ICCJ. Decizia nr. 1325/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1325/2011
Dosar nr. 171/44/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 573/1123/2007, reclamanţii R.R.G.P., S.R. şi B.S., au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Vordeni prin primar, solicitând obligarea acesteia din urmă să emită dispoziţia de restituire în echivalent pentru imobilele solicitate a fi retrocedate, sub formă de titluri cu valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Tribunalul Brăila prin sentinţa civilă nr. 235 din 12 martie 2007 – a respins ca nefondată acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2009 Curtea de Apel Galaţi a dispus suspendarea judecări apelului în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ.
În motivarea încheierii de suspendare s-a reţinut că, adresa instanţei din data de 13 noiembrie 2009 a fost transmisă apelanţilor la domiciliul ales, aceasta a returnat-o pe motiv că nu s-a putut livra şi că apelanţii nu au indicat un alt domiciliu pentru comunicarea actelor procedurale.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Obligaţia depunerii anumitor acte nu a fost adusă la cunoştinţa recurenţilor pentru termenul din data de 10 decembrie 2009.
- La termenul din 5 noiembrie 2009, recurenţii au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar pentru termenul din 10 decembrie 2009, au fost transmise citaţiile fără a se indica vreo obligaţie a acestora pe care ar fi trebuit să o îndeplinească.
- În mod eronat s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. întrucât nu a existat o culpă a părţii reclamante.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs Înalta Curte va admite recursul în considerentele celor ce succed:
Textul din art. 1551 C. proc. civ. instituie un caz de suspendare facultativă a judecăţii într-un caz particular, anume acela în care desfăşurarea normelor a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante.
Instituirea condiţiei privitoare la culpa reclamantului conferă suspendării, reglementate de dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ., natura unei veritabile sancţiuni procedurale.
De altfel, suspendarea intervine numai în cazul neîndeplinirii de reclamant a obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecăţii.
În cauza pendinte, instanţa, la termenul din 5 noiembrie 2009, a dispus judecarea pe fond a cauzei, dar, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei la 10 noiembrie 2009, când, după deliberare a constatat că este necesar a se repune cauza pe rol, fixând în acest sens termen de judecată la 10 decembrie 2009.
Cu ocazia repunerii pe rol a cauzei pentru termenul din 10 decembrie 2009, instanţa a dispus citarea reclamanţilor, dar citarea acestora s-a făcut cu indicarea greşită a apartamentului (filele 53, 54).
În cererea „precizatoare" formulată de reclamanţi se arată că aceştia au domiciliu procesual ales în Bucureşti, B-dul G. nr. 6, bloc 2, scara 2, apartament 29, sector 4, iar citarea pentru termenul din 10 decembrie 2009 s-a făcut la sediul din B-dul G. apartamentul 2 în loc de apartamentul 29.
În această situaţie, este cert că, din punct de vedere procedural, s-a dispus suspendarea cauzei nelegal, fiind încălcate dispoziţiile art. 85 C. proc. civ., în sensul că „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Instanţa la termenul din 10 decembrie 2009, a dispus asupra cererii de sancţiune a reclamanţilor, în situaţia în care aceştia nu au fost legal citaţi.
Or, potrivit art. 1551 C. proc. civ. sancţiunea reclamantului intervine numai în cazul neîndeplinirii de către acesta a obligaţiilor prevăzute de lege, dar, cu obligaţia încunoştinţării părţilor despre existenţa procesului civil.
Acest act procedural se realizează atât în faza iniţială a procesului, cât şi în unele faze succesive ale judecăţii.
Aşadar, în raport de cele mai sus reţinute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1), va admite recursul, va casa încheierea şi va trimite cauza pentru reluarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.S.M., R.G.P. şi S.R. împotriva încheierii de şedinţă din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează încheierea din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Dispune trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1329/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1181/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
