ICCJ. Decizia nr. 6755/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6755/2010
Dosar nr. 1696/63/2006
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Judecata în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 164 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele C.S. şi P.E. împotriva pârâţilor Primarul municipiului Craiova, Primăria municipiului Craiova şi SC P.D. SRL, a anulat în parte dispoziţia din 10 mai 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Craiova, a anulat în parte art. 2 al dispoziţiei, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 437 m.p. identificat prin raportul de expertiză întocmit de experţii D.V. şi C.Ş. şi a menţinut restul dispoziţiilor contestate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia din 2006 Primarul municipiului Craiova a dispus restituirea parţială în natură a imobilului notificat, respectiv a suprafeţei de 112,5 m.p. situat în C., judeţul Dolj, iar pentru diferenţa de 1311,5 m.p. şi pentru construcţia demolată a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, cu înaintarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Din actele depuse la dosar, rezultă că terenul în litigiu a aparţinut defunctului S.P., decedat în 2000, reclamantele fiind moştenitoarele acestuia.
Imobilul a fost expropriat şi din dovezile administrate în cauză rezultă că a avut o suprafaţă totală de 1424 m.p.
Conform raportului de expertiză astfel cum a fost refăcut de experţii D.V. şi C.Ş., o suprafaţă de 437 m.p. este liberă, ca şi suprafaţa de 117 m.p. restituită reclamantelor prin dispoziţia atacată; din suprafaţa totală revendicată, 218 m.p. sunt ocupaţi de clădirea unui restaurant, 147 m.p. sunt ocupaţi de terasă şi 57 m.p. sunt ocupaţi de o baracă metalică.
În ceea ce priveşte construcţiile, tribunalul a reţinut că nu se poate identifica din actele depuse la dosar dacă extinderea la restaurantul D. s-a efectuat cu autorizaţie de construcţie; din adresa din 2008 a Primăriei municipiului Craiova rezultă că în perioada 1997-2007 nu figurează emisă autorizaţie de construire pentru locaţia în litigiu.
Din contractul de vânzare cumpărare din 2008, coroborat cu încheierea din 2007 a O.G.P.I. rezultă că terenul în suprafaţă de 675 m.p. a aparţinut SC C. SA, care l-a vândut către SC P.D. SRL, iar pe acest teren această societate a dobândit prin contractul autentificat din 2004 un spaţiu comercial în suprafaţă de 350,89 m.p. înscris în CF Craiova.
Expertul C.Ş. a identificat o construcţie veche în suprafaţă de 350,89 m.p. şi o altă construcţie în suprafaţă de 137,11 m.p. fără a se preciza anul edificării acesteia.
Judecata în apel
Prin decizia nr. 67 din 4 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de pârâţi, a schimbat sentinţa, a respins acţiunea şi le-a obligat pe intimate la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către apelanta SC P.D. SRL.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Conform completării la raportul de expertiză efectuată în apel, suprafaţa de teren de 437 m.p. atribuită în natură reclamantelor cuprinde atât calea de acces către spaţiul comercial cât şi 120 m.p. din suprafaţa de 765 m.p. cumpărată de SC P.D. SRL prin contractul de vânzare-cumprăare din 2008 şi aferentă construcţiei în suprafaţă de 350,89 m.p. cu destinaţia de spaţiu comercial, proprietatea aceleaşi pârâte din anul 2004.
Aşa fiind, terenul ocupat de scările de acces constituie suprafaţă afectată amenajărilor de utilitate publică şi nu este supus restituirii în natură faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi (11) alin. (3) Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 120 m.p., teren care se suprapune cu suprafaţa de 765 m.p. din contractul de vânzare-cumpărare al pârâtei, nici aceasta nu poate fi restituită în natură, deoarece terenul de 765 m.p. este aferent unei construcţii vechi din anul 1963.
Deşi pârâta a cumpărat construcţia şi terenul la momente diferite de la acelaşi vânzător, acestea formează un tot unitar din punct de vedere al destinaţiei şi al interesului de exploatare.
Ca atare, se impune a se da eficienţă contractului de vânzare-cumpărare privitor la teren, tocmai în considerarea dreptului de proprietate al pârâtei asupra construcţiei, aceasta cu atât mai mult cu cât scopul exproprierii a fost atins, respectiv construirea unui complex comercial cu amenajarea căilor de acces şi utilităţilor aferente acestuia.
Este irelevant sub aspectul cererii de restituire în natură împrejurarea că pe acest teren s-au efectuat cu sau fără autorizaţie şi alte lucrări necesare restaurantului.
Judecata în recurs
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În dezvoltarea motivului de recurs invocat se arată că firul călăuzitor al raţionamentului instanţei de apel îl reprezintă protejarea intereselor nelegitime ale pârâtei SC P.D. SRL
Astfel, deşi s-a reţinut de către prima instanţă pe baza raportului de expertiză edificarea unor construcţii fără autorizaţie pe terenul în litigiu, curtea de apel consideră irelevant acest aspect, încălcând în mod direct dispoziţiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 10/2001, care prevăd că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.
