ICCJ. Decizia nr. 1332/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1332/2011
Dosar nr. 8074/105/2007
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 8074/105/2007 reclamanta M.M. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., solicitând modificarea Hotărârii nr. 300 din 16 noiembrie 2007, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pe care pârâtul i-o datorează în urma aplicării procedurii de expropriere pentru terenul proprietatea sa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren situat în comuna Bărcăneşti, judeţul Prahova şi, în urma aplicării în teren a planurilor autostrăzii, s-a propus exproprierea unei suprafeţe de 2111,552 mp, amplasată în T.37 PA604/90 - nr. cad. 1879, iar prin hotărârea contestată au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 26.609,99 lei, sumă cu care nu a fost de acord, întrucât nu e raportată la preţul real al terenului preluat şi la prejudiciul cauzat proprietarului.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri şi expertiză tehnică evaluare bunuri.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2990 din 25 noiembrie 2008, a admis acţiunea şi a modificat Hotărârea nr. 300 din 16 noiembrie 2007, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei 16.744,60 Euro reprezentând despăgubiri, astfel cum au fost evaluate prin expertiza întocmită de expert ing. C.C. Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin Hotărârea nr. 300 din 16 noiembrie 2007, pârâtul a dispus exproprierea cu acordarea de despăgubiri pentru terenul în litigiu, în cuantum de 26.609,99 lei, conform raportului de evaluare întocmit de expert D.M.
S-a reţinut că expertul desemnat de instanţă, C.C., a stabilit preţul mediu, ţinând seama de raportul dintre cerere şi oferta din zona respectivă, astfel cum prevede art. 26 din Legea 33/1994, iar pretenţia reclamantei este întemeiată. A învederat instanţa că, în ce priveşte faptul că expertiza efectuată în cauză nu a fost semnată şi de către expertul consilier al pârâtului, s-a avut în vedere faptul că, deşi s-au acordat mai multe termene pentru efectuarea expertizei, şi cu toate că acesta a fost convocat de mai multe ori de către expertul desemnat în cauză, pentru a participa la efectuarea expertizei, acesta nu s-a prezentat la nicio convocare, ignorând adresele recomandate de convocare trimise pe cale poştală.
Prin încheierea din 16 ianuarie 2009 s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 2990 din 25 noiembrie 2008, în sensul că pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 16.744,60 Euro în loc de 16.744,60 lei cum din eroare fusese consemnat.
Împotriva sentinţei, precum şi a încheierii de îndreptare eroare materială din 16 ianuarie 2009, a declarat apel reclamanta M.M., arătând că apelanta a arătând raportul de expertiză efectuat la prima instanţă a fost rectificat şi reînregistrat, deoarece conţinea erori, valoarea terenului expropriat fiind de 47.087,6 Euro.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., arătând că, pentru obţinerea de despăgubiri ca urmare a exproprierii terenului, reclamanta a formulat cerere de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 198/2004, prin care a declarat că nu este de acord cu cuantumul despăgubirilor. Faţă de dezacordul reclamantei, s-a luat măsura consemnării despăgubirilor într-un cont bancar. A precizat că, în mod greşit instanţa de fond a dispus omologarea raportului de expertiză, deoarece, potrivit prevederilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, comisia de experţi numită de instanţă trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, semnat de toţi aceştia.
În mod nelegal prima instanţă a omologat raportul de expertiză, deşi la stabilirea valorii reale a terenului expropriat nu s-au luat în considerare preţurile reale de tranzacţionare ale terenurilor din localitatea Bărcăneşti, ci doar preţurile de ofertare, publicate de internet şi în ziare, iar comisia de experţi ar fi trebuit să se adreseze unui birou notarial pentru a i se comunica preţurile la care s-au vândut terenuri similare cu cel în discuţie.
A învederat pârâtul că este necesară efectuarea unei noi expertize, care să aibă în vedere valoarea reală a despăgubirilor, de la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, întrucât de la data consemnării despăgubirilor, terenul a trecut de drept în proprietatea statului, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 194/2004.
A mai arătat că, hotărârea instanţei de fond este nelegală şi datorită faptului că Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a procedat deja la consemnarea sumei de 26.609,99 lei, situaţie faţă de care, dacă acţiunea reclamantei ar fi întemeiată, se impunea obligarea sa doar la diferenţa dintre suma consemnată şi valoarea despăgubirilor stabilite de instanţă.
Reclamanta M.M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii declarării apelului de către pârâtul, faţă de împrejurarea că există la dosar dovada de comunicare a sentinţei Tribunalului Prahova la data de 16 ianuarie 2009, iar la data de 23 ianuarie 2009 i s-a comunicat încheierea de îndreptare eroare materială. După cum rezultă din procesul verbal încheiat de agentul procedural, acesta s-a prezentat la sediul companiei pârâte, la serviciul registratură, unde a găsit funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, care a primit comunicarea, s-a legitimat, a semnat şi a aplicat ştampila unităţii.
