ICCJ. Decizia nr. 180/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 180/2011
Dosar nr. 28040/3/2007
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 475 din 03 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte cererea, a anulat Decizia nr. 1 din 29 mai 2007 emisă de pârâtă, a obligat pârâtul să emită o nouă decizie, prin care să dispună restituirea către reclamant a cotei de 1/3 din apartamentul nr. 2, situat în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna şi să recunoască reclamantului un drept de folosinţă specială asupra cotei de 1/10 din terenul situat la aceeaşi adresă, aşa cum sunt identificate în C.F. Colectivă Tir. 767 Simeria, nr. top 324, 324/2; 324/1111; 325, 325/1; 325/2 şi trecute ulterior în C.F. Individuală Simeria nr. 2676, 3727 şi 3728. A obligat reclamantul să restituie Statului Român despăgubirile încasate în cuantum de 4000 lei la nivelul anului 1977, sumă ce va fi reactualizată în funcţie de prevederile art. 1 alin. (1) din Titlul II al OUG nr. 184/2002.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia nr. 172/1976 emisă de Consiliul Popular Judeţean Covasna - Comitetul Executiv s-a dispus trecerea în proprietatea statului şi în administrarea întreprinderii Judeţene de Gospodărie Comunală şi Locativă Sfântu Gheorghe a cotei de 9/30 din imobilul situat în Sfântu Gheorghe, înregistrat în C.F. nr. 767 Simeria sub nr.top.324, casă de piatră, curte, în suprafaţă de 4.136 mp, nr. top. 325 grădină, în suprafaţă de 6.050 mp, proprietatea numiţilor M.C., cu o cotă de 3/30, R.G. (născută V.) cu o cotă de 2/30, V.E., cu o cotă de 2/30 şi V.P. (născută V.), cu o cotă de 2/30.
Conform acestei decizii, preluarea imobilului s-a făcut în conformitate cu prevederile Decretului nr. 223/1974.
Din adresa nr. 2896 din 16 aprilie 2004 emisă de Consiliul Judeţean Covasna - Direcţia Economică rezultă că, pentru cota din imobilul menţionat mai sus preluată de stat, numita M.C. a primit despăgubiri în cuantum de 4.000 lei, pe care le-a ridicat în numerar la data de 24 iunie 1977.
Potrivit hotărârii despre succesiune pronunţată la data de 22 ianuarie 1986 de Judecătoria Comunală din Sombor, Iugoslavia, de pe urma defunctei M.C., decedată la data de 15 iunie 1985, a rămas ca unic moştenitor, reclamantul M.A.
Din extrasele de carte funciară depuse la dosar, reiese că imobilul situat în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, înscris în C.F. nr. 767 Simeria, nr.top. 324 (casă de piatră, curte în suprafaţă de 4.136 mp) şi nr.top 325 (grădină în suprafaţă de 6.050 mp) a fost dezmembrat în mai multe parcele, astfel: nr.top.324/1 - casă, curte, în suprafaţă de 1345 mp; nr.top 324/2 - teren construcţii, în suprafaţă de 2.791 mp; nr.top 325/1 - grădină, în suprafaţă de 4729 mp; nr.top 325/2 - grădină, în suprafaţă de 1.321 mp.
Parcelele cu nr.top 324/2 şi 325/1 - teren în suprafaţă de 2.791 mp şi 4.729 mp au fost trecute din C.F. Colectivă 767 în C.F. Individuală 2676 Simeria, iar parcela cu nr.top 325/2 a fost trecută din C.F. Colectivă 767 în C.F. Individuală 3728 Simeria.
Prin sentinţa civilă nr. 2091 din 29 noiembrie 1989 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului casă de piatră, situat în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, înscris în C.F. nr. 767 Simeria, nr.top 324/1, după cum urmează: apartamentul I, cu nr.top nou 324/1/1 a fost atribuit în proprietate numiţilor N.C.A. şi N.A.H., în cote de câte 5/12 fiecare şi numitului V.L., în cotă de 2/12; apartamentul II, cu nr.top nou 324/1/11 a fost atribuit în proprietate Statului Român; apartamentul III, cu nr.top nou 324/1/111 a fost atribuit, în cote egale, numiţilor N.E. şi N.A.
Ca urmare a ieşirii din indiviziune, apartamentul nr. II, căruia i s-a atribuit nr. top nou 324/1/11 a fost trecut în C.F. Individuală 3727 Simeria.
Prin HG nr. 1282/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea I.N.C.D.I.E.C.A. Bucureşti, imobilul situat în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, aflat în proprietatea privată a Statului Român, a fost trecut în administrarea pârâtului.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor, se restituie în natură sau prin echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile acestei legi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite, în înţelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de prevederile acestei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001: "Imobilele - terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare".
Raportat la situaţia de fapt expusă mai sus şi reţinând dispoziţiile legale amintite, tribunalul a constatat că reclamantul M.A. are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea cotei de 1/3 din apartamentul nr. 2, situat în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna şi a cotei de 1/10 din terenul situat la aceeaşi adresă, aşa cum sunt identificate în C.F. Colectivă nr. 767 Simeria, nr. top 324, 324/2; 324/1/11; 325, 325/1; 325/2 şi trecute ulterior în C.F. Individuală Simeria nr. 2676, 3727 şi 3728.
