ICCJ. Decizia nr. 6660/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6660/2010
Dosar nr. 646/99/200.
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, F.C. a contestat dispoziţia nr. 14343 din 26 noiembrie 2007 emisă de Primarul municipiului Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 605 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Iaşi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul F.T.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iaşi, prin reprezentanţii legali.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul nu a cumpărat imobilul, dobândind numai dreptul de folosinţă, stipulându-se şi în înscrisul sub semnătură privată acest drept de folosinţă.
Împotriva sentinţei civile nr. 605 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Iaşi a formulat apel F..
Se critică sentinţa apelată pentru următoarele motive:
Nu s-a avut în vedere că el a cumpărat terenul cu act sub semnătură privată, instanţa confirmând indirect preluarea abuzivă a terenului prin expropriere; calitatea de proprietar este confirmată şi prin dovada 10705/2003 a Direcţiei Finanţelor Publice Iaşi prin care se atestă plata impozitului aferent acestui teren până la data exproprierii şi anume anul 1984; din actele depuse la dosar - referatul Primăriei nr. 5331 din 9 aprilie 2001, tabelul privind despăgubirile şi adresa R.A.J.A.C. Iaşi nr. 25299/2006 rezultă că nici petentul şi nici vânzătorii terenului nu au fost despăgubiţi pentru teren.
Apelul formulat a fost respins deoarece:
Apelantul F.C. a cumpărat printr-un înscris sub semnătură privată imobilul din Iaşi.
Terenul construit şi neconstruit în suprafaţă de 823 mp a fost expropriat în baza Decretului nr. 239/1984, iar petentul F.C. a primit despăgubiri numai pentru construcţie, în sumă de 13.181 lei.
Înscrisul sub semnătură privată nu reprezintă un act juridic translativ de proprietate în sensul art. 23.1 din Normele Metodologice de aplicare corectă a Legii nr. 10/2001 şi nu a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărţeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţii.
S-a mai considerat că la data exproprierii în anul 1984, conform procesului-verbal din 17 noiembrie 1984 (pag. 5 dosar) şi adresei de la R.A.J.A.C. Iaşi (pag. 15) s-a expropriat de la apelantul F.C. numai construcţia, nu şi terenul.
Aşa fiind, nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 23 din HG nr. 250/2007 invocate de petent.
În raport de toate aceste considerente şi de dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., Curtea de Apel Iaşi a respins apelul formulat prin Decizia nr. 150/2008 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care a susţinut următoarele critici de nelegalitate.
Instanţele de judecată nu au analizat faptul că prin Decretul nr. 314 şi nr. 239/1984 de expropriere s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra casei şi terenului, el primind despăgubiri doar pentru imobilul „casă".
Se consideră că în mod eronat instanţele de judecată au menţinut dispoziţia14343 din 26 noiembrie 2007 emisă de Primăria Iaşi prin care s-a respins cererea de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 823 mp.
Deşi recurentul nu a indicat temeiul de drept al recursului său împotriva deciziei civile a Curţii de Apel, susţinerile sale ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamant urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
Dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr.10/2001 au fost în mod just interpretate de instanţa de judecată. Conform art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum şi moştenitorii legali sau testamentari ai acestora.
Condiţia esenţială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 este ca titularul cererii să facă dovada că el sau autorul său deţineau imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat. În mod corect Curtea de Apel a statuat că reclamantul nu era proprietar al terenului, din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultând că la data exproprierii s-a expropriat doar imobilul „construcţie", nu şi terenul solicitat.
Ambele instanţe de judecată au interpretat şi aplicat în mod just dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale art. 1.4 lit. c) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007 în raport de care sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii. În baza acestora dispoziţii speciale, persoanele care aveau calitatea de proprietar al imobilului teren la data trecerii în proprietatea statului.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul F.T.C. împotriva deciziei civile nr. 150 din 01 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6659/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6658/2010. Civil → |
|---|
