ICCJ. Decizia nr. 1199/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1199/2011
Dosar nr. 25894/1/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 48 din 21 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 9487/2003, s-arespinsplângerea formulată de petiţionarul B.V.I.I., în contradictoriu cu intimaţii S.R. prin C.L.M. Turda şi P. Turda – C.L.A. a Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe petiţionarul B.V.I.I. a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin Decizia civilă nr. 1021/ A din 30 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de petent.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul B.V.I.I.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 1021/ A din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă, în temeiul art. 242 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 10 decembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (l) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 242 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 16 noiembrie 2009, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 10 decembrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (l) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (l) teza 1 C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul B.V.I.I. împotriva deciziei nr. 1021/ A din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1198/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 12/2011. Civil. Conflict de competenţă. Recurs → |
|---|
