ICCJ. Decizia nr. 1935/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1935/2011
Dosar nr.33852/3/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 27 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus în temeiul art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 din Legea nr. 168/1999, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 şi art. 53 alin. (1) din Constituţia României, respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-a constatat suspendată judecarea recursului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC P.SA.
Prin încheierea de şedinţă din data de 3 decembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 242 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 15 decembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a recursului.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 3 decembrie 2009, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 15 decembrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu, de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de şedinţă din 27 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, aecţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1967/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1932/2011. Civil. Fond funciar. Revizuire -... → |
|---|
