ICCJ. Decizia nr. 6667/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6667/2010
Dosar nr. 25722/3/200.
Şedinţa din Camera de consiliu de la 9 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 6 iunie 2008, reclamanta SC A.R.A. SA a chemat în judecată pe pârâtul G.D., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 52.966,92 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate la debitul datorat, pentru neachitarea la termen a sumelor datorate societăţii, precum şi obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a imprimatelor cu regim special personalizate A., cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 4 pct. 3 din Legea nr. 469/2002 şi Legea nr. 53/2003 – dispoziţiile referitoare la răspunderea patrimonială a salariatului.
Prin sentinţa civilă nr. 6084 din 14 noiembrie 2008 a Tribunalului Dolj a fost declinată competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţa reţinând că, întrucât reclamanta are sediul social în Bucureşti, competenţa soluţionării prezentei cauze aparţine instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, sau după caz, sediul social, conform dispoziţiilor art. 284 C. muncii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 7130 din 12 noiembrie 2009, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru regulator de competenţă
S-a reţinut că, la data introducerii acţiunii reclamanta avea sediul sucursalei Oltenia a SC A.R.A. SA în municipiul Craiova, iar textul legal ce reglementează competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă nu cuprinde menţiuni exprese referitoare la sediul principal sau secundar al societăţii reclamante, astfel că, de vreme ce reclamanta a ales să se judece la instanţa în circumscripţia căreia se află sediul unei sucursale a sa, acesteia îi revine competenţa de soluţionare a pricinii.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, pentru considerentele ce succed:
Între cele două instanţe de judecată, Tribunalul Dolj şi Tribunalul Bucureşti există un conflict de competenţă, fiind întrunite condiţiile de incidenţă a dispoziţiilor art. 20 C. proc. civ. şi anume: cele două instanţe au fost sesizate cu aceeaşi cerere, ambele s-au declarat necompetente prin hotărâri rămase definitive, declinările între instanţele sesizate sunt reciproce, şi cel puţin una din aceste instanţe este competentă.
Conform art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul. Aceasta dispoziţie a legii derogă de la dreptul comun reprezentat de art. 5 C. proc. civ., potrivit căruia cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Fiind vorba de o normă derogatorie, ea este de o strictă interpretare, având un caracter imperativ, ceea ce duce la concluzia că, din punct de vedere al teritorialităţii, părţile nu pot să deroge şi nici conveni asupra competenţei instanţei.
Aşa fiind, în mod corect Tribunalul Dolj şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6669/2010. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6668/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