În ceea ce priveşte modalitatea de trecere a imobilului în proprietatea statului, s-a reţinut, având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 raportate la pct. 1.4 lit. B) din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, că preluarea unui imobil în baza Decretului nr. 223/1974 constituie o preluare abuzivă.
Tribunalul a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. II alin. (1) din Titlul II al OUG nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia, "Cetăţenii străini şi apatrizii care au calitatea de persoane îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri, situate în intravilanul localităţilor, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosinţă special care conferă titularului drepturile şi obligaţiile conferite de lege proprietarului, cu excepţia dreptului de dispoziţie".
Având în vedere că reclamantul are cetăţenie sârbă, aşa cum rezultă din copia de pe paşaportul acestuia, depusă la dosar, tribunalul a constatat că, faţă de dispoziţiile art. II alin. (1) din Titlul II al OUG nr. 184/2002, acesta este îndreptăţit la recunoaşterea unui drept de folosinţă specială asupra cotei de 1/10 din terenul menţionat mai sus.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 199 din 16 martie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât I.N.C.D.I.E.C.A. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 475 din 03 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu apelantul-reclamant M.A., prin mandatar N.C.A.; a admis apelul formulat de apelantul-reclamant M.A. împotriva aceleiaşi sentinţe civile; a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că, urmare anulării deciziei nr. 1 din 29 mai 2007, pârâtul a fost obligat să restituie reclamantului cota de 1/3 de proprietate din apartamentul nr. 2 situat în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna şi cota de 1/10 de proprietate asupra terenului situat la aceeaşi adresă, aşa cum sunt identificate în C.F. Colectivă nr. 767 Simeria nr. top 324, 324/2, 324/1/II, 325, 325/1, 325/2 şi trecute ulterior în C.F. Individuală Simeria nr. 2676, 37/27 şi 37/28; a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, cele două cote de 1/3 din apartamentul nr. 2 şi respectiv a cotei de 1/10 din terenul ce formează imobilul situat în municipiul Sfântul Gheorghe, judeţul Covasna, au aparţinut numitei M.C. şi au fost preluate de către stat prin Decizia nr. 172/1976 emisă de Consiliul Popular Judeţean Covasna, în temeiul Decretului nr. 223/1974. Acest decret încalcă atât dispoziţiile Constituţiei din 1965 cât şi pe cele prevăzute de art. 480 C. civ.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită a apelantului-reclamant M.A., se reţine că, aceasta rezultă din „hotărârea despre succesiune" pronunţată de Judecătoria comunală din Sombor la data de 22 ianuarie 1986, conform căreia, de pe urma defunctei M.C., decedată la 15 iunie 1985, a rămas ca unic moştenitor reclamantul. În atare situaţie, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs, pârâtul I.N.C.D.I.E.C.A., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţele, de fond şi apel, nu fac nicio referire cu privire la motivele contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 1 din 29 mai 2007 emisă de pârât.
- Statul român este proprietarul imobilului în litigiu, iar pârâtul are drept de administrare a bunurilor proprietate publică şi privată a statului.
- Instanţele nu au ţinut seama de faptul că pârâtul are titlu de proprietate ( HG nr. 1282/2004 ) cu privire la imobilul în litigiu.
- Imobilul din municipiul Sfântu Gheorghe a fost folosit întotdeauna pentru utilitate publică, fiind sediul de laboratoare de cercetare.
- Nu s-a examinat de instanţa de apel, nici motivul de apărare al pârâtului referitor la Decretul nr. 223/1974 cu privire la cauza în speţă.
Recursul nu este fondat.
Nu poate fi reţinută critica pârâtului-recurent I.N.C.D.I.E.C.A. Bucureşti, cu privire la faptul că instanţele nu au făcut nicio referire la contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 1 din 29 mai 2007 emisă de pârâtă, întrucât acestea au învederat, motivat, faptul că Decizia respectivă a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 429/2003, act normativ prin care s-a revizuit Constituţia României.
Susţinerea pârâtului-recurent în sensul că are titlu de proprietate ( HG nr. 1282/2004 ) cu privire la imobilul în litigiu este nefondată deoarece, proprietarul imobilului în discuţie, în momentul de faţă este Statul Român, care, la rândul său, a dat în administrare pârâtului bunul respectiv, situaţie legalizată prin HG nr. 1282/2004.
Prin urmare, pârâtul nu este proprietarul imobilului litigios ci numai deţinătorul acestuia în calitate de administrator. Acţiunea de restituire a imobilului menţionat se îndreaptă, conform Legii nr. 10/2001, deţinătorului bunului, care are obligaţia să-l restituie fără a putea opune titlul său de administrare.
Susţinerea pârâtului-recurent, în sensul că imobilul din Sfântu Gheorghe a fost folosit întotdeauna pentru utilitate publică, nu are suport juridic cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a depus motive de apel. În atare situaţie, pârâtul nu poate formula o astfel de critică în recurs.
Şi, în sfârşit, instanţele au reţinut în mod judicios că preluarea imobilului din municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, în proprietatea statului, în conformitate cu Decretului nr. 223/1974, a fost abuzivă, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la pct. 1.4 lit. B) din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Pentru toate cele reţinute, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. şi, în consecinţă, se va respinge recursul, ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurentul-pârât va fi obligat la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată, faţă de intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.I.E.C.A. împotriva deciziei nr. 199A din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă recurentul pârât să plătească intimatului reclamant M.A. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 181/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 179/2011. Civil → |
|---|
