ICCJ. Decizia nr. 104/2011. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 104/2011
Dosar nr. 3843/1/2010
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2308 din 16 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca inadmisibil, recursul contestatorului C.C. împotriva deciziei civile nr. 1188 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept.
Potrivit art. 299 C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
În speţă, este atacată cu recurs o hotărâre prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare a pârâtului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 320 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, or, hotărârea atacată fusese o decizie dată în recurs, care este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
În atare situaţie şi hotărârea dată în contestaţia în anulare este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva sa, inadmisibil.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare la data de 4 mai 2010, recurentul C.C., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie a omis din greşeală să cerceteze motivele de casare a deciziei civile nr. 1188 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti. S-a susţinut că motivele invocate au fost de ordine publică, astfel încât instanţa era obligată să le examineze din oficiu.
Contestaţia în anulare nu poate fi primită, pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
In drept, contestaţia în anulare, al cărei regim juridic este reglementat prin dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar în condiţiile restrictive prevăzute de aceste dispoziţii legale, anume: când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă sau când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În fapt, contestatorul a solicitat retractarea deciziei civile nr. 2308 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub pretextul omisiunii cercetării unor pretinse motive de ordine publică, pe care, de altfel, le-a si enumerat in expunerea de motive a cererii.
Important si relevant pentru cauza pendinte este faptul că, instanţa supremă a respins, ca inadmisibil, recursul contestatorului C.C. formulat împotriva deciziei civile nr. 1188 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe temeiul dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., respectiv dispoziţiile art. 320 pct. 3 si art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
A reţinut, in esenţă că, dat fiind caracterul irevocabil al hotărârii date în contestaţie în anulare, in contextul normelor procedurale imperative sus-citate, recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil.
In raport de soluţia pronunţata de instanţa suprema prin Decizia civilă nr. 2308 din 16 aprilie 2010, contestatorul nu mai poate formula si susţine ipoteza omisiunii cercetării pretinselor motive de ordine publica, o astfel de atribuţiune a instanţei fiind subsecventa investirii legale a acesteia.
Pe cale de consecinţă, cum Înalta Curte nu s-a investit cu judecata unui recurs, soluţia sa nu poate fi analizată din perspectiva cerinţelor impuse prin dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., caz în care contestaţia în anulare dedusă judecăţii va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.G., prin mandatar C.C., împotriva deciziei nr. 2308 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2011. Civil. Partaj judiciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1034/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
