora le-au fost adăugate pe orizontală şi/ sau pe verticală corpuri suplimentare de sine stătătoare.
Critica referitoare la faptul că în mod greşit instanţa de fond a obligat atât intimatul Primarul oraşului Comarnic, cât şi intervenienţii persoane fizice, să restituie contestatorilor suprafaţa de 182 mp, situată în Comarnic, str. Malul Luncii, este nefondată, întrucât, deşi Decizia nr. 1625/2005 este emisă de Primarul oraşului Comarnic, totuşi, terenul în litigiu este închiriat apelanţilor - intervenienţi, situaţie ce reiese din adresa din 18 ianuarie 2010 a Primăriei oraşului Comarnic.
Cu privire la susţinerea apelanţilor că decizia de casare nr. 59/2008 a Curţii de Apel Ploieşti a avut în vedere capătul de cerere al acţiunii în revendicare prin compararea titlurilor, în ceea ce priveşte admisibilitatea sau inadmisibilitatea acţiunilor în revendicare potrivit dreptului comun după adoptarea Legii nr. 10/2001. Curtea va reţine că prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile, arătând că în concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant.
Referitor la critica că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea reconvenţională a intervenienţilor în ceea ce priveşte cauza de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare întemeiată pe fraudă la lege şi chiar lipsa obiectului contractului de vânzare-cumpărare, Curtea va reţine că aceasta este nefondată, întrucât contractul din 16 septembrie 1978 a fost încheiat înainte de preluarea de către stat a imobilului, prin decizia din 28 iulie 1981 şi decizia din 8 mai 1979.
La termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, apărătorul apelanţilor-contestatori a susţinut că intervenienţii nu au interes sa invoce nulitatea actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1978.
Curtea apreciază, însă, ca apelanţii-intervenienţi au interesul să invoce nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 septembrie 1978, dat fiind faptul că, contestatorii-apelanţi au completat contestaţia cu un petit ce priveşte revendicarea imobilului în litigiu şi pentru a nu se mai solicită revendicarea prin compararea titlurilor de proprietate, motiv pentru care urmează a se respinge această susţinere.
Cererea apelanţilor de a se constata autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte nelegalitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1978, potrivit art. 1201 C. civ., faţă de decizia nr. 2239/1999 a Curţii de Apel Ploieşti, urmează a fi respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1201 C. civ., fiind diferite părţile, dar şi obiectul şi cauza în cele două acţiuni.
În ceea ce priveşte apelul formulat de intimatul Primarul oraşului Comarnic, s-a reţinut că este nefondată critica apelantei că soluţia Tribunalului Prahova, de admitere în parte a contestaţiei formulată de contestatorii B.P. şi Stanca, este criticabilă deoarece Dispoziţia nr. 1625/2005 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, în parte, numai în ceea ce priveşte imobilul-construcţie în suprafaţă construită desfăşurată de 70,45 mp şi terenul în suprafaţă de 42,31 mp ocupată de construcţie.
În cea ce priveşte imobilul-teren în suprafaţă de 182 mp, situat în Comarnic, str. Malul Luncii, sunt aplicabile dispoziţiile aii. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001: „în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.
Susţinerea apelantei că sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”, este nefondată, pentru că, în cauza de faţă, nu s-a pus în discuţie dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, întrucât acest text de lege este dispoziţia legală de principiu, fiind cuprinsă chiar în Capitolul „Dispoziţii Generale”.
Cu privire la aplicabilitatea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a reţinut că acest text de lege nu îşi are aplicabilitatea în cauza de faţă, întrucât se referă la situaţia imobilelor-construcţii care fac obiectul notificărilor şi cărora le-au fost adăugate, pe orizontală şi/ sau verticală, în raport cu forma iniţială, corpuri suplimentare de sine stătătoare.
Aşa cum s-a mai arătat, valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1997 a fost supusă controlului jurisdicţional, prin decizia nr. 2239/1999 a Curţii de Apel Ploieşti şi în care s-a precizat ca vânzarea imobilului în litigiu, prin acest contract, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că, în mod corect s-a dispus prin Dispoziţia nr. 1625/2005 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul-construcţie şi pentru terenul de sub construcţie.
Deşi apelanta arată că diferenţa de 182 mp restituită contestatorilor-apelanţi nu este liberă funcţional, prin adresa din 18 ianuarie 2010 a Primăriei oraşului Comarnic s-a arătat că terenul în litigiu se află între două imobile şi are rol de drum de acces, astfel ca, în mod corect s-a dispus, în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/200 restituirea acestei suprafeţe de teren către apelanţii - contestatori .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanţii B.P. şi B.S. pârâtul Primarul oraşului Comarnic şi intervenienţii B.E. şi S.B.
Astfel criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel reclamanţii B.P. şi B.S. au criticat hotărârea instanţei de apel prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 90 C. proc. civ. şi art. 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condiţiile în care nu au fost respectate recomandările obligatorii date prin decizia de casare.
În această idee reclamanţii au susţinut că au fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 31 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora problemele de drept dezlegate de instanţa de control judiciar sunt obligatorii pentru instanţa care rejudecă fondul cauzei.
Aceeaşi critică legată de încălcarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., o aduc hotărârii instanţei de apel şi ceilalţi recurenţi respectiv pârâtul Primarul oraşului Comarnic şi intervenienţii B.E. şi S.B.
Examinând astfel recursurile prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursurile sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile date asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Soluţia consacrată de art. 315 alin. (1) C. proc. civ. are o justificare deplină şi legitimare incontestabilă ce decurge din însăşi raţiunea controlului judiciar, dispoziţiile citate limitând obligativitatea deciziei de casare la problemele de drept dezlegate şi la necesitatea administrării unor probe.
Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege în aplicarea unui anumit principiu de drept, în condiţiile determinate prin decizia de casare, este obligatorie pentru judecătorii fondului.
Or, faţă de dispoziţiunile obligatorii ale deciziei de casare, se constată că într-adevăr instanţa de apel nu s-a conformat dezlegării date problemelor de drept prin decizia de casare, motiv pentru care fiind încălcate dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., recursurile părţilor urmează a fi admise, a se casa hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanţii B.P. şi B.S., pârâtul Primarul Oraşului Comarnic şi intervenienţii B.E. şi S.B. împotriva deciziei civile nr. 7 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6567/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6523/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