Mai arată reclamanta că, orice susţinere a apelantei cu privire la locul unde trebuia să fie făcută comunicarea, este în afara cadrului legal, aceasta neindicând că doreşte comunicarea în alt loc decât sediul său social, cu atât mai mult cu cât în dosar nu a mai fost reprezentată la prima instanţă de societatea de avocatură T.D. şi asociaţii.
La termenul de judecată din data de 08 august 2009, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de tardivitate a declarării apelului de către pârât, invocată de către reclamantă pe cale de întâmpinare.
Curtea a respins excepţia de tardivitate a declarării apelului, reţinând că, în cauză a fost indicată, odată cu sediul ales, şi persoana căreia trebuia să i se facă respectiva comunicare a actelor de procedură, iar într-o atare situaţie, şi de vreme ce nici sentinţa şi nici încheierea de îndreptare eroare materială nu au fost comunicare pârâtului în condiţii de regularitate procedurală, acesta este în termenul de exercitare a căii de atac.
În cauză a fost efectuată expertiză de specialitate.
Prin Decizia civilă nr. 31 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curtea, a fost respins apelul declarat de reclamanta M.M. şi s-a admis apelul pârâtului, fiind schimbată sentinţa apelată, iar pe fond, s-a respins acţiunea introductivă.
Sub aspectul apelului declarat de apelantul pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R., instanţa a reţinut că, la termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2008, în faţa tribunalului a fost încuviinţată proba cu expertiză evaluări, fiind numiţii şi experţii, cei desemnaţi de părţi apărând în încheiere ca experţi consilieri, în acelaşi sens fiind efectuate şi adresele către aceştia. În aceeaşi calitate de experţi consilieri, iar nu de membrii ai comisiei constituită potrivit legii, cei doi experţi desemnaţi de părţi apar şi în încheierile şi adresele ulterioare, iar expertul desemnat de pârât nici nu a exprimat punctul său de vedere.
Aşa fiind criticile apelantului potrivit cu care instanţa de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994 care impun ca în cauzele de exproprieri comisia de experţi trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, s-au reţinut a fi fondate, astfel că, instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi lucrări de expertiză de către o comisie de experţi constituită potrivit dispoziţiilor legii speciale, aceştia întocmind o singură lucrare în cadrul căruia şi-au exprimat punctele de vedere.
Sub aspectul criticilor potrivit cu care sentinţa pronunţată de Tribunalul Prahova este nelegală şi netemeinică, faţă de faptul că instanţa de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile legale privitoare la modul de stabilire a sumelor solicitate de către reclamantă instanţa de apel a reţinut că, în lumina dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. Concluziile comisiei de experţi trebuie să aibă la bază preţurile de tranzacţionare ale terenurilor de acelaşi fel şi din aceiaşi unitate administrativ teritorială, la momentul efectuării lucrării, iar nu preţurile de ofertare aşa cum în mod nelegal s-a procedat de către expertul desemnat de către prima instanţă după mai multe înlocuiri succesive, şi pe lucrarea căruia aceasta şi-a fundamentat soluţia.
Pe de altă parte, aşa cum se reţine din concluziile expertului, desemnat de instanţa de apel să facă parte din comisia de experţi la solicitarea apelantului pârât, coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv datele furnizate de Primăria comunei Bărcăneşti cu privire la contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu privire la terenuri de aceeaşi categorie, pe raza unităţii administrativ teritoriale pe perioada 2007 - 2008, preţurile de tranzacţionare cu privire la acestea au variat.
Într-o atare situaţie şi pentru stabilirea cu respectarea dispoziţiilor legale a calculului despăgubirilor în mod corect acest expert a procedat la efectuarea unei variante pornind de la respectivele preţuri, pentru a ajunge la o valoare unitară justă şi acoperitoare.
În ceea ce priveşte opinia expertului desemnat în comisie de către instanţă, acesta a avut în vedere preţurile de ofertă publicate de site-urile de internet, la care a aplicat corecţii privind deprecierea socio-economică a perioadei de la data evaluării, cu nesocotirea criteriilor legale prevăzute de normele legale mai sus amintite.
În ceea ce priveşte opinia expertului desemnat în comisie de către expropriat, acesta a folosit ca date de comparaţie preţurile de ofertare din publicaţiile de specialitate, stabilindu-se o valoare de piaţă ca bază la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Instanţa de apel, în lumina dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, a concluzionat că, opinia expertului desemnat de expropriator, care a pornit de la preţul de tranzacţionare, la care s-au adăugat şi daunele suferite de către expropriat, este cea care corespunde dispoziţiilor legale în materie, iar cuantumul despăgubirilor stabilite de către acest expert, coincide cu cel oferit de către expropriator.
