ICCJ. Decizia nr. 1845/2011. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1845/2011
Dosar nr. 5709/1/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2010 pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 5709/1/2010, reclamantele L.I. şi B.L. au solicitat revizuirea deciziei nr. 3409 în 01 iunie 2010 a I.C.C.J., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., arătând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu privire la soluţionarea excepţiei de nelegalitate a autorizaţiei de construire din 13 septembrie 2005, emisă de primarul municipiului Vaslui în baza cererii formulate de SC T.V. SA, înregistrată sub nr. 27939 din 11 august 2005, analizată de autoritatea emitentă la data de 05 septembrie 2005, emisă în vederea extinderii reţelei de distribuţie din P.G. IV, prin preluarea consumatorilor alimentaţi din CT A.I., precum şi a autorizaţiei de construire din 13 septembrie 2005, emisă de aceeaşi autoritate publică locală în baza cererii emisă de Tribunalul Vaslui şi înregistrată sub nr. 29464 din 13 decembrie 2006 şi analizată de autoritatea emitentă la data de 15 decembrie 2006, prin care au fost autorizate lucrări de amenajare parcare în zona D.G.F.P.S. Vaslui, în spatele blocului.
Revizuentele au mai arătat că excepţia de nelegalitate a fost invocată prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2010, pentru termenul din 25 mai 2010, când a fost amânată pronunţarea pentru data de 1 iunie 2010 şi a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia „legalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate.
În acest caz, instanţa constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere, motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza.
Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă nici unei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul”.
Instanţa de recurs avea obligaţia de a se pronunţa asupra admisibilităţii cererii, în sensul că era obligată să analizeze dacă actele administrative a căror legalitate a fost contestată, au sau nu legătură cu soluţionarea cauzei şi, în situaţia în care ar fi apreciat că de cele două autorizaţii de construire ar depinde soluţionarea litigiului în fond, ar fi trebuit să sesizeze prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ or, dacă ar fi considerat că cele două acte administrative nu au legătură cu soluţionarea litigiului, ar fi trebuit să respingă cererea prin încheiere motivată, lucru care nu s-a realizat în cauză, instanţa de recurs nepronunţându-se pe cererea formulată.
Revizuentele au mai arătat că excepţia de nelegalitate a actelor administrative arătate este admisibilă, întrucât priveşte acte de care depindea soluţionarea justă a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 107 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi şi este temeinică, întrucât actele contestate au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în sensul că au fost eliberate în timpul derulării litigiului întemeiat pe Legea nr. 10/2001 dintre reclamanţi şi Primarul municipiului Vaslui, iar în baza acestor autorizaţii au fost efectuate lucrări de utilitate publică pe terenul revendicat de reclamanţi.
Cererea de revizuire nu poate fi primită, pentru argumentele ce succed:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul”.
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o instanţele anterioare, pronunţă o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel rejudecă fondul după casare.
per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi, printre care şi revizuentele din prezenta cauză, împotriva deciziei civile nr. 107 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 322 C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă, respectiv, faptul că invocarea unei excepţii de nelegalitate nu poate fi asimilată unei cereri asupra căreia instanţa să nu se fi pronunţat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de B.L. şi L.I. împotriva deciziei nr. 3409 din 1 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1876/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1828/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
