ICCJ. Decizia nr. 1835/2011. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1835/2011
Dosar nr. 45199/3/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 22 ianuarie 2010 Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă a anulat, ca netimbrată, acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul M.A.I. în contradictoriu cu pârâta S.G.N. (acţiune având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani).
S-a reţinut în considerentele sentinţei că, deşi citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, reclamanta nu s-a conformat obligaţiei legale ce îi revenea, astfel încât, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi a art. 9 din O.G. nr. 32/1995, sancţiunea care se impune este aceea a anulării cererii.
Prin decizia civilă nr. 288/A din 23 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
S-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. şi că decăderea din dreptul de a efectua timbrajul, constatat implicit de către prima instanţă prin aplicarea sancţiunii nulităţii cererii de chemare în judecată nu poate opera, întrucât reclamanta este instituţie bugetară şi în absenţa aprobării bugetului de venituri şi cheltuieli nu putea efectua plăţi prin trezorerie (ceea ce înseamnă că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de îndeplinire a obligaţiei).
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care a susţinut greşita aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., simpla împrejurare că reclamanta este instituţie bugetară nefiind suficient pentru a o exonera pe aceasta de plata taxelor judiciare.
În faza recursului s-a pus în discuţie incidenţa prevederilor Legii nr. 206/2010, de modificare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Potrivit art. II alin. (1) lit. a) din Legea nr. 206/2010, la data intrării în vigoare a acesteia „încetează de drept toate măsurile de restrângere a exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români, dispuse de instanţele competente în conformitate cu art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005”.
Cum în speţă obiectul acţiunii îl reprezintă o astfel de solicitare, de restrângere a libertăţii de circulaţie, pe temeiul art. 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005, rezultă faţă de actul normativ anterior menţionat că trebuie încetată procedura judiciară având o asemenea finalitate.
În consecinţă, pentru a se da eficienţă dispoziţiilor art. II alin. (1) lit. a) din Legea nr. 206/2010, va fi admis recursul, casate ambele hotărâri pronunţate în cauză şi constată încetată de drept procedura judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S.G.N. împotriva deciziei nr. 288/A din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia civilă a IV-a civilă.
Casează decizia şi sentinţa şi constată încetată de drept procedura judiciară.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1828/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1838/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
