ICCJ. Decizia nr. 1648/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1648/2011
Dosar nr. 1878/97/2007
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 178 din 8 iulie 2009, Tribunalul Hunedoara a admis contestaţia precizată, formulată de contestatoarele A.C. şi M.M.E. şi a anulat dispoziţia nr. 953/2007 emisă de intimatul Primarul municipiului Deva.
A fost obligat intimatul să emită o nouă dispoziţie prin care să acorde contestatoarelor, în echivalentul imobilului notificat, situat în Deva, suprafaţa de teren de 541 mp, situat în Deva, în zona Ion Creangă/George Coşbuc în interiorul perimetrului format de blocurile de locuinţe: 23, 25, 26, 21, între vecinii: la nord – alee de acces la blocul 25 şi parcare auto amenajată şi acoperită; la est – alee de acces la blocul de locuinţe 23 şi parcare auto, la sud - centrală termică de cartier şi depozit şi la vest - Aleea Neptun, reprezentată grafic în anexele grafice la raportul de expertiză, marcat prin culoarea galben citron.
A fost obligat intimatul la plata sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin dispoziţia atacată nr. 953 din 6 aprilie 2007, intimatul Primarul municipiului Deva a soluţionat cererea transmisă cu nr. 41/2001, prin B.E.J. B.E. din Deva, prin care s-a notificat imobilul situat în Deva, compus din construcţii şi teren, în sensul că a constatat că autorul notificării – S.S. – are calitate de persoană îndreptăţită, în sensul Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafaţă de 49,63 mp şi construcţii, în suprafaţă de 147,50 mp şi a propus ca măsurile reparatorii, în echivalent, prin despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, să fie acordate moştenitoarelor acestuia, conform certificatului de moştenitor, respectiv contestatoarelor A.C. şi M.M.E.
Totodată, s-a constatat că autoarea notificării, S.E., nu are calitate de persoană îndreptăţită şi s-a dispus ca, la stabilirea valorii despăgubirilor, să fie avute în vedere sumele de bani acordate cu titlu de despăgubiri la momentul exproprierii.
Prima instanţă a reţinut că, sub aspectul calităţii contestatoarelor de persoane îndreptăţite la reparaţiunile reglementate de Legea nr. 10/2001 şi în ceea ce priveşte situaţia imobilului notificat de a fi fost preluat abuziv de Statul Român în perioada regimului comunist, cauza nu impune lămuriri.
Având în vedere că, în speţă, nu s-a cerut restituirea imobilului pe vechiul amplasament, ci compensarea lui cu alt teren pe un alt amplasament, motivat de faptul înstrăinării lui, în perioada de prohibiţie, instituită de art. 45 din Legea nr. 10/2001, către două societăţi comerciale, şi în raport de principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, la cerere, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize judiciare prin care s-a identificat, pe raza municipiului Deva, o suprafaţă de teren liber de construcţii, disponibil, care să facă obiectul unei compensări în natură, în condiţiile în care contestatoarele au achiesat acestei variante de despăgubiri.
Prin decizia nr. 8/A din 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Deva şi a fost schimbată în tot sentinţa primei instanţe, în sensul că a fost respinsă contestaţia precizată formulată de contestatoarele A.C. şi M.M.E. împotriva dispoziţiei nr. 953/2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului Deva.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că, este de necontestat că imobilul a fost proprietate tabulară a antecesorului contestatoarelor şi expropriat prin Decretul nr. 492 din 30 noiembrie 1979, iar contestatoarele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Instanţa de apel a arătat că, în mod nelegal şi netemeinic prima instanţă a admis contestaţia şi a dispus acordarea contestatoarelor, în compensare pentru imobilul notificat, a suprafeţei de teren de 541 mp situat în Deva, zona Ion Creangă/George Coşbuc, deoarece, conform raportului de expertiză efectuat, acest teren se află în interiorul unui perimetru format din blocuri de locuinţe şi are categoria de zonă verde a celor 4 blocuri.
De asemenea, pe latura dinspre aleea de acces a blocului 25 există o conductă subterană de gaz metan, iar pe lângă gardul sudic din vecinătatea sudică este amplasată conducta de canalizare a blocului de locuinţe nr. 23, în timp ce o suprafaţa de 99 mp constituie zonă de protecţie gaz.
Mai mult, s-a reţinut că o porţiune din terenul acordat în compensare a fost solicitată în baza Legii nr. 10/2001, de către T.M.L.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa de apel a constatat că terenul acordat în compensare nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001, întrucât suprafaţa de 541 mp este afectată unor amenajări de utilitate publică, poziţionată în continuarea unor clădiri (4 blocuri de locuinţe, centrale de termoficare ) şi face parte integrantă din ansamblurile de locuinţe (în vederea realizării cărora au fost expropriate), iar acordarea în compensare nu este posibilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, contestatoarele A.C. şi M.M.E., arătând prin declaraţia de recurs că motivele în fapt şi în drept le vor depune până la primul termen de judecată.
Motivele de recurs formulate de contestatoarea A.C., prin care susţine că terenul în cauză nu este afectat de amenajări de utilitate publică şi nu există nicio suprafaţă de 99 mp ce reprezintă protecţia de gaz şi nicio conductă de canalizare ce trece peste acest teren, au fost depuse la data de 22 martie 2010, conform ştampilei şi menţiunii prioripost aplicate pe plicul cu care au fost expediate prin poştă.
Ulterior, la data de 30 martie 2010, contestatoarele A.C. şi M.M.E. au mai depus, prin poştă, o cerere de recurs motivată.
La termenul de judecată din data de 24 februarie 2011 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este nul, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Potrivit art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
În speţă, se constată că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal.
Astfel, la dosarul instanţei de apel (filele 49-50) se află procesele - verbale încheiate de persoana însărcinată cu înmânarea deciziei atacate, care cuprind toate datele prevăzute de art. 100 C. proc. civ.
Or, potrivit proceselor – verbale, recurentei A.C. i-a fost comunicată decizia atacată la data de 24 februarie 2010, iar recurentei M.M.E. la 25 februarie 2010, şi, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul legal pentru motivarea recursului, socotit conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., a expirat la data de 12 martie 2010, pentru recurenta A.C. şi, respectiv, la 15 martie 2010 pentru recurenta M.M.E., iar motivele de recurs formulate de A.C. au fost depuse la poştă la data de 22 martie 2010 şi înregistrate la Curtea de Apel Alba Iulia la 23 martie 2010, iar motivele de recurs formulate de ambele contestatoare au fost depuse la poştă la 30 martie 2010 şi înregistrate la Curtea de Apel Alba Iulia la 31 martie 2010.
Aşadar, toate motivele de recurs formulate au fost depuse peste termenul prevăzut de lege, fără a se invoca motive de ordine publică.
Faţă de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de contestatoarele A.C. şi M.M.E.
Constatând culpa procesuală a recurentelor, instanţa va dispune obligarea acestora la plata sumei de 500 lei către intimatul Primarul municipiului Deva, reprezentând onorariu de avocat micşorat, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere proporţionalitatea acestuia cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de contestatoarele A.C. şi M.M.E. împotriva deciziei nr. 8/A din 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă pe recurentele A.C. şi M.M.E. la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatul Primarul municipiului Deva.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1558/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1650/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
