ICCJ. Decizia nr. 1706/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1706/2011
Dosar nr. 5504.1/30/2007
Şedinţa publică din 25 februarie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
În dosarul nr. 5504.1/30/2007 aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, la data de 13 octombrie 2010, reclamanta H.(B.)A. a formulat cerere, prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în raport cu prevederile art. 124, art. 126/1/2/2, art. 73/3 lit. l), art. 21/1, art. 20, art. 16/2, art. 1/3/4/5, art. 2/2, art. 148/2/4 din Constituţia României.
Prin încheierea din 3 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu motivarea că, faţă de obiectul dosarului, respectiv acţiunea prin care reclamanta H.(B.)A. a solicitat instanţei să constate caracterul abuziv al preluării imobilului înscris în C.F. 8111 Timişoara, rectificarea cărţii funciare, constatarea nulităţii absolute a actelor de dispoziţie şi administrare încheiate de Statul Român şi evacuarea pârâţilor, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu are legătură cu obiectul cauzei, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei încheieri, la data de 5 noiembrie 2010, a declarat recurs reclamanta H.(B.)A.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu cauza şi îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate, în continuare enumerând câteva principii, precum „Nu este permisă omologarea sau egalizarea discriminării", „Justiţia este monopol al statului", „Justiţia este unică, iar judecătorii trebuie să fie independenţi", etc.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Pentru termenul din 25 februarie 2011, intimaţii N.A., SC C.A.C. SRL, SC S.M.J. SRL au depus la dosar concluzii scrise, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele ce succed:
Conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este numai recursul, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., criticile nefiind limitate la cele care se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Cu toate acestea, recurenta nu a formulat critici care să aibă legătură cu soluţia pronunţată întrucât, în afara afirmaţiei că „excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu cauza şi îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate", aceasta a enumerat nişte enunţuri, care nu îmbracă caracterul unor critici cu privire la considerentele de fapt şi de drept reţinute de instanţă în justificarea soluţiei recurate şi care nu pot fi calificate ca fiind motive de recurs.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
În speţă, recurenta nu a fost în măsură să arate în ce mod admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ar fi putut influenţa judecata acţiunii sale, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al preluării imobilului înscris în C.F. 8111 Timişoara, rectificarea cărţii funciare, constatarea nulităţii absolute a actelor de dispoziţie şi administrare încheiate de Statul Român şi evacuarea pârâţilor.
Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu se grefează pe conţinutul încheierii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta H.(B.)A. împotriva încheierii din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pronunţată în dosar nr. 5504.1/30/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1737/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1707/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