Sub aspectul apelului declarat de apelanta reclamantă, instanţa a reţinut că acesta vizează în special modalitatea de calcul a despăgubirilor de către prima instanţă cu consecinţe în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Astfel, în opinia apelantei reclamante, cea mai judicioasă metodă de evaluare este cea a comparaţiei directe, singura acreditată de corpul experţilor A.N.E.V.A.R., deoarece se bazează pe date comparative ale evoluţiei pieţii imobiliare.
Însă, instanţa de apel a reţinut că nu pot fi primite susţinerile reclamantei, câtă vreme există o reglementare specială, cuprinsă în art. 25 - 26 din Legea nr. 34/1994, prin care se stabilesc criterii ce trebuie avute în vedere de experţi, şi anume preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, precum şi de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Împotriva deciziei civile nr.31 din 18 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a încheierii de şedinţă din data de 8 aprilie 2009, a aceleiaşi instanţe, a declarat recurs reclamanta, încadrat în disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii din 8 august 2009, în sensul admiterii excepţiei tardivităţii, cu consecinţa respingerii apelului pârâtului, ca tardiv, iar în cazul în care se va respinge motivul de recurs referitor la tardivitate, a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei apelate în sensul respingerii apelului declarat de C.N.A.D.N.R. şi admiterii apelului reclamantei şi modificarea cuantumului despăgubirilor la suma de 47.087,6 euro, conform expertizei iniţiale de la instanţa de fond, iar în subsidiar, stabilirea cuantumului despăgubirilor la 191.745,50 lei, conform punctului de vedere al expertului desemnat de instanţa de apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că a solicitat instanţei de apel să se pronunţe pe excepţia tardivităţii declarării apelului de către C.N.A.D.N.R., faţă de împrejurarea că există la dosar dovada de comunicare către expropriator, a sentinţei Tribunalului Prahova la data de 16 ianuarie 2009, iar la data de 23 ianuarie 2009 s-a comunicat încheierea de îndreptare a erorii materiale, iar din procesul verbal al agentului procedural rezultă că acesta s-a prezentat la sediul companiei, la serviciul de registratură, unde a găsit pe funcţionarul însărcinat cu primirea corespondentei, B.G., care a primit comunicarea, s-a legitimat, a semnat și a aplicat stampila unităţii. Orice susţinere a C.N.A.D.N.R., cu privire la locul unde trebuia sa fie făcută comunicarea, este în afara cadrului legal, fiind neavenită, compania neindicând expres că comunicarea în alt loc decât la sediul său social, cu atât mai mult cu cât, în dosar nu a mai fost reprezentată, la prima instanţă, de societatea de avocatură T.D. şi asociaţii. Prin încheierea de şedinţa de la data de 8 august 2009, instanţa a respins excepţia tardivităţii, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu raportare la art. 301 C. proc. civ.
Pe fond, arată ca instanţa de apel i-a creat o situaţie defavorabilă prin refacerea expertizei iniţiale, căci reclamanta nu avea nicio culpă asupra modului în care expertul desemnat de pârât în primă instanţă, nu a dorit să se prezinte în teren la culegerea datelor şi nici nu a dorit să semneze lucrarea după întocmire.
Arată că este de notorietate faptul că preţurile declarate în actele notariale, sunt mai mici decât cele efectiv plătite.
Mai susţine că, este împotriva spiritului Legii nr. 33/1994, interpretarea dată de instanţa de apel, punctului de vedere exprimat de expertul M.I. Arată că, la Primăria Bărcănești au fost afişate hotărâri de expropriere ale vecinilor săi, iar cei nemulţumiţi de suma stabilită au formulat contestaţie, obţinând chiar 22 de Euro/mp. Astfel, se încalcă grav principiul egalităţii in faţa legii şi al echităţii.
Concluzionează prin a arăta că, instanţa de apel a greşit prin menţinerea cuantumului precizat în hotărârea de stabilire a despăgubirilor din anul 2007, şi nu la nivelul anului 2010.
Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta M.M., împotriva încheierii din 8 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, nu poate fi primit.
Potrivit art. 90 alin. (1) C. proc. civ., înmânarea tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat, iar conform art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.
Prin întâmpinarea formulată la acţiunea introductivă de instanţă, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. şi-a ales domiciliul la apărătorul său ales, respectiv SCPA „T.D. şi asociaţii", însă sentinţa nr. 2990/2008 şi încheierea de îndreptare eroare materială din data de 16 ianuarie 2009, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia civilă, au fost comunicate la sediul pârâtului din Bucureşti, sector 1.
Din coroborarea, analizarea şi interpretarea dispoziţiilor legale enunţate şi cercetând actele de procedură prin care s-au comunicat pârâtului hotărârile primei instanţe, rezultă că acestea nu au fost comunicate în condiţii de regularitate procedurală, astfel încât, în mod just instanţa de apel a reţinut că apelul C.N.A.D.N.R. este declarat în termen.
