ICCJ. Decizia nr. 1186/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1186/2011
Dosar nr. 1188/115/2009
Şedinţa publica din 14 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1446 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Caras Severin a fost respinsă acţiunea precizată formulată de reclamanta A.M. în contradictoriu cu pârâta C.L.S.D.P.P.T. - Mehadia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat anularea dispoziţiei nr. 57 din 26 martie 2009 emisă de Primarul comunei Mehadia în baza Legii nr. 10/2001 şi obligarea acestuia să emită o dispoziţie privind acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat abuziv de către S.R.
La termenul din 10 iunie 2009, reclamanta a învederat că, în cauză, are calitate de pârâtă C.L.S.D.P.A.T. - Mehadia.
S-a mai reţinut că, prin dispoziţia contestată a fost respinsă cererea de restituire în natură sau echivalent bănesc formulată de reclamantă pentru imobilul proprietatea sa, cu motivarea că termenul pentru depunerea notificării prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 nu a fost respectat şi că pe terenul solicitat a fost construit un bloc de locuinţe. Conform sentinţei civile nr. 2791 din 16 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Caransebeş s-a reţinut că reclamanta nu s-a adresat niciodată pentru a i se restitui imobilul sau pentru plata contravalorii acestuia în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, dar că la data de 22 septembrie 2005 a înregistrat la C.L.F. Mehadia o cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor imobile, printre care şi imobilul din cauza de faţă.
Instanţa a admis plângerea reclamantei şi a obligat C.J.F.F. Caras Severin şi C.L.F.F. să înainteze cererea formulată în baza Legii nr. 18/1991 la Comisia de aplicarea Legii nr. 10/2001.
În baza acestei sentinţe, a fost emisă dispoziţia contestată, apreciată ca legală de tribunal, atâta vreme cât reclamanta nu a formulat notificare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, singura cerere vizând terenul fiind cea adresată C.L.F.F. la data de 22 septembrie 2005.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de către reclamantă, care, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate a solicitat schimbarea ei în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea apelului s-a invocat neobservarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 22 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricărei autorităţi a respectării termenului prevăzut de alin. 1, chiar dacă a fost adresată altei instituţii decât cea care deţine imobilul.
Or, reclamanta a formulat în baza Legii nr. 247/2005 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la imobilul înscris în C.F. 973 Mehadia.
Curtea de apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 48/ A din 3 martie 2010, a respins apelul declarat de reclamanta A.M. împotriva sentinţei civile nr. 1446 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Caras Severin în contradictoriu cu pârâta C.L.S.D.P.P.T. - Mehadia.
S-a reţinut, în esenţă că, prin cererea înregistrată sub nr. 155 din 22 septembrie 2005, reclamanta a solicitat C.L.F.F. Mehadia reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care a avut edificată casa cu nr. X Mehadia, respectiv despăgubiri pentru construcţii.
Acest aspect nu a fost contestat în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 2791 din 16 decembrie 2008, Judecătoria Caransebeş a dispus ca această cerere ce are ca obiect un imobil ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, să fie transmisă Comisiei de aplicarea a Legii nr. 10/2001 Mehadia şi, în consecinţă, a fost emisă dispoziţia atacată.
S-a mai reţinut că art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 prevede că notificarea înregistrată face dovada respectării termenului prevăzut de alin. (l) al aceluiaşi articol, chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.
Pentru ca notificarea să investească legal persoana obligată să emită Decizia sau dispoziţia este obligatoriu ca actul de sesizare să fie depus în termenul prevăzută de art. 22 alin. (l) din Legea nr. 10/2001. Nerespectarea termenului atrage potrivit art. 22 alin. ultim din lege, pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent.
Astfel, cum în mod legal a reţinut şi prima instanţă, reclamanta a depus cerere de reconstituire cu privire la imobilul în litigiu, cu depăşirea termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001.
O nouă prelungire a termenului sau o eventuală repunere în acest termen nu s-a dispus prin Legea nr. 247/2005, astfel că în mod corect s-a reţinut prin dispoziţia contestată tardivitatea formulării notificării de către reclamantă.
Cu privire la celelalte susţineri ale reclamantei din apel, s-a reţinut că reprezintă o reproducere a considerentelor sentinţei civile nr. 2791 din 16 decembrie 2008 a Judecătoriei Caransebeş şi nu constituie temeiuri pentru schimbarea sau desfiinţarea hotărârii apelate.
Împotriva deciziei nr. 48/ A din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a declarat recurs reclamanta A.M., fără a preciza în drept motivele pe care se întemeiază cererea sa.
Prin cererea de recurs, reclamanta face o prezentare cronologică cu privire la imobilul în litigiu, fără să aducă critici întemeiate pe dispoziţiileart. 304 C. proc. civ.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii recurate, dacă legea nu dispune altfel, textul stabilind termenul de recurs de drept comun.
În speţă, instanţa reţine că hotărârea recurată a fost comunicată recurentei la data de 9 aprilie 2010, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură, cu respectarea cerinţelor art. 100 C. proc. civ.
În raport de această dată, termenul de recurs a expirat la data de 25 aprilie 2010, iar recursul a fost declarat la data de 17 mai 2010, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Recursul fiind înregistrat la instanţă la data de 17 mai 2010 şi nu la 25 aprilie 2010 este declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Termenul de recurs este un termen de procedură legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita recursul.
În consecinţă, faţă de excepţia tardivităţii invocată din oficiu de către instanţă, recursul reclamantei va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei nr. 48/ A din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1189/2011. Civil. Succesiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1179/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