În speţă, tocmai extinderea neautorizată a construcţiilor i-a permis pârâtei să pretindă vânzarea către ea a unui teren de 765 m.p. situat integral pe amplasamentul terenului ce a aparţinut autorului reclamantelor.
Deşi a fost notificat în mod expres, Consiliul judeţean Dolj a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 6 decembrie 2007 în favoarea societăţi comerciale cu capital de stat SC C. SA, cu privire la suprafaţa de teren de 765 m.p., în timp ce această suprafaţă se afla în litigiu.
Cu toate că au notificat SC C. SA să nu procedeze la întabularea dreptului de proprietate pentru imobilul în litigiu, aceasta nu s-a conformat.
Deşi actele constitutive sau translative de proprietate s-au efectuat pe parcursul prezentului litigiu, părţile fiind notificate în acest sens, instanţa de apel le-a dat eficienţă, favorizând SC P.D. SRL. şi ignorând faptul că aceasta nu a făcut decât să încalce legea şi să edifice construcţiile abuziv.
Recurentele solicită admiterea recursului, modificarea deciziei şi pe fond respingerea apelurilor.
Intimaţii, deşi legal citaţi, nu au depus la dosar întâmpinare şi nici concluzii scrise.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantele au formulat notificare pentru imobilul din Craiova, la data de 13 iulie 2001.
Primarul municipiului Craiova a emis dispoziţia după aproximativ 5 ani, la data de 10 mai 2006, dispunând restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 112,5 m.p. şi propunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru 1311,5 mp., şi pentru construcţia demolată.
Tribunalul a considerat că se mai poate restitui în natură încă o suprafaţă de 437 m.p. şi, cum reclamantele nu au declarat apel, judecata în căile de atac priveşte exclusiv natura măsurilor reparatorii pentru această suprafaţă.
În soluţionarea apelurilor declarate de pârâte, care au contestat posibilitatea restituirii în natură a suprafeţei de 437 m.p., curtea de apel a ţinut seama exclusiv de situaţia terenului la data judecării pricinii şi a decis că, din moment ce este deţinut de o societate comercială privatizată şi este ocupat de construcţii, această suprafaţă de teren nu se poate restitui în natură.
Procedând astfel, curtea de apel a nesocotit dispoziţiile art. 9 şi 11 Legea nr. 10/2001.
Astfel, art. 9 prevede că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Prin urmare era esenţial să se stabilească cine deţinea terenul în litigiu la data notificării, pentru a se verifica dacă erau sau nu aplicabile dispoziţiile art. 21 sau cele ale art. 27 Legea nr. 10/2001.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantele au susţinut că, în timp ce notificarea nu era încă soluţionată şi chiar după declanşarea litigiului s-au încheiat acte constitutive sau translative de proprietate interzise de lege.
Or, în explicitarea art. 21 al legii, art. 21.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a acesteia arată la lit. a), b) şi c) că textul vizat statuează indisponibilizarea imobilelor pa calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul către alte persoane, altele decât cele îndreptăţite potrivit legii; indisponibilizarea respectivă operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară şi are ca scop primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură către adevăratul proprietar.
Pe de altă parte, din moment ce a reţinut că în speţă este vorba despre un imobil expropriat, curtea de apel trebuia să verifice incidenţa art. ll Legea nr. 10/2001, sub toate condiţiile prevăzute de acest text de lege.
Astfel, trebuia să verifice dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă sau nu întregul teren, pentru a stabili dacă suprafaţa de teren în litigiu este liberă în sensul art. ll alin. (2) din lege.
De asemenea, conform art. ll alin. (3), în situaţia în care construcţiile expropriate au fost integral demolate, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parţial terenul, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă.
Acelaşi text se referă în continuare la terenul ocupat de construcţiile noi, autorizate, pentru care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Aşadar, faptul că pe teren s-au edificat construcţii noi, anterior notificării, împiedică restituirea în natură, dacă acestea au fost autorizate.
Această condiţie a fost considerată irelevantă de către curtea de apel cu nesocotirea art. 11 alin. (3) din lege, cu atât mai mult cu cât reclamantele au susţinut că pârâta SC P.D. SRL a acţionat abuziv, construind fără autorizaţie, pe un teren ce făcea parte din suprafaţa expropriată de la autorul lor, pe care ulterior l-au cumpărat de la o societate comercială de stat în timpul litigiului.
Întrucât curtea de apel nu a lămurit aceste aspecte ale situaţiei de fapt, iar Înalta Curte nu le poate lămuri ea însăşi, faţă de dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi admis, cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantele C.S. şi P.E. împotriva deciziei nr. 67 din 04 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia l civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6758/2010. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6754/2010. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
