ICCJ. Decizia nr. 1235/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1235/2011
Dosar nr.384./119/2009
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prefectul judeţului Covasna a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie dispusă anularea dispoziţiei nr. 1914/2008 privind restituirea în natură a imobilelor situate în str. O., nr. 19 şi propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent petentului W.D., precum şi obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziţii de respingere a notificării acestuia.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţia României, art. 3 şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că persoana în favoarea căreia a fost emisă dispoziţia primarului nu a depus notificare şi că prin adresa nr. 9407/2009 a adus la cunoştinţa Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe faptul că dispoziţia nu va primi avizul de legalitate al prefectului.
Prin sentinţa nr. 1160 din 19 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă, a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamant şi de intervenient, a fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu a intervenientului W.D. şi a fost respinsă acţiunea, ca fiind lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia emisă de primar poate fi atacată numai de persoana care se pretinde îndreptăţită la măsuri reparatorii, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, prin Decizia nr. 32/Ap din 25 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie de conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar apelantul a fost obligat să-i plătească intervenientului suma de 2945 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în apel.
Confirmând soluţia tribunalului,instanţa de apel a reţinut că prefectul nu face parte din persoanele îndreptăţite să conteste dispoziţia emisă de primar, menţionate în prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Prefectul judeţului Covasna, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că urmare intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007, a fost modificat art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în sensul că este introdus alin. (2)1, potrivit căruia dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta; că, potrivit art. 21.6 din HG nr. 250/2007, instituţia prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispoziţiilor de restituire emise de primari, iar în cazul în care se constată că acestea au fost ilegale, vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 şi al Legii nr. 554/2004; că aceste dispoziţii legale se coroborează cu cele ale art. 123 alin. (5) din Constituţia României, ale art. 19 lit. e) din Legea nr. 340/2004 şi ale art. 3 alin. (1) şi 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi că nu a promovat acţiunea în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, situaţie în care este competent a soluţiona cauza este Tribunalul Covasna, secţia de contencios administrativ.
Recursul este fondat.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţia României, art. 3 şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu prevederile art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului.
Încălcând principiul disponibilităţii părţilor care guvernează procesul civil, atât tribunalul, cât şi curtea de apel şi-au bazat soluţia pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 123 alin. (5) din Constituţia României, prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consilierului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul emis de aceştia ca fiind ilegal.
În acelaşi sens, prin prevederile art. 3 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit că prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale dacă le consideră nelegale, iar potrivit art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, printre alte atribuţii, prefectului îi revine şi aceea de a verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului.
Pe de altă parte, prin OUG nr. 81/2007, Titlul I pentru modificarea şi completarea Titlului VII al Legii nr. 247/2005, la art. 16 al acestei legi a fost introdus alin. (21) care stabileşte în sarcina prefectului obligaţia emiterii avizului de legalitate pentru dispoziţiile administraţiei publice locale.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă atât interesul prefectului în promovarea acţiunii, dar şi caracterul de contencios administrativ al litigiului purtat între cele două autorităţi administrative.
În atare situaţie, instanţele nu numai că au schimbat temeiul juridic al acţiunii, dar au apreciat greşit faptul că litigiul este de natură civilă.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi trimisă cauza, spre competentă soluţionare, în primă instanţă, Tribunalului Covasna, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Prefectul Judeţului Covasna împotriva deciziei civile nr. 32/AP din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 1160 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Covasna şi trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, la Tribunalul Covasna, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1181/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1247/2011. Civil. Partaj judiciar. Recurs → |
|---|