Susţinerile reclamantei la termenul din 17 februarie 2010, în sensul că avocatul M.M. din Baroul Prahova, nu are nicio legătură cu societatea de avocatură, nu pot fi primite, deoarece, la fila 54 dosar fond se află împuternicirea avocaţială prin care avocatul M.M. a fost împuternicit de C.N.A.D.N.R., prin SCPA „T.D. şi asociaţii".
Analizând recursul reclamantei împotriva deciziei atacate, în raport de criticile referitoare la expertiza efectuată în faţa instanţei de apel, Înalta Curte, apreciază că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite."
Alineatul 2 al art. 26 din lege prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia."
Dispoziţiile legale menţionate, dispun că valoarea despăgubirilor va fi apreciată ţinându-se cont de preţul cu care se tranzacţionează imobilele la data întocmirii raportului de expertiză. Or, valoarea despăgubirilor reţinută de către instanţa de apel este superioară valorii de tranzacţionare a imobilelor la nivelul 2010, indicat de recurentă, fiind cunoscută adâncirea crizei imobiliare la nivelul acestui an, preţurile fiind reduse, în medie cu 50%. Nu trebuie omis nici faptul că valoarea despăgubirilor trebuie să exprime valoarea imobilului la data exproprierii.
Expertiza administrată şi omologată în cauză a fost efectuată cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, aşa cum rezultă din conţinutul raportului întocmit de către experţi, aspect reţinut şi de instanţa de apel, ca urmare a analizării şi verificării conţinutului expertizei.
Prin raportul de expertiză întocmit de comisia formată din cei trei experţi - unul desemnat de instanţă, unul de către expropriat şi unul de expropriator s-a concluzionat că despăgubirile cuvenite apelantei-reclamante trebuie calculate fie prin raportare la suma de 93,23 lei/mp - concluzia expertului C.C., desemnat de expropriat, fie la 90,50 lei/mp - concluzia expertului P.O., desemnat de instanţă, fie la 12 lei/mp, concluzia expertului M.I., desemnat de expropriator.
După cum reiese din concluziile expertului, desemnat de instanţa de apel să facă parte din comisia de experţi la solicitarea pârâtului, coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv datele furnizate de Primăria comunei Bărcăneşti cu privire la contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu privire la terenuri de aceeaşi categorie, pe raza unităţii administrativ teritoriale pe perioada 2007 - 2008, preţurile de tranzacţionare cu privire la acestea au variat.
Într-o atare situaţie şi pentru stabilirea cu respectarea dispoziţiilor legale a calculului despăgubirilor, în mod just s-a reţinut că, expertul desemnat de pârât a procedat la efectuarea unei variante corecte, pornind de la respectivele preţuri, pentru a ajunge la o valoare unitară justă şi acoperitoare.
Instanţa de apel, în considerarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) al Legii nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei, l-a comparat cu oferta şi pretenţiile formulate de părţi şi a concluzionat că opinia expertului desemnat de expropriator, care a pornit de la preţul de tranzacţionare, la care a adăugat şi daunele suferite de către expropriat, corespunde dispoziţiilor legale în materie, mai mult cu cât cuantumul despăgubirilor stabilite de acest expert coincide cu cel oferit de expropriator.
Referitor la daunele aduse proprietarului, se constată că reclamanta nu a făcut nicio dovadă cu privire la acest aspect, iar toţi experţii au concluzionat că prejudiciul individual suferit de expropriat este zero.
Văzând dispoziţiile legale enunţate şi faptul că s-a făcut aplicarea acestor prevederi la întocmirea raportului de expertiză tehnică, se constată că, în cauză, s-a stabilit o dreaptă despăgubire, cu respectarea principiului apărării dreptului de proprietate privată.
Susţinerea reclamantei că, i s-ar fi creat o situaţie mai grea în propria cale de atac, prin respingerea apelului, nu poate fi primită, întrucât instanţa de apel, în urma efectuării raportului de expertiză, a reţinut că despăgubirile ce se cuvin expropriatului, în cuantum de 26.609,99 lei, coincid cu cele oferite de expropriator, şi consemnate reclamantei M.M.
Critica recurentei cu privire la preţurile declarate în contractele de vânzare-cumpărare sunt lipsite de suport probator şi nu pot fi luate în considerare la stabilirea preţului de tranzacţionare al imobilelor.
Faţă de cele ce preced, se constată că au fost aplicate corect dispoziţiile legale incidente în speţă, ceea ce impune respingerea recursului, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa păstrării deciziei pronunţate de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei civile nr. 31 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a încheierii de şedinţă din 08 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1334/2011. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1330/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
