ICCJ. Decizia nr. 1643/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1643/2011
Dosar nr.3860/1/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2405 din 22 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-au respins, ca nefondate, recursurile pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primar General şi S.M., împotriva deciziei civile nr. 595 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La data de 4 mai 2010, pârâta S.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs, indicând drept temei al cererii sale art. 318 C. proc. civ., cu precizarea că motivele contestaţiei vor fi depuse după redactarea deciziei civile nr. 2405 din 22 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală. În cadrul aceleiaşi cereri, contestatoarea a solicitat și suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se solicită, achitând o cauţiune în cuantum de 500 lei, iar prin încheierea din data de 6 octombrie 2010, cererea de suspendare a fost respinsă. La data de 23 decembrie 2010 contestatoarea a solicitat restituirea cauţiunii.
La termenul din 9 februarie 2011, procuratorul contestatoarei a arătat că apărătorul ales se află în imposibilitate de prezentare, motiv pentru care, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, iar instanţa a respins cererea, amânând pronunţarea pentru a da posibilitatea contestatoarei de a depune concluzii scrise.
La data de 14 februarie 2011, deci după termenul din 9 februarie 2011, când instanţa a amânat pronunţarea, contestatoarea a înţeles să depună motivele contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare se priveşte ca nefondată pentru următoarele considerente:
Cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare, reprezintă un mijloc procedural eficient în a obţine o nouă judecată numai în cazul săvârşirii unor importante neregularităţi procedurale, care încalcă dreptul la apărare şi nesocotesc principiul contradictorialităţii, care guvernează procesul civil. Solicitarea contestatoarei nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. invocate, care prevăd că, în ceea ce priveşte hotărârile instanţelor de recurs, acestea mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Cum prin cererea dedusă judecăţii, contestatoarea nu a dezvoltat critici care să se încadreze în vreunul din motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., ci a invocat formal aceste dispoziţii legale, instanţa nu poate exercita controlul judiciar în limitele dispuse de acest text, astfel încât contestaţia în anulare nu poate fi primită, mai mult cu cât, motivele contestaţiei în anulare au fost depuse după etapa dezbaterilor, fără respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.
În consecinţă, pentru considerentele de drept arătate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia dedusă judecăţii.
Prin încheierea din data de octombrie 2010 s-a respins cererea de suspendare a executării silite a deciziei nr. 2405 din 22 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Având în vedere că la dosar a fost depusă cauţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., instanţa constată îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care se va dispune restituirea cauţiunii către contestatoare.
Văzând şi culpa procesuală a contestatoarei, în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.M. împotriva deciziei nr. 2405 din 22 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 500 lei către contestatoarea S.M., achitată conform recipisei de consemnare nr. 2648610/1 seria TA nr. 1953583 din data de 5 octombrie 2010 emisă de CEC Bank, sucursala Victoria, înregistrată în registrul de cauţiuni al instanţei la poziţia 24/2010 din 5 octombrie 2010.
Obligă contestatoarea S.M. la plata a 1000 lei către intimaţii R.M., P.M. şi C.P.S., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1789/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1395/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
